Elena Roxana

30 03 2015

Buna tuturor! Ma numesc Roxana și curand voi implini 22 de ani. Am intrat pe acest site din frecventul gand de a imi incheia socotelile cu viața asta crudă și greu pentru mine una…. Ca sa intelegeti mai bine de ce am ajuns la o astfel de decizie , va voi povesti puțin din” viața mea,, :/ De copila am avut o copilărie dura, mama sa despărțit de tatăl meu cand aveam eu 7-8 ani apoi sa căsătorit cu altul … Acest tată vitreg îmi aplica foarte des bătăi și mie cât și lui mama aproape 7 ani viata mea a fost numai în bătăi, la școală nu am reușit sa fac decât 3 clase și clasa a patra am repetato de prea multe ori ca-sa mai continui … Am hotarat sa merg la cerșit sa o pot ajuta intrun fel cu bani pe mama, deși aveam doar 9 ani. .. școală am lăsat departe deoarece mereu ne mutam în alt oraș, sat, sau județ și eu eram deja prea mare sa mai pot merge în clasa a patra , aveam 14 ani. Tatăl meu bun a murit pe când eu aveam 10 ani, la 14 ani mama sa despărțit de iubitul ei și sa luat cu un altul , și acesta de altfel mereu ne bătea și sărbătorile în fiecare an îl petreceam pe la vecini sau chiar pe afară chiar și când era iarna .. În sfârșit am ajuns la vârsta de 16 ani , am ajuns sa mă bat cu iubitul mamei , mereu mă facea în tot felul, mă bătea și mă jignea în ultimul hal . Asa că am preferat sa o iau pe drumul meu unde mă ajuta dumnezeu , mi-am găsit de lucru ca bona în același sat unde muncea mama , nu avem prea mult contact cu ea . Că să nu o mai lungesc de la 16 ani incerc sa supraviețuiasc singură , din nefericire pentru mine mama a ales intre mine și barbatul ei pe barbat. Am avut ghinionul sa dau doar peste oameni perverși care doar au profitat , prieteni nu am dwoarece simt ca nu mă integrez deloc în societatea … Am avut un iubit timp de un an dar sa terminat din cauza familiei lui nu mă vroiau sub nici o forma pe motiv ca ei au o alta fata pentru el iar el fiind băiatul mamei a fugit la fusta ei. Deci sunt foarte singură mă simt doborâta,nu am prieteni , cu mama vb rar la telefon 5 minute ca mai mult nu are ce sa îmi spună și nu o lasă barbatul .. vorbește pe ascuns cu mine.. momentan am grija de doi bătrâni stau închisă în casa am doar o zi libera pe săptămână și nu mai rezist , nu îmi mai suport viața … mam saturat sa lupt pentru nimic ! Nu am nimic în viața nici măcar o școală și plus de ăsta am o sora la stat și nu am putere sa o ajut cumva sa o iau cu mine sa nu mai fie la stat ! Nu mai suport singurătatea și lupta ăsta continuă 😦 😦 Chiar nu am pe nimeni … ce rost are sa mai trăiesc ?Oricum nimeni nu îmi simte lipsa !

Anunțuri




Valeria 99

28 03 2015

Am dat peste acest site cautind metode de sinucidere sunt minora insa mereu am certuri cu parintii,fratele si persoanele din jur. Chear daca dau impresia de o persoana dura mai agresiva in interior sunt o persoana ca orice alta timida si sensibila. Nustiu dece dar auzind parintii care mereu ma compara cu fratele care se preaupune a fi un model dar insa in ascuns fratele este cea mai oribila persoana. Mereu ma m intrebat dece sa mai exist eu daca esxista fratele meu. Imi doresc sa mor.





I. 18

24 03 2015

Buna,am 18 ani si desi par a fi o copila,nu sunt…Poate o sa par penibila… Chiar daca las impresia ca sunt o persoana puternica,sunt cea mai slaba.
Am obosit si fizic si psihic,simt ca cedez,sufletul mi se taraie si striga dupa ajutor insa nimeni nu il aude. Parintii mei nu se prea inteleg bine.Mama mereu imi reproseaza ca nu o sa iau bacul,ca nu sunt in stare de nimic. Tata a plecat acum o luna din tara si eu cu mama abia mai avem bani sa luam o paine,iar pe tata nu il intereseaza. Am o afectiune la stomac care in timp daca nu e tratata se poate ajunge la cancer. Nu vreau sa iau tratamentul si nu pentru ca nu pot inghiti pastile asa cum i-am spus mamei mele si pentru ca imi doresc sa mor mai repede fara sa fie nevoie sa o fac cu mana mea.Ma simt inutila,invizibila,degeaba.Fostul meu prieten care am stat 1 an cu el si care jur ca as incasa un glont pentru el,e cu alta acum.Ma dor toate chestiile astea… In jurul meu am doar prieteni falsi,exceptand unul. Simt ca sunt o povara pentru ai mei,mama chiar mi-a spus o data ca nu e mare pierdere daca mor…
Cateodata chiar ma rog sa dea o masina peste mine si daca nu se va intampla asta,atunci nu o sa mai dureze mult pana o sa “plec”. O sa plec curand,oricum nu mi-a prea placut pe pamant ….





