Lifeless

28 05 2019

Am ales acest pseudonim pentru ca asa sunt eu,fara viata.Exist dar nu traiesc,sunt pe sidelines.
Fiecare zi din viata mea e la fel,simt de parca traiesc aceeasi zi in fiecare zi si nu stiu cum sa schimb asta.Am doar 20 de ani insa sufar profund,sufar pentru ca nu traiesc,in timp ce altii se bucura de viata,eu doar exist,atat,nu fac altceva.Altii de varsta mea isi petrec timp cu prietenii lor,merg in excursii(unii mai rar,unii mai des,dar o fac),se bucura de vremea asta frumoasa,se bucura de romantism,isi pierd noptile cu prietenii lor,rad impreuna,iar eu sunt privat de toate,ma simt anormal.Da,da,da,da,da.Nu se afla nimeni intr-o distractie continua,dar majoritatea au parte de viata sociala,cel putin in mica masura.Ei bine,eu traiesc aceeasi zi,a carei structura o cunosc extrem de bine,la detaliu,la cat de mult am repetat-o:
Ma trezesc,ma ridic din pat,merg la toaleta,imi fac cafeaua,mananc,ma imbrac,imi beau cafeaua de-abia acum deoarece am lasat-o sa se raceasca,ma spal pe dinti si plec spre facultate.Stau cateva ore la facultate,dupa care merg acasa unde invat sau imi pierd vremea pe internet.Iar daca nu merg la facultate intr-o zi,acea zi nu se schimba cu nimic,decat cu niste ore suplimentare de invatat sau pierdut vremea pe net.Sunt intr-o situatie critica.Mi-e scarba de invatat insa nu am de ales,precum si de viata mea.Mereu cand vad pe cineva,ma gandesc ca are prieteni,are o viata complexa fata de a mea(sunt mai mult in stare ,,vegetativa”),are cineva la care tine si caruia îi pasa de el.Cam asa mi-a fost toata viata,doar ca mi-am umplut-o cu altceva,adica jocuri online,care au umplut intr-un fel acest gol,prin distragere,insa am renuntat la ele,si golul este imens acum.De craciun am stat acasa,singur si am invatat,in vacante la fel,de pasti la fel,de revelion la fel.Am avut cativa prieteni cu care ma jucam foarte des pana prin clasa a 9-a,de atunci am inceput sa imi umplu timpul cu jucatul la calculator,lucru pe care l-am incetat de 2 ani.De atunci,nu mai am pe nimeni.N-am stiut sa ma leg de ceilalti de la facultate,nici nu prea ne-am inteles,nu ma inteleg nici bine cu parintii sau rudele.Comunic cu ceilalti,nu va scrie o persoana anti-sociala ci o persoana pe care multa lume cred ca o considera extrovertita si sociabila,doar ca nu sunt prieten cu nimeni,ci am doar cunostiinte.Nu mi-am facut prieteni cand trebuia si de aceea sunt in situatia asta si in viata altora nu stiu cum sa ma bag,toti au viata lor,parca ,,sudata” deja si eu am ramas pe dinafara.In ultima perioada,am inceput sa am episoade in care stau in pat si simt ca sunt decedat,ca sunt intr-un sicriu si ca inca am capacitatea de a vedea in jur.Si in acele momente imi vine sa dorm pentru totdeauna.Nu am sinucigase,pentru ca eu sunt mort deja,asa ma simt.
Nu mai merge placa cu ,,focuseaza-te pe studii si pe dezvoltarea personala,si vor aparea oamenii in viata ta din cer”,nu sunt un robot.Fac chestia asta de ceva timp si nu mai merge,am nevoie si de altceva..de conexiuni interumane.Facultatea nu prea ma incanta dar nici nu prea stiu ce vreau sa fac cu adevarat.Simt ca ma sufoc.Nu imi trimite-ti incurajari simple pentru ca nu prea ma ajuta daca vin din partea unor necunoscuti,poate ma ajuta cateva secunde.Poate nu va pare situatia mea grava,dar pentru mine este,pur si simplu nu stiu ce sa mai fac,simt ca sunt intr-o infundatura.Privesc situatia de a avea prieteni si/sau o prietena,ceva de vis,ceva ireal,putin posibil,pe cand pentru altii,reprezinta o normalitate.





