Andrada (15:11:50) :
aaa…si nu ma sinucid din dragoste…nici pe departe…:-j….la varsta mea (15 ani) ar trebui sa ma bucur de adolescenta….dar nu se poate….decat sami supar parintii si bunicii..mai bine mor…ajutati`ma`…va rog…nu mai are rost sa traiesc:((
Multumesc Adrian pentru cuvintele dee incurajare. dar spune-mi cum sa traiesc zi de zi vazandu-mi sotul ca se ascunde ca sa vorbeasca la telefonul din care sterge imediat apelurile si mesajele ca nu cumva sa le vad ? Cum sa plec la servici gandindu-ma ca pandeste sa plec ca sa se intalneasca undeva ( ea locuieste in alt oras) cu amanta ? Eu nu pot pleca de acasa. Baiatul meu sta in alt oras si nu-l pot impovara cu necazurile mele. Sotia lui este insarcinata si nu vreau sa le creez probleme. Iar eu lucrez la o banca, nu pot pleca asa usor.
Cel mai bine este sa dispr. Stiu, va fi dureros la inceput , dar mi-am invatat baiatul ca viata merge inainte. Nu si pentru mine. Singurele lucruri pe care nu le-am hotarat inca sunt “CUM ” si “CAND”
CAND trebuie sa fie cat mai curand fiindca nu mai pot. Imi vine sa urlu. Nu mai pot arata fericita in fata prietenilor care nu au habar ce este in sufletul meu. Ma doare cumplit cand vad cat este de prefacut, cat de usor joaca teatru ca sa arate tuturor ca suntem o familie fericita.
Buna
Am ajuns pe acest blog din simplu fapt ca,cautam o metoda cat mai simpla si cat mai putin dureroasa de ami pune capat vietii.Nu am cu cine ma sfatui. sunt singura pe lume. Am un baiat de 28 ani care este la casa lui. Zilele trecute, sotul meu mi-a declarat dupa 29 de ani de casatorie ca, de fapt nu m-a iubit niciodata, dar acum iubeste pe cineva. O cunosc. Cativa ani inainte, a mai avut o relatie cu acea persoana, dar a revenit la mine dupa ce am avut o operatie de anevrism care a ramas fara urmari. Ea a divorsat intre timp. Nu ma pot apropia de el in nici un fel. Sta singur intr-o camera si se uita la televizor cand este acasa. Nu putem sta nici macar in aceeasi camera fiindca se uita urat si vorbeste pe un ton glacial care doare rau. Eu il iubesc si nu pot rezista mult in acest fel. Va rog ajutati-ma cu un sfat. Trebuie sa sfarsesc cumva.dar daca se poate mai usor, fara sa vorbeasca toti de mine
Citesc aceste randuri ce le-ati trimis fiecare si stau si ma intreb, oare exista fericire? De fapt ce inseamna fericirea,aceasta o gasim probabil in fiecare dintre noi? Incotro ne indreptam,spre haos?
Sunt atat de multe intrebari ca nu gasesc nici un raspuns. La mine poate nu e prea interesanta povestea dar am sa o spun totusi.
In urma cu 5 luni am trecut printr-un accident stupid, mi-am rupt mana stanga,am facut operatie,dar fara rezultat. Acum stau cu mana inclinata la 45 de grade.
Poate ca unii spun ca e o nimica toata,dar m-a adus in pragul momentului ca nu mai pot munci. Aceasta stare ma framanta si simt ca totul se prabuseste in mine,am intrat clar in depresie. noptile nu mai pot dormi,transpir abundet,si asta din cauza fricii,pentru ca sunt singurul intretinator in casa,tata fiind pensionar.
Culmea ironiei este ca atunci cand aveam servici ,nu aveam o iubita si asta de foarte mult timp pentru ca ma concentram asupra serviciului. In acest interval de timp cat am avut liber mi-am dorit pe cineva alaturi,si iata ca s-a intamplat,dar nu a durat decat foarte putin.Iar daca nu am avut o alta preocupare am inceput sa o iubesc,care intr-un final s-a plictisit si ne-am despartit.
Am inceput sa sufar,si mi-am dat seama ca viata asta e plina de rahat si stricaciune,pentru ca la un moment dat cand vezi ca iti merge atat de rau,stai si te intrebi oare cu ce ai gresit. Traim intr-o lume dura in care numai cei puternici rezista aici.
Sensibilitatea te face sa devii un om slab,iar daca rezisti totul depinde de facultatile tale mintale.
DUMNEZEU ne-a dat viata ,totul depinde de noi acum. E atat de bine cand ai pe cineva sa te sprijini atunci cand simti ca nu mai poti,dar neavand prieteni e greu si cu siguranta voi ceda in final.
am nevoie de ajutor,am nevoie de cineva sa-mi ofere o viziune mai frumoasa asupra acestei lumi. daca doreste cineva sa vorbim sa-mi trimita un e-mail.
