Elena Roxana

Buna tuturor! Ma numesc Roxana și curand voi implini 22 de ani. Am intrat pe acest site din frecventul gand de a imi incheia socotelile cu viața asta crudă și greu pentru mine una…. Ca sa intelegeti mai bine de ce am ajuns la o astfel de decizie , va voi povesti puțin din” viața mea,, De copila am avut o copilărie dura, mama sa despărțit de tatăl meu cand aveam eu 7-8 ani apoi sa căsătorit cu altul … Acest tată vitreg îmi aplica foarte des bătăi și mie cât și lui mama aproape 7 ani viata mea a fost numai în bătăi, la școală nu am reușit sa fac decât 3 clase și clasa a patra am repetato de prea multe ori ca-sa mai continui … Am hotarat sa merg la cerșit sa o pot ajuta intrun fel cu bani pe mama, deși aveam doar 9 ani. .. școală am lăsat departe deoarece mereu ne mutam în alt oraș, sat, sau județ și eu eram deja prea mare sa mai pot merge în clasa a patra , aveam 14 ani. Tatăl meu bun a murit pe când eu aveam 10 ani, la 14 ani mama sa despărțit de iubitul ei și sa luat cu un altul , și acesta de altfel mereu ne bătea și sărbătorile în fiecare an îl petreceam pe la vecini sau chiar pe afară chiar și când era iarna .. În sfârșit am ajuns la vârsta de 16 ani , am ajuns sa mă bat cu iubitul mamei , mereu mă facea în tot felul, mă bătea și mă jignea în ultimul hal . Asa că am preferat sa o iau pe drumul meu unde mă ajuta dumnezeu , mi-am găsit de lucru ca bona în același sat unde muncea mama , nu avem prea mult contact cu ea . Că să nu o mai lungesc de la 16 ani incerc sa supraviețuiasc singură , din nefericire pentru mine mama a ales intre mine și barbatul ei pe barbat. Am avut ghinionul sa dau doar peste oameni perverși care doar au profitat , prieteni nu am dwoarece simt ca nu mă integrez deloc în societatea … Am avut un iubit timp de un an dar sa terminat din cauza familiei lui nu mă vroiau sub nici o forma pe motiv ca ei au o alta fata pentru el iar el fiind băiatul mamei a fugit la fusta ei. Deci sunt foarte singură mă simt doborâta,nu am prieteni , cu mama vb rar la telefon 5 minute ca mai mult nu are ce sa îmi spună și nu o lasă barbatul .. vorbește pe ascuns cu mine.. momentan am grija de doi bătrâni stau închisă în casa am doar o zi libera pe săptămână și nu mai rezist , nu îmi mai suport viața … mam saturat sa lupt pentru nimic ! Nu am nimic în viața nici măcar o școală și plus de ăsta am o sora la stat și nu am putere sa o ajut cumva sa o iau cu mine sa nu mai fie la stat ! Nu mai suport singurătatea și lupta ăsta continuă 😦 😦 Chiar nu am pe nimeni … ce rost are sa mai trăiesc ?Oricum nimeni nu îmi simte lipsa !

Valeria 99

Am dat peste acest site cautind metode de sinucidere sunt minora insa mereu am certuri cu parintii,fratele si persoanele din jur. Chear daca dau impresia de o persoana dura mai agresiva in interior sunt o persoana ca orice alta timida si sensibila. Nustiu dece dar auzind parintii care mereu ma compara cu fratele care se preaupune a fi un model dar insa in ascuns fratele este cea mai oribila persoana. Mereu ma m intrebat dece sa mai exist eu daca esxista fratele meu. Imi doresc sa mor.

