Alin M. 19

17 06 2019

Am o viata nasoala tare pot zice.Cand eram mic aveam o groaza de prieteni cu care ma jucam,acum nu mai am niciunul,in viata reala, m-am inchis in mine si m-am departat de majoritatea, sunt cam timid, mi-e mai usor sa vorbesc pe net:( e frustrant si trist.Am avut depresie dar am trecut de ea cu ajutorul a niste tampenii de medicamente, acum am doar melancolie.Cand eram mic eram sociabil acum ma pierd cand trebuie sa vorbesc cu un adult sau cand sunt mai multi intr-un grup,poate cineva sa imi dea un sfat ce as putea face? Ma simt singur, sunt si singur la parinti, parintii ma iubesc, sunt ok dar nu e de ajuns.Practic nu am viata sociala.Pe net am cunoscut foarte multi oameni in decursul a 10 ani de cand am net dar pe net sa cunosti oameni e bullshit, nu te ajuta cu nimic.Sunt mai linistit de felul meu dar stiu sa si glumesc, mai demult ma gandeam sa plec de acasa si sa ma duc intr-o padure sa nu mai stiu de nimic dar ma gandesc la parinti…nu mai am depresie, sunt mai energic, mai ok dar melancolia ma omoara.E frustrant sa traiesti degeaba pe pamantul asta.,sincer nu vrea sa ma victimizeez dar e bullshit viata asta,in Dumnezeu cred mult insa nu ma duc la biserica, am credinta in suflet si asta e de ajuns, va dati seama ca de iubita nici nu poate fi vorba, cine ar sta cu un ‘antisocial”? Sau timid sau baiat linistit? Si practic habar n-am cum sa ma comport intr-o relatie.Mai demult,mi-a zis un coleg,eram nou in clasa,de abia ma mutasem,ca fetele ma simpatizeaza,bine,unele dar eu parca fug de ele,le resping,si asta din timiditate, ati mai vazut ratat ca mine? Mi-am facut curaj sa va zic ce am scris in intrebarea asta, practic nu am avut adolescenta, copilarie am avut dar adolescenta iocsi sunt foarte frustrat si trist din cauza asta.M-am mutat de 3 ori de cand sunt la liceu si peste tot am lasat o impresie buna,am invatat,ajutam colegii, eram de treaba dar prea retras, prea in banca lui, prea timid.Sincer mai bine ma nasteam fata, ca n-am fata de baiat..macar daca as fi cine stie ce urat si aurolac.dar nu sunt.si uite asa sufar.sufar.Ce as putea face? Dati-mi va rog cateva sfaturi.Inafara de sinucide-te sau da-ti foc, ca asta o sa fac daca o sa mai sufar mult.Viata mea de acum e un bullshit.E ca un mar fara gust:( Ma consolez ca ma mai joc cu motanul, pe calculator si mai vorbesc pe internet cu prietenii virtuali.Dar e nasol tare.Ce sa fac? Mai are rost sa sper ca va fi mai bine?
Sa nu mai zic ca am amanat 2 ani de liceu din cauza unui accident rutier cu spitalizare si apoi a unei depresii.Acum sunt in a 12.Si inca mai am anul asta si inca un an de liceu.Depresia am facut-o din senin fiindca ma simteam tot mai singur si fara scop si fara iubita,prieteni…au fost zile cand nu ma mai ridicam din pat…Sincer nici nu stiu sa sarut o fata ,sau sa ma comport intr-o relatie..sunt foarte sensibil si mai sunt si virgin.Ma masturbez 1 data pe sapt sau mai rar.Faza e ca nu sunt urat sau respingator,arat ca un om normal,dar nu am bani multi si nici masina si nici anturaj puternic..practic stau doar cu parintii si cu motanul…Cand ma abordeaza cineva raspund,sunt destul de sociabil dar nu sunt genul sa ma dau mare sau sa ma bag in seama aiurea…mai degraba imi vad de treaba…nu m-am imbatat niciodata pana acum..am baut alcool dar nu sa ma imbat.imi place berea de domnisoare adica aia cu lamaie mai mult si sucurile…A si inca ceva ce ma supara foarte mult,am eu 21 de ani dar nu sunt maturizat deloc,am mintea de copil,inca joc jocuri pe calculator si am si fatza de copil…adica
rudele se asteapta sa fiu mai matur,mai asezat la minte ca am 21 de ani dar eu sunt inca in mintea copiilor de 15-16 ani…Am ignorat fetele care ma simpatizam in liceu si scoala generala,nestiindu-le cum sa le abordez si stand intr-un fel retras nedand niciun semn.Nu exista prost mai mare ca mine.Cand eram in a 10 am auzit un coleg spunandu-i lu’ altu ca la 3-4 fete simpatizeaza un coleg nou(eu eram acela,singurul nou) dar e prea timid si prost ca nu reactioneaza si nu se baga in vorba cu ele…Cand ma gandesc la trecut si vad cat de prost am fost…imi doresc si eu o relatie cu o fata si cred ca o voi avea niciodata din cauza temperamentului meu de retras,linistit ,timid…si la fel de mult imi doresc prieteni si nu am deloc…
In scoala generala(nu si in liceu fiindca sunt la unul bun)am fost traumatizat de 2 colegi tampiti ,ma bateau in fiecare zi si isi bateau joc de mine,asta pe cand aveam 12-13-14 ani doar pentru ca eram mai retras si mai timid si nu le-am spus parintilor decat foarte tarziu prin liceu cand nu mai aveam probleme,am tinut in mine,imi era frica sa nu rada parintii de mine si sa ma considere ratat si ei desi sunt destul de intelegatori si iubitori.Mi s-a dus toata increderea in mine odata cu acele batjocoriri..
Deci sa recapitulam,cu scoala in urma ,deabia in a 12 la 21 de ani,fara prieteni,fara viata sociala,fara iubita,temperament de fricos ,retras si timid,singur la parinti,preocupat de nimicuri ca jocurile pe calculator,virgin…Nu zic ca am o nenorocire pe umeri dar e o viata destul de frustranta si trista…de as avea macar un amic sa-i spun ceva sau o fata sa o sarut(sa invat cum mai intai)…oricum cred ca o sa mor tot asa,prost cum sunt,copilaros si imatur…Sincer doresc sa dau si la o facultate pe ceva umanist dar ma descurajez…imi spun ca sunt un ratat si nu o sa am succes…sunt foarte pesimist…
In fiecare zi am regrete,in fiecare zi sunt melancolic…in fiecare zi ma afund si mai tare in bullshit..:( Oare sinuciderea e solutia?As pleca departe sa nu mai stie nimeni nimic de mine….ca si asa nu contez decat pentru parintii mei..care cat o sa mai aiba rabdare cu mine?O sa ma tina asa pana la 40 de ani?Ma gandesc sa iau niste pastile si sa o termin.Dar in sufletul meu tot mai sper ca o sa fie bine.Am avut copilarie dar adolescenta a fost praf.