Robert 2016

28 05 2019

Dacă fac rost de 1000 de euro sapt asta nu ma mai sinucid. Atâta am nevoie pt a nu ajunge pe străzi cu propria copila.





Iulia 2019

23 05 2019

Nu stiu ce sa fac. Nimic din ce fac nu-mi iese. Singurul lucru reusit din viata mea sunt cei doi copii pe care ii am. Si mai am si trei casnicii esuate. Acum de fapt sunt la a treia. Merge groaznic. Imi trec tot felu de ganduri prin minte.





Simpluuncont

17 05 2019

Am să scriu aici…
Am 24 de ani nenorociți, împliniți. M-am săturat din toată inima să fiu singur, mă simt mereu singur.
Abia în ultimii ani am reușit să pot să țip, să zic clar cuiva în mesaj că Îmi vine să mă omor, să mă sinucid direct.
Am fost crescut de părinți, stat mereu cu părinții până la liceu.
Cu nicio persoană nu pot ține legătură de prietenie, nu simt că aparțin niciunui grup. Nicăieri. Singurele discuții pe care de mic le-am putut face au fost legate de tehnologie, pe care oricum o detest din suflet.

Abia recent, după ce am văzut o poză de pe net cu un braț cu tăieturi am încercat și eu să o fac. Am făcut asta. De mai multe ori. Doar așa m-am putut calma emoțional.
Regret din toată inima că nu am știut să fac asta din adolescență. Sau din liceu. Când am simțit de prima dată lucrul ăsta. Cel mai mult detest la mine faptul că nu am reușit, nu am putut mult mai devreme să vorbesc cuiva de suicid. Atunci la 12-13 ani sau de la vârsta de 16 ani, când au apărut prima dată gândurile și emoțiile astea. Cam de fiecare dată q început să îmi bată puternic inima, nu reușeam să îi spun cuiva de asta față în față. Și cred că nici nu am fost vreodată crezut când am vorbit de așa ceva. Asta simt.
Nu reușesc nici să port o discuție faină cu cineva, în afară de întrebări, așa cum le-a numit un amic azi „generice”.

Am venit azi acasă cu un autobuz și nici nu am putut vorbi calumea cu o doamnă. Am pus căștile și muzica. Mai permanent mă întrebam „Ce pot să mai vorbesc cu ea? Ce s-o întreb?”. Mi-am promis că o să mă tai în seara asta, precum am făcut-o și în după-amiaza asta.

Am scris zeci de notițe… m-am săturat de mine și de comportamentul meu în fiecare zi.





