Quizas

12 06 2012

Asta chiar este un site al carui motto ar trebui sa fie ”A fi sau a nu fi” ”Nu-i calator sa se fi-ntors vreodata, Si care zdruncina vointa noastra, Facandu-ne sa suferim mai lesne Urgiile de-aici decat sa tindem Spre altele pe care nu le stim.” Povestea mea…poate o poveste trista trista pentru mine,poate o mana de ajutor pentru altii… Am 26 de ani.La 22 de ani,mi’am pierdut mama.Acest lucru mi’a marcat viata intr’un mod ce nu poate fi exprimat in cuvinte…se poate vedea cel mult in privirea mea.Au urmat insomnii..depresii..esecuri la facultate,si multe altele.Am avut prieteni buni,care mi’au fost alaturi,am avut prieteni care mi’au intors spatele.Dar am continuat sa traiesc,fara un mare elan.Am trait doar.In urma cu 11 luni insa..a urmat o alta intamplare nefericita…mi’a explodat garsonier.Ma pregateam sa ma duc la examen si s’a intamplat nenorocirea.O scurgere de gaze..buimaceala de dimineata,am aprins lumina si totul a fost in flacari.Am avut arsuri pe 80% din corp..am scapat doar cu fata curata,ca sa spun asa..Am fost internata 2 luni in spital.Durerile si ce am simtit in perioada aia…nu vreau sa le descriu..e de prisos.Acum…cicatricile ,fiind arsuri de gr.2 si 3,avand grefe pe suprafete intinse,sunt foarte inestetice..Urate chiar.Ce simt?ce fac?Zambesc..cat pot…cand pot si incerc sa nu ma gandesc la impactul -pe care l’a avut.Ganduri de sinucidere…nu pot sa spun ca nu m avut,sau nu am..dar respir…citesc ceva frumos…vorbesc cu mine si’mi dau argumente si contra argumente.Ce ma face sa nu clacez si sa nu renunt la viata…este privirea tatalui si fratelui meu din spital…cand eram aproape moarta si am reusit sa’i vad putin…nu’mi pot imagina ce suferinta au afut ei.Durerea mea fizica nu se putea compara cu ce simteau ei.Nu stiu daca vorbele reusesc sa convingaa pe cineva ca viata merita traita…nici eu nu cred asta foarte mult…pentru ca la urma urmei viata e o mlastina…e plina de noroi si lucruri urate…dar sunt momente cand gasesti un petec de ninip,o plaja,unn copil mic,un iubit…un zambet…si atunci uitam ca am gandit asa..poate sa fie doar o data’n viata…dar presupun ca merita…si daca nu o facem pentru noi…ar trebui sa o facem poate doar pentru a pastra stralucirea din ochii parintilor sau a celor ce ne iubesc.

Anunțuri