Denise

Buna. Am gasit acest site cu cateva luni in urma si astazi mi-am facut curaj ca sa va scriu. In ultimul timp imi trece constant gandul sinuciderii prin minte.Am doar 16 ani,dar simt ca locul meu nu mai e pe acest pamant. Nu pot spune ca am probleme cu familia,ci cu mine.Sunt o persoana singuratica,timida,care prefera sa tina totul in ea si care ii e frica sa cunoasca persoane noi deoarece auomat mie frica ca o sa aiba o parere proasta despre mine. Nu ma mai suport . Cateodata imi vine sa-mi smulg pielea de pe mine.Urasc absolut totul la mine,ma simt inutila,jalnica,buna de nimic,prapadesc banii parintilor degeaba, mancarea,aerul,simt ca fac umbra pamantului degeaba. Imi urasc exteriorul,ma simt urata si cred ca toti ma ocolesc din aceasta cauzaAm avut o tentativa de suicid,dar nu am reusit sa o duc la capat din cauza lasitatii mele.. Am inceput sa ma auto-mutilez acum un an;sa ma tai,sa ma lovesc pana imi faceam vanatai si sa iau supradoze de pastile. Parintii mei nu si-au dat seama de nimic. Sunt o lasa,nu vreau sa lupt pentru ce vreau deoarece pana la urma tot o sa pierd. Nu ma iubeste nimeni,prietenilor mei nu le pasa. Nici nu stiu de ce scriu asta , e penibil . Ai mei se “plang” cateodata ca nu prea au bani si m-am gandit ca daca eu o sa dispar o sa le fie mult mai usor . O sa treaca o luna, doua si incetul cu incetul o sa ma uite toti. Nu mai am nicio speranta,nu mai gasesc niciun motiv sa ma “agat” de viata. Stiu ca suna penibil ca o fata de 16 ani sa spuna ca vrea sa nu mai traiasca,dar vreau sa omor durerea si singuratatea din mine.Nu merit sa traiesc pe acest pamant.