Lifeless

Am ales acest pseudonim pentru ca asa sunt eu,fara viata.Exist dar nu traiesc,sunt pe sidelines.
Fiecare zi din viata mea e la fel,simt de parca traiesc aceeasi zi in fiecare zi si nu stiu cum sa schimb asta.Am doar 20 de ani insa sufar profund,sufar pentru ca nu traiesc,in timp ce altii se bucura de viata,eu doar exist,atat,nu fac altceva.Altii de varsta mea isi petrec timp cu prietenii lor,merg in excursii(unii mai rar,unii mai des,dar o fac),se bucura de vremea asta frumoasa,se bucura de romantism,isi pierd noptile cu prietenii lor,rad impreuna,iar eu sunt privat de toate,ma simt anormal.Da,da,da,da,da.Nu se afla nimeni intr-o distractie continua,dar majoritatea au parte de viata sociala,cel putin in mica masura.Ei bine,eu traiesc aceeasi zi,a carei structura o cunosc extrem de bine,la detaliu,la cat de mult am repetat-o:
Ma trezesc,ma ridic din pat,merg la toaleta,imi fac cafeaua,mananc,ma imbrac,imi beau cafeaua de-abia acum deoarece am lasat-o sa se raceasca,ma spal pe dinti si plec spre facultate.Stau cateva ore la facultate,dupa care merg acasa unde invat sau imi pierd vremea pe internet.Iar daca nu merg la facultate intr-o zi,acea zi nu se schimba cu nimic,decat cu niste ore suplimentare de invatat sau pierdut vremea pe net.Sunt intr-o situatie critica.Mi-e scarba de invatat insa nu am de ales,precum si de viata mea.Mereu cand vad pe cineva,ma gandesc ca are prieteni,are o viata complexa fata de a mea(sunt mai mult in stare ,,vegetativa”),are cineva la care tine si caruia îi pasa de el.Cam asa mi-a fost toata viata,doar ca mi-am umplut-o cu altceva,adica jocuri online,care au umplut intr-un fel acest gol,prin distragere,insa am renuntat la ele,si golul este imens acum.De craciun am stat acasa,singur si am invatat,in vacante la fel,de pasti la fel,de revelion la fel.Am avut cativa prieteni cu care ma jucam foarte des pana prin clasa a 9-a,de atunci am inceput sa imi umplu timpul cu jucatul la calculator,lucru pe care l-am incetat de 2 ani.De atunci,nu mai am pe nimeni.N-am stiut sa ma leg de ceilalti de la facultate,nici nu prea ne-am inteles,nu ma inteleg nici bine cu parintii sau rudele.Comunic cu ceilalti,nu va scrie o persoana anti-sociala ci o persoana pe care multa lume cred ca o considera extrovertita si sociabila,doar ca nu sunt prieten cu nimeni,ci am doar cunostiinte.Nu mi-am facut prieteni cand trebuia si de aceea sunt in situatia asta si in viata altora nu stiu cum sa ma bag,toti au viata lor,parca ,,sudata” deja si eu am ramas pe dinafara.In ultima perioada,am inceput sa am episoade in care stau in pat si simt ca sunt decedat,ca sunt intr-un sicriu si ca inca am capacitatea de a vedea in jur.Si in acele momente imi vine sa dorm pentru totdeauna.Nu am sinucigase,pentru ca eu sunt mort deja,asa ma simt.
Nu mai merge placa cu ,,focuseaza-te pe studii si pe dezvoltarea personala,si vor aparea oamenii in viata ta din cer”,nu sunt un robot.Fac chestia asta de ceva timp si nu mai merge,am nevoie si de altceva..de conexiuni interumane.Facultatea nu prea ma incanta dar nici nu prea stiu ce vreau sa fac cu adevarat.Simt ca ma sufoc.Nu imi trimite-ti incurajari simple pentru ca nu prea ma ajuta daca vin din partea unor necunoscuti,poate ma ajuta cateva secunde.Poate nu va pare situatia mea grava,dar pentru mine este,pur si simplu nu stiu ce sa mai fac,simt ca sunt intr-o infundatura.Privesc situatia de a avea prieteni si/sau o prietena,ceva de vis,ceva ireal,putin posibil,pe cand pentru altii,reprezinta o normalitate.