Miran637gx

22 10 2013

Nu mai stiu daca postez unde trebuie,nu mai stiu daca sunt ceea ce trebuie,nu mai stiu daca sunt acolo unde ar trebui sa fiu.Sufletul meu imi cere sa fiu dincolo,acolo unde totate nu mai au sens,unde vesnicia e doar o conditie a inexistentei.De la o vreme m-am prins de ideea ca imi place sa dorm.Imi place sa dorm nu din cauza unei leni ci din dorinta de a ma afla cit mai putin aici-in realitate.As vrea sa mor.Intreaga mea fiinta imi cere delirant acest sacrificiu si totusi ceva ma opreste.Ma opreste doar gindul ca nu as avea puterea sa o fac eu insami.Se dovedeste ca si a pleca e dificil.As vrea sa dispra pur si smiplu,fara sa mi se caute biletelul de adio,fara sa mi se deplinga existenta si asa muribunda.Nu .Nu mai vreau nimic.Nu mai am nevoie de nimic.M-am saturat sa lupt si sa descopar in fiecare clipa inca un motiv de a pleca.Tot ce-am facut in viata a fost un esec total.Am muncit de 10 ori mai mult de cit perssoana X si am primit rezultatul invers proportional.De ce?De ce ma simt mereu un cobai pe o banda rulanta?De ce altii fac totul atit de usor ,iar eu ramin doar cu iluziile mele amagitoare ca intr-o zi ma voi trezi si voi descoperi macar ceva frumos in viata asta?Am 18 ani si parindu-se ca am totul nu am nimic.Nu am prieteni pentru ca i-am uitat in vesnicul meu marafon,nu am alaturi persoana iubita,nu am nici ceea ce am dorit sa obtin.Sunt un nimeni.Am avut oportunitati la acre am dat cu pciorul din cauza fricii si acum incerc sa revin inutil.In loc sa avnsez am ramas pe loc,far sa mai vad o perspectiva.Tot ce ama vut in viata a fost invatatura si micile mele succese care s-au dovedit a fi o nimica intr-o scoala noua careia nu ma pot adpta.Am un singur scop in viata la moment,trebuie sa obtin o bursa de studii.Cu cit ma aproii mai mult cu atit simt cit de imposibil va fi pentru ca fiecare nota e o adevarata lupta.Simt ca va fi imposibil sa reusesc ceva in viat asta asa ca mai bine ma opresc aici.De ajuns.Odata am avut posibilitatea sa fac un pas si sa plec ,dar nu am putut.Sint o slaba.Nu-mi pot controla dorintele.Sper data viitoare sa nu sovaiesc si astfel in curind voi deveni libera.
Nu cred ca va avea cineva rabdarea sa-mi citeasca aberatiile,dar au fost ultimele strigate ale sufletului meu.I-a mai ramas de trait exact atit cit va mai avea din inertie putere,in rest sper sa cedeze cit mi curind.

Anunțuri