Bunaa .. ! In primul rand va rog frumos sa ma scuzati ca nu am mai scris 
.. dar nu prea mai intru pe messenger ..
Va multumesc multe pentru acele vorbe . Am realizat ca orice problema oricat de grava ar fi trebuie mergi mereu inainte ! [ prietenii iti sunt alaturi].
In legaruta cu “viata mea ” pot spune ca :
– m-am cam departat de tatal meu , in sensul ca el nu ma mai suna aproape deloc. Oricum probabil se ocupa de celalat copil al lui.
– mama .. am inteles ca trebuie sa isi refaca viata . Dupa 15 noiembrie o sa ma ia cu ea in Italia , cateodata isbucnesc in plans .. gandindu`ma sa imi las viata aici oricat de grea ar fi fost , prietenii,bunicii TOTUL . [ ok, o noua viata]
In legatura cu divortul :
-am fost si am declarat ca vreau sa raman cu mama . Am inteles ca doi oameni care nu se mai iubesc nu pot ramane impreuna !
Persoanele la care tin cel mai mult sunt:
-mama mea .. Ea este ca o icoana sfanta pentru mine .. Chiar daca cateodata ma mai trage la raspundere .. hei este pentru binele meu .
-bunica mea , mereu a fost cu mine , mereu m-a ajutat cand plangeam. O iubesc ! Este ca a doua mama pentru mine
-prietena mea ce-a mai buna Roberta. Doamnee fata asta m-a sprijinit,m-a ajutat nu stiu cum sa ii multumesc ! . Imi spune niste vorbe .. nu stiu nici eu cum pot sa le cred, pur si simplu imi da putere , ma ajuta ! [Buaa te iubesc mult]
Pentru toate persoanele care au probleme mult mai mari . Viata merge inainte ! Dumnezeu este cu noi chiar daca cateodata noi nu il vedem.
O sa mai scriu pe acest site .. gandindu-ma la ideea ca pot sa ajut si eu persoane asa cum m-ati ajutat si voi pe mine !
Va multumesc !
Cu prietenie,
Bianca
Ma bucur mult sa descopar frati credinciosi adevarului biblic intr-o vreme atat de secetoasa care imi aduce gandul la vremea lui Ilie. De multe ori fac si eu ca Ilie si ma gandesc Doamne am ramas numai eu singur si cauta sa imi ia viata… dar El imi arata din nou si din nou ca sunt multi frati credinciosi care nu si-au plecat genunchiul lui Baal.
Sa incep sa ma prezint ca sa facem mai usoara comunicarea dintre noi. Eu sunt un crestin de 24 de ani,casatorit de curand, sunt asistent social si sunt student la Facultatea de Asistenta Sociala din Petrosani.
In paralel sunt parte a unui program de edificare si echipare spirituala in cadrul organizatie Heart Cry (Paul Washer). Cam asta e prezentarea oficiala care stiu ca nu lasa prea multe de stiut despre cine sunt eu ca si persoana de aceea am sa ma prezint un pic mai personal pt ca nu cred ca un om este definit de ceea ce face.
M-am nascut intr-o familie de ortodoxi care nu erau prea spirituali. De mic am crezut in Dumnezeu si inca inainte sa merg la scoala am invatat sa citesc din biblie si, desi nu ma invatau ai mei asta, eu invatam pe de rost psalmi si asa am tinut-o pana la o anumita varsta cand am inceput sa gust tot mai mult din lume si din pacate.( nu ca inainte nu as fi pacatuit)
Pe la o anumita varsta oricum inainte de 14 ani am ajuns sa traiesc foarte stricat, furam din piata mancare datorita saraciei in care traiam, ma bateam mult, minteam, inselam, injuram foarte urat si astefel in universul meu nu avea loc un Dumnezeu care sa ma traga la socoteala pentru cum traiam si astefel am ajuns ateu.
Dupa ce viata mea a luat-o pe o panta abrupta tot mai si tot mai repede ajungand sa consum droguri, alcool in cantitati industriale (fiind barman), si sa fiu un obsedat sexual acum 3 jumate ani pe cand locuiam in Arad si aveam tot ce un tanar poate visa sa aibe, m-am hotart sa ma sinucid pentru ca nu mai gaseam placere in viata. Tin sa mentionez ca eu eram genul de om care iubea adrenalina si faceam sporturi extreme(snowboard, role agresive) si o gramada de tampeni care sa produca fericire si cu toate aceste nu cunoscusem fericrea si sufletul meu tanjea dupa mai mult fara sa stie ce anume.