I. 18

Buna,am 18 ani si desi par a fi o copila,nu sunt…Poate o sa par penibila… Chiar daca las impresia ca sunt o persoana puternica,sunt cea mai slaba.
Am obosit si fizic si psihic,simt ca cedez,sufletul mi se taraie si striga dupa ajutor insa nimeni nu il aude. Parintii mei nu se prea inteleg bine.Mama mereu imi reproseaza ca nu o sa iau bacul,ca nu sunt in stare de nimic. Tata a plecat acum o luna din tara si eu cu mama abia mai avem bani sa luam o paine,iar pe tata nu il intereseaza. Am o afectiune la stomac care in timp daca nu e tratata se poate ajunge la cancer. Nu vreau sa iau tratamentul si nu pentru ca nu pot inghiti pastile asa cum i-am spus mamei mele si pentru ca imi doresc sa mor mai repede fara sa fie nevoie sa o fac cu mana mea.Ma simt inutila,invizibila,degeaba.Fostul meu prieten care am stat 1 an cu el si care jur ca as incasa un glont pentru el,e cu alta acum.Ma dor toate chestiile astea… In jurul meu am doar prieteni falsi,exceptand unul. Simt ca sunt o povara pentru ai mei,mama chiar mi-a spus o data ca nu e mare pierdere daca mor…
Cateodata chiar ma rog sa dea o masina peste mine si daca nu se va intampla asta,atunci nu o sa mai dureze mult pana o sa “plec”. O sa plec curand,oricum nu mi-a prea placut pe pamant ….

Mihnea

salut ma numesc Mihnea, am avut ceam mai frumoasa viata pana la varsta de 22 de ani cu toate ca am trecut peste multe greutati dar nu m-am lasat doborat de niciuna si nu credeam ca exista ceva in viata asta care sa ma doboara inafara(boala moarte etc.)provin dintr-o familie instarita ai mei crescandu-ma cu multa iubire si cu toate cele neceasare am absolvit cel mai bun liceu de la mine din oras ai mei rasplatindu-ma la varsta de 18 ani cu o masina foarte faina ,aveam o iubita superba ,intrasem la facultatea de medicina totul era perfect,pana cand acum 4 luni de zile am avut un accident(mi-au sarit 2 pietoni in fata masinii ,si eu fiind putin neatent i-am calcat, unul dintre ei decedand la scurt timp dupa accident(era copil) nu m-am gandit niciodata la suicid dar de atunci sunt distrus simt ca viata mea numai are nici un rost nu ma mai pot bucura de nimic,eu nefacand nimanui rau niciodata,am vrut sa mor .mi-e frica de dumnezeu si in fiecare zi ma gandesc numai la moarte si la chinul pe care tre sa il suport pentru toata viata, sa am un mort pe constiinta…va roogg!!!!!!!!!!!! am nevoie de mare ajutor nici un psiholog nu a reusit sa ma ajute si au trecut 4 luni de atunci….

Niculina

Numele meu este Nina,locuiesc in Statele Unite dar familia mea in Romania.Sora mea s-a sinucis pe data de 11 februarie 2015,s-a aruncat de pe terasa blocului de la etajul 10,inainte sa se sinucida mi-a trimes 2 text mesage pe care le-am citit cind m-am sculat,mi-a spus ca ma iubeste,adio si sa nu uit si o lumanare pentru ea .mama a murit anul trecut in martie,deci numai necazuri,sunt la limita puterilor si mi-o tot inchipui cum s-a lovit de ceva :streasina sau asa ceva inainte sa atinga pamantul,sunt terminata,nu stiu ce sa mai fac.
Sper sa gasesc linistea sufleteasca.

Clau4d

Eu vad moartea ca pe ultima speranța pentru fericirea mea sufleteasca asa ca o întâmpin cu o curiozitate de copil și abia aștept sa vad , Îmi pot imaginea atit de multe pe aceasta tema cu ce va fi incit realitatea mi se pare atât de ciudata de aiurea fără scop . Suntem bilioane de oameni pe acesta planeta avem un comportament de parazit , ucidem totul , distrugem toată viata pe aceasta planeta și nu îmi vine sa cred cum ne consideram ființe superioare chiar celeste când nu suntem decât niște paraziți pe o planeta. Cred ca ar fi mai bine dacă am murii cu toții sa lăsam și alte ființe sa se bucure de viata asa cum zicem noi ipocriții ”a lăsat Dumnezeu” . Omul în sine e cel mai mare rău . Mi-e rușine ca sunt om sper ca în neființă sa îmi regăsesc lumea .