M Adrian

16 05 2019

Am fost impreuna cu prietena mea aproape doi ani. Cand am cunoscut-o era undeva la pamant. Fara serviciu, plina de datorii si la mana unui fost iubit mai in varsta cu 20 de ani si asociat intr-o firma care o santaja si o punea sa munceasca pentru el. Aproape un an de zile am fost umilit, injurat si amenintat de acel indiivid pe oriunde ma itnalnea. Dupa jumatate de an a reusit sa se angajeze la o banca apoi dupa cateva luni la o primarie peun post bun. Incet, incet a scapat de datorii si de acel individ. La jumatate de an de relatie, a fost `convinsa` sa plece cu el la mare cateva zile. Parintii ei ma rugau sa-i ajut sa-si revina si sa-si rea atributiile de mama pe care le uitase in ultimii ani. La revenirea de la mare cu greu am convins-o sa ne impacam , caci nu mai voia stiind ce a facut. Am trecut peste si lucrurile au decurs normal. Am incercat sa o scot din mediul in care traise (lautari, restaurate, anturaje nefaste de cateva ori pe saptamana) si cat de cat am reusit. Totul a decurs normal si a urmat un an cat de cat fericit. Din cand in cand se mai supara din orice si era greu sa o impac. Spre sfarsitul anului in viata noastra a intervenit un tip cu care mai traise cu multi ani in urma, dar care avea multi bani. Intotydeauna a negat dar eram cu ochii pe ea. Tot vara trecuta si-a facut o prietena care traieste cu un om de aproape 70 de ani ea avand 40. Este intretinuta de douazeci de ani de acesta. incet, incet, acea prietena a acaparat-o cu totul , zeci de minute vorbite pe zi, intalniri, restaurante. Eu locuiam in apartamentul ei ANL, unde se mutase si copilul de 11 ani. copil cu probleme de comportament, comportament invatat de la tatal natural ssi de la bunicii care l-au crescut. Inevitabil au aparut conflicte, copilul jignindu-ma tot mai des pus de tatal lui care ii promitea bani. Incet, incet, minciunile spuse bunicilor i-au facut pe acestia sa se intoarca impotriva mea.si sa vina sa stea pe capul nostru zilnic. Geaba a incercat prietena mea la inceput sa se opuna lor, caci acestia treceau peste hotararile ei si atunci cand ea isi pedepsea copilul veneau ei si il luau cel mult pentru o zi facand-o pe mama in toate felurile. Am incercat sa le explic ca atunci cand iau o hotarare trebuie sa fie acceptata de toata lumea caci altfel copilul nu se va linisti. Acest copil are grave probleme de comportament la scoala, fiind mutat disciplinar la alta clasa si anchetat de politie pentru loviri. Nu am gasit intelegere la nimeni. Ba chiar mama ei a incercat sa ma dea afara din casa tipand la mine si crezand ca eu sunt vinovat pt comportamentul copilului de la scoala. Aproape zilnic era cearta in casa cand veneau bunicii si acestia veneau si de doua ori pe zi. La inceputul anului acesta asazisa prietena a inceput sa-i dea sfaturi despre relatia noastram iar dupa iesirea lor de vinerea seara la restaurant, a doua zi nu mai voia sa vorbeasca cu mine si nici sa ma mai duc la ea. Intotdeauna a negat ca este influentata, dar nu era asa. Fiind plecati la munte, am vazut in telefon mesaje de la prietena ei care o indemna sa ma dea afara din casa, precum si mesaje in care o indemna sa se intalneasca cu acel militar cu bani.Aproape in fiecare saptamana dupa ce se intalnea cu acea prietena nu mai voia sa auda de mine. Am fost certati multa vreme de la o saptamana pana la 3 saptamani. Uneeori spunea ca vrea sa vada comportamentul copilului in lipsa mea. Comportamentul era acelasi. Batai la scoala si certuri acasa. totul a culminat cand a fost ziua iubitului prietenei ei , ziua la care eu nu m-am dus stiind ca a doua zi trebuie sa imi duc sora bolnava la radioterapie in alt oras si stiind ca situatia era grava. Am ajuns la urgente la 200km distanta de orasul ei. Am vrut sa ma intorc direct la ea pt ca a doua zi urma sa ma duc la munca. a refuzat. Totusi m-am dus. A iesit scandal fiind dat afara la unu noaptea si fiind nevoit sa conduc 50 km pana acasa. Totusi ne-am impacat. Sora mea era tot mai rau iar la o discutie mi-a zis ca ai ei ma vor ajuta, eu fiind singur. La cateva zile s-a intamplat inevitabilul si sora a murit. M-a intrebat daca ma poate ajuta cu ceva. In acea zi nu avea cum fiind la distanta. I-am spus ca nu prea are cum caci tot ce stiu etse sa ma duc dupa sicriu, de restul neavand habar.A doua zi mi-a trimis mesaj daca sa vina la mine de la serviciu. I-am spus ca ne intalnim in oras pt ca la ora aia o sa fiu acolo pt restul. Ne-am intalnit. Cu mine a mai mers o sora pe care nu o suporta. I-am spus ca sunt cu sora si a zis ca nu vrea sa o vada. M-a lasat in apriopierea masinii mele si am continuat cumparaturile urmand sa vorbim mai pe seara. Am sunat-o seara si nu araspuns. Mai tarziu a aparut etichetata de prietena ei pe fb intr-un restaurant, lucru care m-a suparat.
