Silviu W

24 06 2013

Cand te nasti intrun moment prost si cand vezi ca toate de atunci de cand iti amintesti au fost aiurea si asa au cam fost 28 de ani,au fost si momente vesele si frumoase dar mult mai multe au fost triste. Si cand vezi si lumea care te inconjoara cum e si nu mai poti ava incredere in nime si cine ar trebui sa te inteleaga nu te mai intelege, mai si lucrezi cat te tin puterile sa faci sa fie bine. Cand toate astea sau adunat sincer stau si m gandesc ce scop mai am pe aceasta lume. Asa mam saturat de atata ura. Am 28 de ani si deja simt ca miam trait toata viata am simtit fiecare zi credca e cam destul credca e timpu sa mai iau o pauza de lniste totala

Anunțuri




Stefan

23 06 2013

buna tuturor. de 2-3 zile sunt in depresie suferinta ma fund mai tare….am fost inselat, am renuntat la tot pt ea doar ea o mai aveam si acuma nu o mai am …vreau sa mor ma macina inima +am avut un copil cu ea si am fost primul din viata ei … numai rezist simt ca sunt terminat ….. vreau sa mor…am lama in dulap… vreau o moarte cat mai repde si usoara numai rezist…..am si sfoara…padure aprp…sunt terminat din orice ce punct de vedere… si nu o pot lua de la 0 nmai pot nu am cum …nam pe nmn …va multumesc…pt tot…va apreciez gestul …





CarmenJ

19 06 2013

stau si ma intreb ce cauta Dumnezeu in ecuatia asta ..sunt suparata in momentul asta pe el , pe mine , pe parintii mei , pe viata mea , pe mine insami ..in momentul asta ma urasc si ma detest pentru ceea ce sunt ce am devenit ..ma gandesc oare cine ghideaza legile astea nenorocite in universul asta ..stateam zilele trecute si ma uitam la stele , le vedeam asa de clare dupa ploaie , la tara fiind , incat am avut impresia ca am vazut calea lactee..si ma gandeam la dorintele mele neimpllinite si cata importanta dau faptului ca nimic din ceea ce imi propun nu-mi reuseste ..chiar nu-mi reuseste ..am ramas suspendata intre dorinta de a fiinta sau de a am desfiinta ..suspendata intre cerul instelat si pamantul cu atatea probleme nenorocite , cu atatea idealuri zadarnicite , cu atatea vise zdruncinate si nevisate ..toate cosmaruri …mi-am zis ca poate ar fi mai bine sa mor ..de fapt gandul asta l-am avut de cand picasem la facultate prima data ..si mi-am zis ca a doua oara , daca nu scap de nenorocitul de examen , fug si ma arunc in mare ..adica ma sinucid …am intrat ..dar acum ma incearca iar tendinta de ma arunca in mare ..dupa o viata zadarnicita ..un job cu bani putini , o chirie mare , un sot care ma dezgusta , si pe care il dezgust , doar copilul ne mai tine uniti , si saracia ..pentru ca vorba aia ..mai rau cu rau decat fara rau …insa acum nu mai pot , senzatia de sufocare ma cuprinde , deznadejdea la fel , gandurile sumbre m-au facut sa caut exact locurile in care pot citi si despre altii ..despre alte drame , istorii personale ..ma uit uneori pe poze vechi , de prin anii 1900 atat de vechi sunt problemele acelor persoane , incat nimic nu mai conteaza acum ..si -atunci de ce sunt condamnata la nefericire …de ce nu pot intelege ca nu mai vreau viata asta ..unde este dumnezeu sa ma ajute sa-mi limpezesc creierul si sa ma faca sa vad altfel problemele mele ..as vrea sa pot sa judec mai clar mai limpede , si sa gasesc o solutie ..chiar as avea curajul sa ma sinucid ? chiar atat de mare ar fi suferinta mea incat nu pot rezista dorintei mele , idealului meu ? ma gandesc ca poate nu sunt pregatita inca si ar trebui sa urmez o alta cale , ca sa pot sa-mi indeplinesc visul …dar totul se leaga de faptul ca nimeni nu ma spriina ..nu am aliati , nu am persoane care sa ma iubeasca , nu am pe nimeni ..doar copilul ..si acum eterna replica ..merita sa traiesti pentru copil si bla bla ..da ..insa este oare indeajuns ? poate pentru moment ..dar momentul este important pentru ca amana clipa nefasta ..deci orice moment este bun ..insa pana cand pot sa merg asa pe pilot automat …daca am sa mor , oare ce-as simti ..abolirea constiintei deci nu mai simt nimic ..da, poate nu mai simt nimic rau , insa nici nu pot sa mai simt ceva bun ..deci atunci ma voi lipsi de amandoua …nu este o solutie ..cred ca pot face ceva ..am sa mai incerc..poate chiar exista dumnezeu ..si-mi va lumina mintea ..





Aneta

18 06 2013

Nu stiu de unde sa incep pentru ca mi-am facut un obicei sa sufar in tacere, sa ma izolez, sa-mi ascund suferinta care ma face si mai respingatoare. Vreau sa fiu puternica, invulnerabila dar degeaba pentru ca am nevoie de iubire si nu pot trai fara. Tata ne-a terorizat in continuu, facea scandal beat zi de zi cate 3-10 ore fara incetare sau in mai multe ture. Ne trezea noaptea din somn si ne lua la rost sa-i raspundem lui la intrebari repetitive si retorice. O batea pe mama si vecinii radeau de vanataile ei si de noi. Mi-am dorit cu disperare sa cresc, sa ies de sub custodia lor, am vrut la camin unde am auzit ca este tot un mediu tiranic. Anii au trecut si eu nu m-am bucurat de viata, am avut parte numai de obstacole si cat m-am straduit nu mi-am permis niciodata sa ma intretin singura, si am avut episoade de caderi nervoase mai ales dupa deceptii in dragoste. Acum, recunosc,sunt o persoana enervanta cu ticuri nervoase, sufocanta, exagerat de emotiva si nu reusesc sa obtin un job ok, sa ma fac iubita, sa-mi gasesc parteneri de afaceri, sa-mi controlez emotiile la examenul auto pe care nu mi-l mai permit. Simt ca sunt condamnata la o viata mediocra. Sunt prea multi ani de cand vreau sa realizez ceva, orice si imi merge din ce in ce mai prost. Am citit sute de carti, am platit psihoterapie pana cand nu mi-am mai permis, nu razbat si sunt convinsa ca nu am pentru ce trai, vreau pur si simplu sa intru in pamant.