Acum ca m-am hotarat sa scriu parca nu mai stiu ce…Nu ar trebui sa am nici o problema …din ceea ce se vede in exterior ..dar am impresia ca mintea mea functioneaza altfel, mult diferit de majoritate..
Dintotdeauna cred ca am avut probleme , cel putin asa le-am perceput eu. Imi amintesc de tata care obisnuia sa bea cand eram eu mica. Era asa un soc pentru mine cum nu intelege nimeni, mai ales cand trebuia sa merg, trimisa de mama, sa cumpar bautura. Problemele astea sa zicem ca s-au rezolvat, dar amintirile dureroase nu cred ca pot fi uitate.
Dintotdeauna am avut o relatie mai rece cu ai mei , cel putin de cand o constientizez eu . Nu simt ca ma inteleg in nici o privinta degeaba am tot incercat eu , intotdeauna m-am descarcat mai usor unor straini… Intotdeauna am simtit ca nu m-au lasat sa ma dezvolt cum cred eu ca ar fi trebuit…
Am avut si probleme de sanatate , care ii obligau pe ai mei sa se poarte frumos cu mine si sa nu ma streseze in nici un fel , lucru pe care nu l-au facut.. sa zicem ca si problemele astea au disparut in mare parte cand l-am intalnit pe actualul mei prieten..
Acasa sunt extrem de stresata…asa am fost intotdeauna ..niciodata nu am primit vreo incurajare din partea parintilor …inca o sechela cred….niciodata nu mi-au zis ca am facut ceva bine…cateodata ma gandesc ca poate nu stiu ei sa comunice…sau poate cer eu prea mult…
Am absolvit facultatea , am un iubit care ma iubeste mult, am prieteni ,,,sunt constienta de asta …..dar simt ca trebuie sa fac mai mult…mereu mai mult….si simt ca nu imi iese cum ar trebui,,,
Cateodata am stari foarte naspa, cu sau fara motiv…putini ma stiu insa asa cum sunt ..ceilalti ma percep ca fiind chiar glumeata, zambareata, vorbareata..eu asa cred…
Facultatea am terminat-o anul trecut, am lucrat o perioada si inainte si dupa, m-am obisnuit sa am banii mei poate..insa acum imi caut loc de munca…insa nu gasesc nimic…ma gandesc ca oare chiar nu sunt in stare de nimic….desi cand am lucrat am fost destul de apreciata…
Mi-e teama ca voi ramane o ignoranta ..ca nu voi avea sansa sa realizez nimic…ca nu mi se va da sansa sa lucrez …sa evoluez …sa promovez
M-am saturat sa ma faca ai mei sa ma simt vinovata pentru fiecare ban pe care mi-l dau ..desi nu sunt saraci,,,dar asa le place sa ma tortureze cred pentru tot ce imi dau..m-am saturat …simt ca nu mai valorez nimic, ca nu sunt in stare sa ma bucur de nimic…
nu stiu cat am fost de coerenta, imi scuzi si eventualele greseli ca nu mai pot sa recitesc ce am scris..
Gânduri pentru sinucigași și pentru supraviețuitori 
Comentarii recente