Carla

Buna ziua tuturor. Prima mea tentativa de sinucidere a fost la 20 de ani unde dupa un examen cazut la facultate mama ma certat si jingit si niciodata nu mi-a fost aproape,relatia dintre mine si ea totul timpul sa rezumat la jigniri ea jignindu-ma 24/24,am luat 30 de medicamente iar apoi de frica mi-am anuntat parintii,tata ma dus la spital si am scapat prin spalaturi stomacale cu apa cu sare O SENZATIE GROAZNICA , tata ma dus la spital mamei nepasandu-i ce fac,la 23 de ani tata a murit ,am avut o relatie speciala cu el si din nou alt gand de sinucidere din cauza singuratatii,cand aveam cea mai mare nevoie de un prieten a aparut un baiat pe care l-am iubit si il iubesc nebuneste care mi-a redat fericirea si nu am mai stiu timp de 3 ani ce inseamna singuratatea,din vina mea ne-am despartit,am locuit impreuna si m-am intors la casa parinteasca unde locuiesc cu mama si fratele meu,am 28 de ani in momentul de fatza si simt ca viata nu mai are sens,toti oamenii pe care i-am iubit m-au parasit si anume,tata,fosstul meu iubit,mama ma jigneste,fratele meu ma agreseaza fizic,ma simt neputincioasa,am fost la oftalmolog si mi=a prescris ochelari de vedere,am probleme mari la ochi si vad totul in ceata chiar si cu ochelari ,am hipermetropie care simt ca avanseaza in rau pe zi ce trece ,ma dor ochii,am si inceput de diabet,dar mai tare ma doare sufletul ,problema cu ochii descoperita de curand mi-a pus capac si vreau din nou sa ma sinucid,de data asta cu siguranta nu o sa ma mai salveze nimeni pentru ca tata care ma salvat atunci nu mai e,iar celorlati nu le pasa.povestea mea de viata e mai lunga,dar am facut un scurt rezumat,pur si simplu cand scap de un necaz apare altul,ultima problema fiind vederea foarte slaba din cauza aceasta de cateva luni am ramas si fara job,nu as vrea sa ma sinucid,as vrea sa am o moarte naturala,dar simt ca nu mai rezist,nu am nici o prietena,pe nimeni absolut aproape,vreau sa mor si sa nu mai simt nimic.

Edy16

Am nev de cn sa vb ptr ca incer. Sa ma sinucid

Narciss

Am ceva vreme (5),ani de când încerc sa m-a sinucid, dar de fiecare data, m-a retrag înapoi , nu cred ca motivele mele de a m-a sinucide sunt așa de grave, dar, totuși le voi spune sau cel puțin voi încerca sa m-a exprim cât mai bine.
Tot timpul greșesc , deși de multe ori soluția cea mai buna e chiar in fata mea, si totuși aleg varianta ceasornice rea crezând ca oricum „se rezolva”, dar nu fac decât sa agravez situația . Nu știu cum sama opresc. Un ajutor psihologic. Costa si nici mu am posibilitatea de a merge. Cum sa fac ce sa fac , vreau sa scap de gândurile asta negre , dar mu pot si in ultima vreme devin din ce in ce mai dese. M-a gândesc sa îmi tai venele sa înghit otrava, sa m-a axfisiez cu gaz, sa iau pumni întregi de pastile. … Nu reușesc sa m-a redresez. Am dezamăgit toate persoanele dragi mie, am greșit încontinuu , nu am fost in state sa duc la bun sfârșit un lucru început , ce sa zic. Sunt o pacoste pt toți cei din jur. Azi am făcut-o lata, nu am reușit sa m-a țin de cuvânt . Am dezamăgit din nou. Oricum …. Mie frica de moarte dar trebuie sa o fac, cel puțin așa , chiar dacă o sa fie un șoc pt ceilalți , o saa plângă o zi doua după care o sa le treacă …. Eu cred ca e mai bine așa . Am încercat tot ce mia trecut prin minte , am căutat pe net am încercat sa caut sfaturi bune , am încercat sa m-a automotivez pozitiv, am încercat sa văd partea buna a lucrurilor. Sa caut o soluție , dar se pare va nu fac decât sa recidiveze in propriile mele greșeli, isr si iar si iar…. Caut ajutor , strig după ajutor, si sincer pana acum si nici chiar acum nu am găsit . Sunt pe ultimile zile si sincer cred ca o sa i-l fac gestul asta…. Chiar vreau sa mu . Dar stand in viața nu fac decât sa dezamăgesc pe toți. Nu am nimic la capul meu, casa, familie unita, un job, nu am nimic. Si pe deasupra am tendințe cretin. Știu ca mu e genul de mesaj ce ați citi si as vrea sa scriu mai multe dar scriu de pe mobil la 5 jumate dimineața . Nu mai știu ce sa fac sa m-a redresez . Mi-am epuizat toate cărțile de sub mâneca . Degeaba . Ajutoooorr, ce sa fac ?????? Cum sa rezolv problema asta.