A doua zi am primit mesaj ca nu mai vine la inmormantare pe motiv ca am refuzat-o joi si vineri. Seara, dupa inmormantare am sunat-o si a inceput cearta. Familia ei nu a dat macar un telefon iar ea a refuzat sa mai vina pe motiv ca a interpretat ca nu aveam nevoie de ea si ca seara la restaurant i-a fost intepata roata si Dumnezeu i-a dat un semn sa nu vina. Ne-am certat si m-a acuzat ca am lovit-o unde o doare mai tare, in familie. Familie pe care nu a asculat-o douazeci de ani pana sa ma intalneasca pe mine. In acea noapte camd eram intr-o stare de epuizare , nervi si ce o mai fi fost mi-a spus ca nu mai vrea sa stie de mine. De atunci a inceput sa nu mai raspunda la mesaje sau telefon, dar a inceput sa apara si mai des cu prietena ei prin restaurante etc. I-am trimis cel mai frumos buchet de flori la munca si m-a sunat sa tipe la mine ca gesturile frumoase se fac acasa. Cum in ultimul timp imi daduse cheie de la apartament, intr-o vineri am luat trei buchete de flori un inel de logodna si un lantisor si am asteptat-o in parcare peste 3 ore. De la munca a plecat direct la prietena ei nemaivenind acasa. I-am lasat toate astea pe masa impreuna cu un bilet in care imi ceream scuze pt jignirile spuse in acea seara.
A doua zi ne-am intalnit din intamplare la fratele ei. Atunci a venit si n-a vrut sa asculte de niciun argument, ba fiind foarte revoltata ca am intrat in casa. in acea zi a schimbat yala. si n-a mai raspuns la niciun mesaj. De paste aveam bilete intr-o statiune, bilete platite de mine dar unde a vrut ea pt trei persoane. Cu toate rugamintile, n-am reusit sa o conving sa mearga. Ne-am intalnit dupa Paste la ea. Mi-a dat drumul dar a facut scandal ea pregatindu-se sa plece cu prietena ei si altii in plimbare afara din oras. A trebuit sa plec si eu. De atunci n-a mai raspuns la niciun mesaj. Am vazut-o intr-o zi cu prietena ei si copilul la un spectacol dupa ce fusese la o pizza si se etichetase la fb. Am intrebat-o daca ma pot duce si eu la ei si a zis ca niciodata.
Sambata ii trimeteam mesaje si ii explicam ca prietena ei o influienteaza. Tot ce am incercat pana atunci a fost sa ne impacam stiind ca am gresit in acea seara. Am avut surpriza sa aflu ca mesajele le citea si prietena ei, aceea trimitandu-mi mesaj ca nu vom mai fi niciodata impreuna, fapt care mi-a confirmat amestecul in relatia noastra. Dupa o ora m-am trezit cu cateva haine aruncate peste gard la mine acasa si doua plase cu carti si tablouri pe care le aveam la ea. Nici macar un lucru util care ii folosea in casa. De la aparatura de bucatarie, telefoane si mai ales masina care fusese cumparata la inceputul anului de mine. Venisera impreuna. Ne-am certat iar la telefon si atunci prietena ei a recunoscut ca de multa vreme ii da sfaturi. Ne-am scos ochii si i-am amintit ca a gresit mult in timpul relatiei si am iertat-o, ea neputand face acest lucru doar pentru niste vorbe spuse intr-un mement delicat din viata mea. Mi-a spus ca eu nu-i pot oferi Vila si mercedes ML cum isi doreste. Dupa cearta m-a blocat pe mess. eu inca tin al ea si inca cred ca putem face treaba buna daca nu s-ar mai amesteca nimeni intre noi. Nici parintii si nici prietena care vrea sa o vada alaturi de un mos bogat. Acum posteaza pe fb mesaje in care isi exprima suferinta si ca , cu lacrimi in ochi a decis sa ma lase sa fiu fericit. Dar eu eram fericit cu ea pana sa intervina altii intre noi. Ca fapt divers, bunica, in speranta ca va scapa de mine si-a impins copilul in bratele tatalui care il invata sa fure, sa minta, sa fie criminal si sa bata pe toata lumea. Saptamana aceasta m-am intalnit cu copilul si acesta imi spunea ca isi doreste sa-i moara mama ca sa nu poata sa faca partajul cu fostul sot. Si apoi am aflat ca a amenintat copiii ca vine cu cosorul si le taie gatul. L-am intrebat de ce purta urat cu mine si a zis ca eram sarac. Ca s-a uitat in portofel si nu aveam prea multi bani. Deci, nu eu il influentam in rau asa cum spune bunica-sa, eu fiind profesor la o scoala de langa a lui. De recuperat masina n-am sa o mai vad pt ma mi-a zis ca este taxa ca am stat la ea in conditiile in care am contribuit la cheltuieli. Celelalte lucruri pe care le foloseste la fel. De retinut faptul ca eu sunt singurul din viata ei de pe urma caruia i-a ramas lucruri, ceilalti luandu-i chiar si lucrurile ei. Azi i-am trimis mesaj pe wts in care ii spuneam ce visam si care erau asteptarile noastre. Ca gresim cu totii si ar trebui sa ne iertam si sa invatam din greseli si sa incercam sa ne facem viata noastra asa cum visam candva. Pe wts n-am fost blocat si nici pe fb. Doar pe mess. Mai mult, aveam o poza impreuna de la inceputul anului postata si nu a sters-o. este tot acolo. Nu inteleg nimic, Sunt intr-un haos total. Oare se va razgandi? Oare nu? Daca avrut s-o termine de tot cu mine de ce nu m-a blocat pe toate retelele? De ce mai pastreaza publica poza cu noi amandoi? Ce as putea sa fac sa o conving ca o sa ne fie bine daca nu se va mai lasa influentata?





