Andreea

am ajuns la final…imi dau seama ca tot aman acest final de ani buni doar de dragul familiei, ca ma inspaimanta gandul k o vad pe mama la inmormantarea mea, ca sora mea e insarcinata, tata-my hero….pt suferinta lor tot aman, tot aman si cred ca ar trebui sa mai ma gandesc si la mine; sa iau o doza de egoism si scap odata de tot chinul asta. Mi-e al naibii de greu sa ma trezesc in fiecrare zi si sa ma chinui sa zambesc in oglinda, sa-mi spun ca sunt frumoasa, sa caut motive sa traiesc (am pus in practica toate sfaturile psihologilor)…imi doresc sa sa se intample ceva, sa mor instant si sa nu fiu eu nevoita sa pun punct.