Deci intr-o zi am hotarat sa ma sinucid si astfel sa pun capat acestei existente mizere. Ajuns acasa am planuit sa sar pe geam (eu de fapt nu imi doream sa mor atat de mult cat de fapt doream o schimbare si nu intelgeam asta, decat mai tarziu am inteles de ce obsesia cu sinuciderea, care macar in parte se datora si cultului suicidului care este foarte promovat azi prin mass media). Am sspus ca daca gasesc o persoana care sa ma iubeasca indeajuns de mult incat daca eu mor sa nu mai poata trai fara mne nu o fac.(eu am avut sute de prieteni si pt multi dintre ei eram cel mai bun prieten si binenteles ca ma asteptam sa gasesc cativa pt care sa fiu atat de important).
Meditand la aceasta am inteles ca de fapt eu nu cnotez atat de mult cat cred eu. Nimeni nu ar fi murit daca eu nu mai existam si toata lumea si-ar fi continuat viata asa cum si-au continuat-o si dupa moartea multor prieteni de ai nostri. Pur si simplu nu e nimeni atat de important.
Am fost atat de tulburat de acest gand ca nu am mai sarit in nopate aia si mi-a sucit creeri sa gasesc totusi pe cineva. Dar a venit seara de craciun in care lucrand in cel mai mare club din Vest(400 de persoane), pe barul principal si fiind super enervat de o caciula de MOs Craciun sintetica ce imi facea capul sa ma manance, din cauza ca am vazut cat de ipocriti sunt oamenii si ce de 2 lei sunt ca si caractere am hotarat ca ma duc acasa si ma arunc de pe geam. Ma gandeam ca desi e ziua lui Isus nimeni nu se gandeste la El. toti isi dau cadouri dar nimen nu ii da Lui nimic nici macar nu este bagat in seama si mai se si numesc crestini acesti oameni ipocriti. In ziua in care ma duceam acasa ca sa o fac, o prietena care pretindea ca e crestina, desi nu era, mi-a facut cadoul un Noul Testament pe care scrise-se: “primeste aceasta carte ca pe ultima ta sansa de a trai”. Asta a fost pentru mine ca un cutin in inima.
M-am dus acasa si dupa multe lupte si tipete catre Dumnezeu sa ma pedepseasca ca daca nu ma pedepsesc eu mi-am adus aminte de ceea ce am invatat cand eram mic. Asa ca m-am asezat in pat si am zis Doamne Isus vino in inima mea. Am astepta sa se intample ceva…. un tip cu o trompeta sa apara si sa imi zica ca am trecut nivelul… sa se deschida tavanul ceva…. dar nimic.
Apoi am auzit o voce care mi-a zis ca eu nu mai pot fi iertat. Daca inainte vream sa sar pe geam acum daca incercai sa ma arunci te bateam de iti sareau capacele. Eram sigur ca merg in Iad si vream sa aman cat pot asta. Frica pe care am experimentat-o nu se compara cu nimic si nu poate fi exprimata in cuvinte. Stiam ca Dumnezeu e pe urmele mele si am sa o patesc rau petru felul in care am trait.
Nu stiu daca se intelege ce zic dar am vazut toate pacatele mele cum cresteau sub masa si ma uitam si vedeam tot ce am facut in viata rau si frica crestea, povara de pe sufletul meu il strangula, il sufoca si eu abia mai respiram. Simteam ca sunt vinovat si ca trebuie sa fiu pedepsit si ca nu este nici o salvare pentru mine. groaza ma apucat si parca si lumina din camera disparu-se si se retrase-se in jurul becului astfel incat sa nu mai am nici o speranta.
Atunci mi-am adus aminte ceva ce sora mea care a fost si este o crestina autentica mi-a spus cand eram mic. Doi copi gemeni se roaga la fel in aceasi pozitie cu aceleasi cuvinte si tousi unul este iertat si unul nu pentru ca Domnul se uita la inima lor. Si atunci am ingenunchiat si nu am zis nu stiu ce, am zis sa ma ierte si sa ma ajute sa nu mai ranesc pe nimeni niciodata(prima a primit raspuns pentru a doua inca mai astept )
Dupa aceea am adormit brusc eu care nu dormisem de 2 luni fiindca ma gandeam la cine am ajuns si ce viata duc. Dimineata m-am trezit bucuros si fericit ceea ce era o totala stupefactie pentru mine cat si pentru prietenii mei care stiau ca sunt in depresie. Le-am povestit ce s-a intamplat, au zis ca am inebunit si uite asa cu multe incercasi si bucuri am ajuns astazi omul care m-a facut Dumnezeu.
Am devenit calvinist prin studiul bibliei nu al vreunui comentator, ulterior am citit sproul si piper sau altii de genul asta care mi-au intarit credinta. La inceput am crezut ca eu sunt eretic pentru ca eu intelegeam altfel biblia decat ceilalti si nu prea ziceam ce cred ferindu-ma sa fac cearta de cuvinte.