Gap

Buna seara dragi oameni minunati! Ma intorc din nou aici fiindca situatia in sine nu o mai pot duce la final. Au trecut 2 ani de cand baiatul pe care il iubesc a ales sa se sinucida, lasandu-ma pe mine sa zac intr-un ocean de durere, neputinta si tristete. Am avut momente in care imi revenisem.. apoi cadeam iar in tristete, in dor. Am mai avut ceva relatii in astia 2 ani.. dar niciunul din baieti nu a fost capabil sa ma faca sa il uit. Mi se taie aerul pe zi ce trece.. cat sa mai pot rezista fara el? M-am gandit de multe ori sa ajung unde e si el.. prin diferite metode.. dar apoi m-am gandit la parintii mei si la ce las in urma.. dar in acelasi timp ma doare si faptul ca nu voi avea o viata alaturi de el, nu o sa am copii cu zambetul lui, nu o sa impart greutatile cu el. Am momente in care simt ca imi pierd mintile, ca nu mai gandesc logic si ca oricand pot sa recurg la gestul pe care l-a facut si el. Am zile in care colind strazile pe unde stiu ca, candva era si el.. incercand si sperand ca poate il gasesc pe undeva. E o durere imensa in sufletul meu.. pe care nu stiu cum sa o mai estompez. Am incercat cu psihologul o perioada.. n-a mers. Pur si simplu nu pot sa il uit.. imi urla sufletul de durere. Am stiu ca el e sufletul meu pereche din prima clipa.. pur si simplu stii cand asa e.. si il urasc si pe el pentru ca nu m-a lasat sa il ajut in ciuda insistentelor mele.. si pe mine ca il iubesc asa de tare, ca ma infund in amintiri si ca orice as face nu pot lasa trecutul in spate. Va multumesc ca mi-ati citit si mie prostiile din cap.

Cristian N

Frumos articol ! Dar ce va face sa credeti ca acest articol ajuta?Am ajuns sa fiu de parere ca oriunde e mai bine decat aici ! Ma chinui de cativa ani sa trec peste toate problemele,multi ar spune ca nu e asa grav pana nu traiesc ce am rait si eu cu aceleasi persoane de care am avut eu parte ! Mi-am luat inima in dinti,iatama in anglia ,am dormit pe strazi ,nu am mancat ,mia fost ,frig rusine si iatama! Nu vreau bani gratis vreau un loc de munca ,cum e posibil ca in viata asta sa vrei doar un loc de munca si sa nu il gasesti !Cum e posibil ca pana si tiganii sa fie mai uniti ca noi Romanii,sa nu mai spunem de altii!Am tot sarit de la una la alta dar ideea e ca nu mai suport sa vad cu oamenii inclusiv eu sa sufere si sa se chinuie sa traiasca(pentru ce?)iar altii sa se lafaie in bani si sa fie fericiti si tot sa fure in continu,etc ! Oricum nu romanii,oamenii in general sunt prea rai,orbi! Nu te mai poti intelege cu nimeni ! Pentru mine e un haos planeta asta,si sunt prea putine lucruri care ma fac cu adevarat sa fiu fericit,in cazul meu ,nu se mai iveste nimic ! Asa ca fiti amabil si faceti o postare pentru oamenii ca mine,fara sa ai mai convingeti sa dea inapoi ! Vreau doar sa nu sufere nimeni in jurul meu daca fac asta ! Adica cele 3 ,4 persoane care prbabil mai tin la mine ! Tot traiesc si iar traiesc aiurea pana o sa nimeresc un caz in care merita sa mor eroic sa spunem ! Sa nu ma omor `aiurea` ,dar nu este exclus ! Ca de mai bine cu siguranta nu este cazul,nu se va intampla,simt asta !Si cand spun ca simt asta inseamna ca simt si stiu ca nu va fii bine pentru ca ma cunosc si credetima nu e ceva neinregula cu mintea mea !Nu eu imi implementez asta in cap ! Pur si simplu totul vrea sa ma traga la vale ! Si apropo,o mica nelamurire. Cum poate o fata,femeie sa se sinucida,ea poate avea totul,e frumoasa,are tot ce vrea,si daca nu e tot poate obtine ce vrea oricand ! Ciudat ! Oricum ,nu stiu daca m-am exprimat complet ,corect dar … Astept idei totusi

