Angy

29 06 2014

Simt ca am ajuns la capatul puterilor.

Anunțuri




Valeria

26 06 2014

as vrea sa vorbesc si eu cu un psiholog, va rog.
cum as putea face asta on-line, pe acest site?
mi-e atat de greu sa dezvalui problemele mele altora (si mai ales unor necunoscuti), incat ma intreb daca am facut bine sa-mi scriu intentia de a lua legatura cu cineva.
stau rau la capitolul “incredere in ceilalti”. cred ca, de fapt, nici in mine nu mai am.
cine are timp sa asculte o poveste complicata pe marginea ideeii ca oricat efort ai depune ca lucrurile sa mearga bine,nu-ti iese daca nu esti ajutat de sansa…? e cineva prin preajma? help!

cred ca nici macar norocul asta nu-l am, faptul de a-mi raspunde cineva, atat sunt de insignifianta.
iau in calcul si cazul lui lefter popescu, cel ce zicea ceva de genul: “ti-ai gasit! eu si noroc!”.lucru adeverit, dealtfel, pe langa multe altele din literatura sau din viata de zi cu zi.





Ana 4

25 06 2014

Ma numesc Ana si sunt prinsa intr-o casatorie de 18 ani ,am 4 copii cea mai mica are 2 anisori si am mereu certuri din cauza banilor pt ca eu nu muncesc si nu pot sa-l sustin pe sotul meu financiar in schimb muncesc suficient de mult incat am ajuns sa nu mai am grija de mine si sa imi doresc sa nu mai exist pt ca orice fac orice spun pt sotul meu nu sunt decat o proasta care nu stie altceva decat sa cheltui bani dar credeti-ma ca este o poveste fff lunga in care nu gasesc o rezolvare ,,mii de ganduri ma apasa sa ma sinucid dar ma opreste ceva ,,sunt sigura ca copii mei pt care am rezistat atat in aceasta amarata casatorie,,sunt fff suparata in special pe mine ca nu pot sa merg mai departe!!





Tsubaki A

20 06 2014

In cautarea mea pentru metode de sinucidere..am dat peste aceasta pagina..am citit tot ce a spus Adrian…si as vrea sa-i multumesc intr-un fel..m-a facut sa-mi pun cateva semne de intrebare..dar tot nu pot renunta la gandul de a-mi lua viata..cu toate ca am o varsta foarte frageda..nu pot vedea ce e frumos in viata..totul pentru mine apare in alb si negru..Ma urasc pe mine pentru fiinta care sunt si nu ma pot accepta deloc..urasc ceea ce e in jurul meu..oamenii falsi..si persoanele care apar in viata ta numai ca sa te raneasca si sa profite de tine apoi sa te arunce la gunoi..mai pe scurt urasc viata..am fost obisnuita de mica sa ma inchid in mine..pentru ca parintii mei resping aceste lucruri cum ar fi sinuciderea…si alte lucruri de genul..asa ca am decis sa tac inca de cand aveam vreo 6 ani..in ultimii doi ani..problemele mele de comportament s-au agravat..lipsa somnului..dependenta de muzica..chiar si infometare sau baut..am ajuns la folosirea lamelor pentru a ma taia si pentru a inlocui suferinta mentala cu cea fizica..depresiile au devenit mai dese..crize in care mi se taie rasuflarea pentru cateva minute..si multe altele..din fericire cu ajutorul celei mai bune prietene am reusit sa renunt la acestea din urma..dar depresiile si tristetea au ramas..iar gandul de a-mi lua viata a ramas cu mine si-mi bantuie putinele ore de somn pe care reusesc sa le dorm..
Asa ca daca aveti un gand bun care sa-mi ma faca sa-mi iau gandul de la asta va rog..accept orice..Multumesc..





Oana

18 06 2014

Buna,Gandul sinuciderii ma bantuie de ceva timp. Nu mai rezist. Nu ma vad trecand peste problemele pe care le am. Din cauza stresului, nervilor, nemultumirii si tristetii am inceput sa am si probleme de sanatate. Asta nu e viata, mi se pare ca traiesc un cosmar.





Ana 19

15 06 2014

buna simt nevoia sa vb si nu stiu cu cinetotul a inceput acum 1 an jumate cand eu o femeie cu un copil si un sot plecat la munca am cunoscut pe altcineva….care a intrat usor in viata mea si a copilului….usoor mam indragostit dar acum suntem am2 pe punctul de a divorta si ma simt ciudat ,,pierduta dezorientata…..ma gandesc ca ,copilul imi va reprosa mai tarziu ca de ce nu a crescut langa tatal lui….ma gandesc ca exista posibilitatyea sa gresesc….totusi ma gandesc ca ar fi mai binbe daca nas fi….poate asa nu mai sufera nimeni….sunt pierduta !!!!!!!!!!!!!help





Tina

14 06 2014

Nu m-am tăiat niciodată, am vrut de câteva ori să o fac…poate din curiozitate, însă de câte ori am vrut, a fost pentru că simțeam că nu mai pot. Iubitul meu a plecat de o săptămână în afară… de când a plecat, e alt om, simt că nu mai vrea să vorbim aşa cum o făceam înainte. Când era în țară, era nerăbdător să îmi spună ce a făcut. Acum nu. Îmi spune că e foarte obosit, dar se duce cu nişte prieteni la biliard… Probabil că am făcut o greşeală prin faptul că mi-am lăsat viața să depindă de el, dar nu regret. Nu încă. Nici nu ştiu dacă o să regret vreodată, prefer să sufăr eu şi să fie el fericit. În ultimele 2 luni am avut foarte des gânduri de sinucidere. Mă gândeam uneori şi la şcoală cum aş putea face să mor fără dureri. Dar mi-a fost frică, mi-a fost frică de faptul că nu o să reuşesc să mor..şi de ce o să las în urmă.
De curând mi-a venit ideea cu tăiatul. Am ajuns aici căutând pe google cum aş putea să dezinfectez rănile după… vreau să o fac dar îmi e frică. Îmi e frică de durere..şi de faptul că iubitul meu s-ar putea speria de mine după.
Îmi e frică să mor, dar vreau să o fac, sau măcar să ştiu că mă apropii de moarte..
Am nevoie de ajutor, nu vreau să merg la psiholog, nu aş putea să mă deschid, nici nu vreau.
Singura persoană căreia puteam să-i spun ce mă apasă, devine neinteresată.