Mihnea

23 03 2015

salut ma numesc Mihnea, am avut ceam mai frumoasa viata pana la varsta de 22 de ani cu toate ca am trecut peste multe greutati dar nu m-am lasat doborat de niciuna si nu credeam ca exista ceva in viata asta care sa ma doboara inafara(boala moarte etc.)provin dintr-o familie instarita ai mei crescandu-ma cu multa iubire si cu toate cele neceasare am absolvit cel mai bun liceu de la mine din oras ai mei rasplatindu-ma la varsta de 18 ani cu o masina foarte faina ,aveam o iubita superba ,intrasem la facultatea de medicina totul era perfect,pana cand acum 4 luni de zile am avut un accident(mi-au sarit 2 pietoni in fata masinii ,si eu fiind putin neatent i-am calcat, unul dintre ei decedand la scurt timp dupa accident(era copil) nu m-am gandit niciodata la suicid dar de atunci sunt distrus simt ca viata mea numai are nici un rost nu ma mai pot bucura de nimic,eu nefacand nimanui rau niciodata,am vrut sa mor .mi-e frica de dumnezeu si in fiecare zi ma gandesc numai la moarte si la chinul pe care tre sa il suport pentru toata viata, sa am un mort pe constiinta…va roogg!!!!!!!!!!!! am nevoie de mare ajutor nici un psiholog nu a reusit sa ma ajute si au trecut 4 luni de atunci….





Niculina

22 03 2015

Numele meu este Nina,locuiesc in Statele Unite dar familia mea in Romania.Sora mea s-a sinucis pe data de 11 februarie 2015,s-a aruncat de pe terasa blocului de la etajul 10,inainte sa se sinucida mi-a trimes 2 text mesage pe care le-am citit cind m-am sculat,mi-a spus ca ma iubeste,adio si sa nu uit si o lumanare pentru ea .mama a murit anul trecut in martie,deci numai necazuri,sunt la limita puterilor si mi-o tot inchipui cum s-a lovit de ceva :streasina sau asa ceva inainte sa atinga pamantul,sunt terminata,nu stiu ce sa mai fac.
Sper sa gasesc linistea sufleteasca.





Clau4d

21 03 2015

Eu vad moartea ca pe ultima speranța pentru fericirea mea sufleteasca asa ca o întâmpin cu o curiozitate de copil și abia aștept sa vad , Îmi pot imaginea atit de multe pe aceasta tema cu ce va fi incit realitatea mi se pare atât de ciudata de aiurea fără scop . Suntem bilioane de oameni pe acesta planeta avem un comportament de parazit , ucidem totul , distrugem toată viata pe aceasta planeta și nu îmi vine sa cred cum ne consideram ființe superioare chiar celeste când nu suntem decât niște paraziți pe o planeta. Cred ca ar fi mai bine dacă am murii cu toții sa lăsam și alte ființe sa se bucure de viata asa cum zicem noi ipocriții ”a lăsat Dumnezeu” . Omul în sine e cel mai mare rău . Mi-e rușine ca sunt om sper ca în neființă sa îmi regăsesc lumea .





Carla

20 03 2015

Buna ziua tuturor. Prima mea tentativa de sinucidere a fost la 20 de ani unde dupa un examen cazut la facultate mama ma certat si jingit si niciodata nu mi-a fost aproape,relatia dintre mine si ea totul timpul sa rezumat la jigniri ea jignindu-ma 24/24,am luat 30 de medicamente iar apoi de frica mi-am anuntat parintii,tata ma dus la spital si am scapat prin spalaturi stomacale cu apa cu sare O SENZATIE GROAZNICA , tata ma dus la spital mamei nepasandu-i ce fac,la 23 de ani tata a murit ,am avut o relatie speciala cu el si din nou alt gand de sinucidere din cauza singuratatii,cand aveam cea mai mare nevoie de un prieten a aparut un baiat pe care l-am iubit si il iubesc nebuneste care mi-a redat fericirea si nu am mai stiu timp de 3 ani ce inseamna singuratatea,din vina mea ne-am despartit,am locuit impreuna si m-am intors la casa parinteasca unde locuiesc cu mama si fratele meu,am 28 de ani in momentul de fatza si simt ca viata nu mai are sens,toti oamenii pe care i-am iubit m-au parasit si anume,tata,fosstul meu iubit,mama ma jigneste,fratele meu ma agreseaza fizic,ma simt neputincioasa,am fost la oftalmolog si mi=a prescris ochelari de vedere,am probleme mari la ochi si vad totul in ceata chiar si cu ochelari ,am hipermetropie care simt ca avanseaza in rau pe zi ce trece ,ma dor ochii,am si inceput de diabet,dar mai tare ma doare sufletul ,problema cu ochii descoperita de curand mi-a pus capac si vreau din nou sa ma sinucid,de data asta cu siguranta nu o sa ma mai salveze nimeni pentru ca tata care ma salvat atunci nu mai e,iar celorlati nu le pasa.povestea mea de viata e mai lunga,dar am facut un scurt rezumat,pur si simplu cand scap de un necaz apare altul,ultima problema fiind vederea foarte slaba din cauza aceasta de cateva luni am ramas si fara job,nu as vrea sa ma sinucid,as vrea sa am o moarte naturala,dar simt ca nu mai rezist,nu am nici o prietena,pe nimeni absolut aproape,vreau sa mor si sa nu mai simt nimic.