Na…cam asta e…astept sfaturile voastre si scuze ca am scris un roman…dar m-am descarcat.
Astept sa aruncati si voi cu rosii in mine…..salutare

Reclame




Adrian 432

15 06 2019

Eu unu nu prea mai cred acuma ca exista asa ceva partenera mea ma parasit vreau sa mor sufar enorm as vrea sa mor repede deja miam pregatit 2 litri de […moderat…].





Faranume

15 06 2019

Am o durere imensa in suflet deoarece mama mea s-a sinucis in luna martie anul acesta fara sa lase vreun bilet si cred ca a facut asta din lipsa banilor. Tatal meu a intrat in depresie si a inceput sa se imbete tot mai des. Si eu sunt cu moralul la pamant pentru ca nu imi gasesc un loc de munca si pentru ca nu mai pot sa vad dimineata chipul senin al mamei, oricat de incercata ar fi fost :(((((( O sa ma sinucid pe 19 iunie pentru ca mama mea s-a sinucis pe 19 martie, daca asta ne-ar putea aduce inapoi unul langa celalalt…………..





S. Peter

12 06 2019

Buna ziua!
Ma numesc S. Peter si sunt adept al Scientologiei.Actualmente sunt obligat sa ma sinucid.
Ma intereseaza o metoda mai putin dureroasa de sinucidere.
Poate cineva sa-mi furnizeze astfel de date?
Cu multumiri,
Peter