Anonim Is 62

14 05 2019

Am ajuns într-un punct în care realizez ca am mințit, am înșelat,si am dezamăgit toate persoanele din jurul meu.
Nu am avut tăria sa spun adevărul niciodată, nu stiu cum e sa spui adevărul. Am o familie care o iubesc cu adevarat dar e construită si întreținută pe baza minciunilor
Sinucidere? Nu cred ca m-am gândit la asta in schimb imi doresc cumva sa trec pragul





Alexandra 16

9 05 2019

Buna ziua, numele meu este Alexandra și am 16 ani, sunt la liceu, invatam foarte bine până acum câteva săptămâni când după ce am decis să nu imi mai ajut colegii pentru ca ma luau de fraiera, au început să își bată joc de mine, să ma jignească, să imi scoată tot felul de povesti, să ma evite și să ma critice. Aceste lucruri dor enorm de tare, si ma afectează atât la școală cât si în viața de zi cu zi. Eram o persoană super veselă acum sunt mai mereu deprimată și nu ma pot concentra. Au început să apară ganduri sinucigașe și nu stiu ce să fac. Am vorbit cu diriginte și ea a zis ca nu stie ce poate face, am vorbit cu directoare dar le ia partea, iar părinții mei…ei rămân indiferenți. Nu stiu ce să fac, am obosit rău de tot.