Ulterior am parasit biserica din care faceam parte si acum impreuna cu inca cativa frati ma intalnesc in case unde avem partasia noastra. Bisericuta noastra trece acum prin mari probleme dar aceasta este doar o incercare, caci avem incredere ca orice s-ar intampla voia lui DUmnezeu se va face, fie ca ne convine noua sau nu. Suntem departe rau de a fi o biserica matura si nu invatatura este ceea ce ne lipseste ci adevarata spiritualitate. Nu ducem atat de mult lipsa de carti sau de unelte de studiu, ci de practicarea acestor invatauri pe care le predicam altora. Sincer sa fiu daca vreti sa va rugati ceva pentru biserica noastra rugati-va sa avem Dragoste adevarata si puternica unii pentru altii caci aceasta cred eu ca este marea noastra nevoie.
Sa sti ca incerc sa imi aduc aminte sa ma rog pt tine si ca daca eu nu fac mare lucru pentru sustinerea ta in rugaciune, tu faci o diferenta mare in mine prin blogurile tale. Iti multumesc si sper ca Domnul sa ma ajute sa te pot si eu incuraja mai mult.
DEocamdata eu doar citesc ceea ce tu scri, meditez si sper ca El sa ne calauzeasca pe toti comform cu planul Sau.
simt ca prietenul meu nu ma iubeste…nu ma suna…nu vb cu mine….nu vine la mine….knd la-m rugat sa ma ajute mo refuzat..numai suport…:((…nu am pe nimeni cu cine sa vb ….nimeni nu ma vrea ..vreau sa mor
ajutati-ma si pe mine va rog…cum sa-l uit??….am ajuns pe situ asta cautand o cale sa scap din viatza asta ..care numai suferintza mia adus..:((
Vreau sa va spun k nu va iau la mishto pt k va admir pt ceea ce facetzi chiar dak nu intzeleg cum putetzi fi asha de optimishti.
Nush ce se intampla cu mn dar cateodata imi vine ideea sa ma sinucid.
Acum o luna jumate am plecat din romania in strainatate pentru totdeauna sh acum imi pare rau pt decizia luata dar nu vreau sa ma intorc din anumite motive.
Acolo am prieteni,toate amintirile sh bucuriile is acolo,dragostea e acolo.
Acum cred k sindura mea modalitate sa scap de suferintza e sa ma sinucid.Pot spune l si dragostea m-a distrus foarte mult dar…chiar nuh ash vrea sa fiu ajutat sa trec peste momentele astea k io nu reushesc singur imi este imposibil.
Cred k va datzi seama cum am ajuns pe site-ul asta asha k nu e o farsa.Chiar nu mai rezist asha,suferind…dak m-atzi putea contacta pe mail o sa va dau un ID de mess.
Ma bucur sa aflu k sunt oameni carora le pasa sh intzeleg k pana la voi nu am mai intalnit p nimeni:|
Am ajuns aici cautand o modalitate de suicid ushoara sh rapida dar citind pagina am fost ushor abatut de la gandul asta.
Va rog AJUTOR:((:((:((
bine Adrian,…..
o cheama Andreea, si dupa cum ti-am mai spus in mailurile anterioare, i-a murit si copilul si sotul intr-un tragic accident de masina si de atunci nu mai face nimic, traia de pe o zi pe alta doar ca sa nu se faca vinovat de moartea ei, insa de cateva zile s-a hotarat ca pana la inceputul lui noiembrie asteapta ca dumnezu sa intervina si sa o ia… iar daca asta nu se va intampla a spus clar si raspicat ca isi va pune capat zilelor deoarece nu mai suporta despartirea de ei si ca ea nu mai vede ce rost mai are pe pemant si de ce a lasat-o dumnezeu.
o cred in stare pt ca stau cu ea in casa si vad felul in care se comporta, cum sufera zilnic si ca nu-si mai gaseste locul.
buna ziua…
am o mare problema si nu stiu cum sa o rezolv si as vrea ajutor… am o cunostinta care acum 8 luni a trecut printr-o nenorocire atunci cand sotul si copilul i-au murit intr-un tragic accident de masina…. nu si-a revenit nici pana acum dar mai grav este ca are ganduri sinucigase…. nu stiu cum as putea sa o fac sa renunte la ele, mi-e frica ca o va face si eu nu o sa pot sa o opresc pt ca nu pot sa fiu mereu langa ea 24/24….. ajutati-ma cumva va rog mult.
cu stima oana
Gânduri pentru sinucigași și pentru supraviețuitori 
pur si simplu vreau sa mor…nujtiu de ce m`am nascut…k sa creez numai probleme.?…nu are niciun rost sa mai traiesc….sunt in plus…incurc lumea…..spuneti`mi ceva metode mai simple de sinucidere