Nicoleta SB

17 01 2014

Buna,
Ma numesc Nicoleta si scriu aici intr-un moment de disperare…
Iubesc un baiat de 5 ani….ne-am mutat impreuna la propunerea lui din luna mai 2013. La inceput a fost foarte bine dar cu timpul am inceput sa ne certam din toate prostiile si reprosurile venite din ambele parti. La o cearta la nervi , in data de 4 ianuarie si-a luat hainele sic ateva lucruri …nu toate …si a plecat la ai lui cu gandul sa ne despartim pentru totdeauna. Apoi dupa o zi a spus ca totusi se mai gandeste dar nu se poate intoarce inapoi pana nu va simti asta….Eu de atunci abea dorm si abea mananc abea functionez la servici si in viata de zi cu zi. Mi-am creat intreaga viata in jurul lui in astia cinci ani. Prietenele mele sunt toate casatorite la casa lor…Cu gasca lui de prieteni petreceam timpul. Am mai iesit cu el la un suc la o poveste dar spune ca daca cumva va simti sa se intoarca se va intoarce daca nu nu….
Eu fara el simt ca nu mai exist ..ma simt atata de singura …nu am alaturi de mine pe nimeni …am ramas singura in garsoniera unde stateam in gazda . Mama mea nu ma intelege si e pasiva. Prietenii din partea lui …spun ca degeaba vorbesc cu el ca e decizia lui…
Ma simt o persoana slaba si inutila pe acest pamant si in ultimul timp ma gandesc ca mi-as dori ca Dumnezeu sa ma ia ca sa nu mai simt atata suferinta. Consider ca nu sunt importanta pentru nimeni si mi-am daruit inima cu totul asa incat acum nu mai am nimic. Nu mai mai pot bucura de viata si de nimic.Ma simt foarte singura si chiar sunt. Imi doresc sa mor!!!!

Anunțuri