Z

nu Stiu daca vreau sau nu sau daca faptul ca scriu inseamna ca DA vreau sau ca ssunt ultimele ganduri pe care cei care ma cunoc nu le vor afla….motivele….Singurul lucru care ma tine sa nu o iau razna este Fetita mea dulce, cica ar avea nevoie de mne ca mama, dar oare o alta fara trecutul meu nu ar fi mai indicata? Sau o alta cu mai multa incredere in propriile forte? In secunda asta cu sotul meu am 2 variante, sa invat sa nu ma intereseze si sa nu imi pese sau sa stau sa sufar in continuare pana acel pumn de pastile va ajunge in tubul meu dgestiv dar partea asta oricat de ok ar fi pt toti cei din jurul meu nu e ok pt Fetita mea dulce. Dar oare ea se chinuie cu mine ca mama? La 3 ani si 4 luni vine si imi sterge lacrimile de pe fata si tipa la noi sa ne vb frumos. Serios acum… de ce cacat doare in halul ata de tare daca tot sufar in continuu de 4 ani? Scenariile:
1. Iau pastile fara sa stie nimeni si mor. Lumea continua insa Fetita mea dulce creste fara mine: a) ii e mult mai bine are o mamica noua cu care se intelege de minune si care se impaca cu tati minunat si totul este ca in filme iar eu usor usor dispar, este inca mica asa ca trauma nu ar fi atat de mare incat sa afecteze adultul ce va deveni.b) sufera prea mult si noua mamica il face pe tati sa ii dea dreptate si cum el nu cauta nimic sa vada daca e ok ea va avea cel mai mult de suferit si ca adult nu va fi de loc ok.
2. Divortam si va incepe o bbatalie continua pt Fetita mea dulce si pt putere care daca din partea mea pana acum nu a existat ea cu siguranta va exista si desi voi evita sa o implic aceata va fi singurul mod in care il voi putea face sa sufere macar putin din cat am suferit eu atatia ani. Si deci adultul din fetita mea dulce iar nu este ok.
3. Divortam si suntem in stare intrun final sa fim civilizati…. Fetita mea dulce iar este la mijloc si nu este ok.
4. Ramanem impreuna si lucrurile incep sa revina la o llinie de plutire….dr cum? De nde incep? Ce sa mai fac? Nu ma simt ca acasa deci nu am nici o placere sa ajung in acest apartament. Vreau sa ii arat cat il iubesc si stiu ca este imposibil ca sunt tratata ca ultima taratura cu care este obligat sa stea in casa.
Doare fiecare cuvant si fiecare privire, nimic nu este bine si nimic nu este ok, peste tot numai greseli si reprosuri. Atacuri. Daca mor avantaje:
– O persoana mai putin la intretinere
– Educatia carinei nu se mai disputa
– Nu mai gresesc fata de fetita mea dulce si este crescuta corect
– Nu mai stresez pe nimeni
– Stefan este fericit
– Toata lumea e fericita si lipsita de stresul persoanei mele si a tot cea ce eu insemn ca doar lumea nu ma evita degeaba
– N vreau inmormantare ci ddonarea organelor si a corpului pt studenti deci….ieftin
– Eu nu lipsesc decat ca titulatura de mama atat ca persoana eu Diana nu exist deci nu voi lipsi.
– Trecutul meu nu mai influenteaza cresterea carinei in rau
– Fetita mea dulce nu imi va mai sterge lacrimi
– Fetita mea dulce nu va mai simti nevoia sa calmeze spiritele
– Fetita mea dulce nu va mai cauta sa castige atentia a 2 persoane.
– Nu mai caut atentie
– Nu mai sunt frustrarile mele
– Nu devin nici alcoolica nici drogata

Dezavantaje ale moritii mele:
– Exita posibilitatea ca Fetita mea dulce sa fie afectata
– Dispare salarul meu din casa
So…. De ce si cine si ce ma opreste? Doar frica? Doar dorinta egoista de a o vedea pe Fetita mea dulce mare?
Dar daca din cauza mea ea nu va fi ok mare? Daca fetita mea dulce va suferi consecintele regretelor mele de a nu face acet gest idiot si las?