Mara.V

13 08 2023

La 16 ani am fost fortata sa fac sex cu un baiat de care imi placea si fiind tot odata singurul meu prieten din liceu.El s a jucat cu mintea mea.Am facut o prima data fara si el nu a vrut sa mai vb cu mine pana nu i am aratat testul de sarcina negativ.Cosmarul a durat pana la 19 ani cand am decis sa rup definitiv legatura cu el terminand liceul .Acum am 21 de ani dar traumele tot se vad am avut 2 tentative de sinucidere si ma gandesc ca viata ar fi mai roz fara mine.

«


Acțiuni

Information

4 responses

13 08 2023
Adrian (05:28:28) :

Dragă Mara,

Bun venit aici! Faptul că ești conștientă de existența unor traume este primul pas spre vindecare! Nu, viața nu ar fi mai roz fără tine… de fapt, nu ar fi mai roz fără nici unul dintre noi!… Abuzurile suferite te pot face să te simți mizerabil, însă ele nu trebuie să fie un motiv pentru a-ți pune capăt vieții. Într-adevăr, nu poți schimba trecutul, însă depinde (și) de tine cum arată prezentul și viitorul tău… Ai încercat vreodată să mergi la un psihoterapeut? Ceea ce ai experimentat tu necesită terapie de durată, însă categoric te vei simți mai bine, vei învăța să înțelegi ce s-a întâmplat, ce ținea de tine și ce nu ținea de tine și, mai ales, cum să îți gestionezi trăirile… Capul sus, ok? Sinuciderea NU este nici răspunsul pe care îl cauți, și nici soluția la problemele din trecut! La 21 de ani, viața de-abia începe… Acordă-ți șansa de a îți fi bine!

În coloana din partea dreaptă ți-am făcut o „căsuță” cu pseudonimul ales de tine – „Mara.V”. Dacă citești aceste cuvinte, înseamnă că ai ajuns acolo unde trebuie. Așteptăm să ne scrii AICI orice detalii vei dori și, mai ales, cum a decurs terapia. Vrem să știm că ești bine!

Cu prietenie,
Adrian

Răspunde
13 08 2023
Adriana (15:19:13) :

Mara, viața nu ar fi mai roz fără tine, să nu crezi asta. Venim în lumea asta să devenim mai buni, să ne cunoastem mai bine pe noi si fortele noastre si să ne folosim ”talantul” care ni s-a dat la nastere. Tu ai trăit un cosmar de la 16 ani când persoana pe care o plăceai cel mai mult si o considerai prieten a profitat de sentimentele tale si te-a abuzat, si poate nu mai vezi nimic de interes pentru tine atata timp cat traiesti in durerea asta. Insa poti inecepe să lasi acea durere deoparte, să o integrezi, prin psihoterapie, vorbind cu părinții despre ce simti sau cu cine e dispus sa asculte. E indicat să ceri ajutorul, singură durerea nu va trece după cum spui si tu. Dar îți poate fi mai bine – Poti scrie mai multe aici. Ai putea sa spui cum ”se mai vad traumele acum la tine”? Sau poti suna la liniile antisuicid – 0800801200 – vineri, sâmbăta si duminică între orele 19 si 07 sau poti trimite un email la sos@antisuicid.ro sau non-stop la deprehub 0374456420. Scrie sau suna – te vei simti mai bine. Te îmbratișez, Adriana.

Răspunde
13 08 2023
Mara V (18:26:55) :

Imi e teama de orice relatie,deoaerece cred ca nu merit sa am sau nu o sa fiu ok pana la final sa o duc nu prea am prieteni si nu prea vorbesc cu nimeni.Imi e frica de oameni,ador sa merg singura in mall sau in parc nu mi prea place compania altor persoane.Petrec mult timp in camera singura cu pisica mea , noaptea am cosmaruri cu ce s a intamplat si am atacuri de panica si anxietate,sau am episoade in care pot sa plang si 4 ore.Si cred ca trauma cea mai naspa este ca eu niciodata nu o sa i pot face iubitului meu asta daca o sa am desi nu cred sex oral sau sa l las sa ma atinga pentru ca mi e teama.Ma gandesc ca lumea ar fi mult mai ok fara mine si ce rost are sa traiesc ca mi am ales prost si facultatea si asta ma face sa ma simt si mai naspa ca am esuat.