Lifeless

28 05 2019

Am ales acest pseudonim pentru ca asa sunt eu,fara viata.Exist dar nu traiesc,sunt pe sidelines.
Fiecare zi din viata mea e la fel,simt de parca traiesc aceeasi zi in fiecare zi si nu stiu cum sa schimb asta.Am doar 20 de ani insa sufar profund,sufar pentru ca nu traiesc,in timp ce altii se bucura de viata,eu doar exist,atat,nu fac altceva.Altii de varsta mea isi petrec timp cu prietenii lor,merg in excursii(unii mai rar,unii mai des,dar o fac),se bucura de vremea asta frumoasa,se bucura de romantism,isi pierd noptile cu prietenii lor,rad impreuna,iar eu sunt privat de toate,ma simt anormal.Da,da,da,da,da.Nu se afla nimeni intr-o distractie continua,dar majoritatea au parte de viata sociala,cel putin in mica masura.Ei bine,eu traiesc aceeasi zi,a carei structura o cunosc extrem de bine,la detaliu,la cat de mult am repetat-o:
Ma trezesc,ma ridic din pat,merg la toaleta,imi fac cafeaua,mananc,ma imbrac,imi beau cafeaua de-abia acum deoarece am lasat-o sa se raceasca,ma spal pe dinti si plec spre facultate.Stau cateva ore la facultate,dupa care merg acasa unde invat sau imi pierd vremea pe internet.Iar daca nu merg la facultate intr-o zi,acea zi nu se schimba cu nimic,decat cu niste ore suplimentare de invatat sau pierdut vremea pe net.Sunt intr-o situatie critica.Mi-e scarba de invatat insa nu am de ales,precum si de viata mea.Mereu cand vad pe cineva,ma gandesc ca are prieteni,are o viata complexa fata de a mea(sunt mai mult in stare ,,vegetativa”),are cineva la care tine si caruia îi pasa de el.Cam asa mi-a fost toata viata,doar ca mi-am umplut-o cu altceva,adica jocuri online,care au umplut intr-un fel acest gol,prin distragere,insa am renuntat la ele,si golul este imens acum.De craciun am stat acasa,singur si am invatat,in vacante la fel,de pasti la fel,de revelion la fel.Am avut cativa prieteni cu care ma jucam foarte des pana prin clasa a 9-a,de atunci am inceput sa imi umplu timpul cu jucatul la calculator,lucru pe care l-am incetat de 2 ani.De atunci,nu mai am pe nimeni.N-am stiut sa ma leg de ceilalti de la facultate,nici nu prea ne-am inteles,nu ma inteleg nici bine cu parintii sau rudele.Comunic cu ceilalti,nu va scrie o persoana anti-sociala ci o persoana pe care multa lume cred ca o considera extrovertita si sociabila,doar ca nu sunt prieten cu nimeni,ci am doar cunostiinte.Nu mi-am facut prieteni cand trebuia si de aceea sunt in situatia asta si in viata altora nu stiu cum sa ma bag,toti au viata lor,parca ,,sudata” deja si eu am ramas pe dinafara.In ultima perioada,am inceput sa am episoade in care stau in pat si simt ca sunt decedat,ca sunt intr-un sicriu si ca inca am capacitatea de a vedea in jur.Si in acele momente imi vine sa dorm pentru totdeauna.Nu am sinucigase,pentru ca eu sunt mort deja,asa ma simt.
Nu mai merge placa cu ,,focuseaza-te pe studii si pe dezvoltarea personala,si vor aparea oamenii in viata ta din cer”,nu sunt un robot.Fac chestia asta de ceva timp si nu mai merge,am nevoie si de altceva..de conexiuni interumane.Facultatea nu prea ma incanta dar nici nu prea stiu ce vreau sa fac cu adevarat.Simt ca ma sufoc.Nu imi trimite-ti incurajari simple pentru ca nu prea ma ajuta daca vin din partea unor necunoscuti,poate ma ajuta cateva secunde.Poate nu va pare situatia mea grava,dar pentru mine este,pur si simplu nu stiu ce sa mai fac,simt ca sunt intr-o infundatura.Privesc situatia de a avea prieteni si/sau o prietena,ceva de vis,ceva ireal,putin posibil,pe cand pentru altii,reprezinta o normalitate.





Robert 2016

28 05 2019

Dacă fac rost de 1000 de euro sapt asta nu ma mai sinucid. Atâta am nevoie pt a nu ajunge pe străzi cu propria copila.





Iulia 2019

23 05 2019

Nu stiu ce sa fac. Nimic din ce fac nu-mi iese. Singurul lucru reusit din viata mea sunt cei doi copii pe care ii am. Si mai am si trei casnicii esuate. Acum de fapt sunt la a treia. Merge groaznic. Imi trec tot felu de ganduri prin minte.