Răspunde
14 08 2023
Bogdan (07:31:48) :

salut, parerea mea e ca tot trebuie clasat in „remediabil” si „iremediabil”. Iar cand orice ne perturba, doar trebuie sa ne intrebam: „se poate remedia?”, iar cand nu se poate e pur si simplu o alegere de a nu muri pt ceva ce nu poate fi remediat. Cand e vb de trecut sau experiente neplacute in trecut, evident ca nu pot fi remediate, insa se pot face compromisuri, gen sa decizi ca ai invatat ceva sau, daca sunt regrete*, sa decizi ca nu le mai repeti. In general pentru lucrurile iremediabile, trebuie sa se ajunga la un punct in care sa te impaci cu ideea. Exista si tot felul de „autoargumente” pe care le poti folosi pt a te impaca cu ideea, toata lumea le foloseste, gen: „eram tanar si prost” „atata am stiut/a stiut x persoana in acel moment”, „toti gresim”, etc. cumva tre sa mergi spre ideea de impacare cu ideea.

-si eu am avut diverse traume si stiu ca depasirea traumelor nu e un lucru deloc simplu. Regula pasilor mici ajuta, cate un pic in fiecare zi, ca sa-ti dau un exemplu, un pas mic poate fi sa accepti situatia actuala 1 ora, pe urma 1 zi, pe urma o saptamana… Metoda asta ajuta si pt combaterea anxietatii, anxietatea fiind o ramura reactiva a fricii, cu manifestari de inchidere si limitare care se tot autosustine manifestandu-se si dezvoltandu-se. Iar prin mici deschideri, se creeaza mici succese care au asa un fel de efect cumulativ. Ce vreau sa zic e ca anxietatatea avand la baza neincrederea in noi insine, se dezvolta prin manifestarea acelei stari, iar prin dezvoltarea treptata a increderii, anxietatea dispare gradual si e inlocuita de incredere si deschidere(incearca sa te convingi, imagineaza-ti increderea si neincrederea ca si apa si focul, cu cat e mai mult una, cu atat o anuleaza pe cealalta, nu pot exista ambele, tu decizi pe care vrei sa o dezvolti). O mare greseala a societatii este considerarea oamenilor ca fiind la acelasi nivel (psihologic ma refer, ca in altele dezechilibru le mentine superioritatea aparenta), de asta cel mai important lucru este sa intelegi ca iesirile din starile proaste tre facute de fiecare in ritmul lui/ei. Adica fara comparatie, fara graba, fara impingeri, cate un pic in fiecare zi… Succes!

-ca si o completare, ajuta sa-ti jurnalizezi procesul, sa-ti scrii: azi am reusit x lucru, azi am reusit o ora sa nu ma gandesc la trecut, orice lucru mic se aduna si ajuta…Spor!

*regretele sunt adanc inmagazinate in noi de pe vremurile triburilor, vremuri in care nerespectarea regulilor insemna excluderea si automat moartea. In zilele noastre, desi nu mai exista triburi(sau sunt sub o alta forma), in inconstient inca exista reziduri ale acelor mentalitati, de aia orice abatare de la regulile sociale doare asa tare, uneori dor asa tare incat doar posibilitatea excluderii sociale face sa fie mai preferabila moartea. Aminteste-ti mereu ca e doar un reflex care in zilele noastre nu mai are justificare. In 2023 oricand poate fi schimbat tribu’ si oricand poti trai bine mersi fara trib 😉

-ca o observatie paralela, cred ca evolutia umana spre ideea de autonomie individuala ar trebui sa mearga, mai ales la nivelul de parere despre noi insine. Triburile moderne par o telenovela trista care doar ne fac sa ne limitam si mai mult decat suntem deja. Minunata lume noua a lui Huxley parca incepe sa se dezvolte :))

Răspunde

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.