Lussiana

Fiul meu sa sinucis,sunt vinovata??da sunt..știu și ce as mai fi putut face,acum însă e prea târziu!!Sunt pustiita,goala,durerea nu poate fi descrisa,mai ales atunci când este unicul tău fiu,și ști și ce ai greșit tu,și unde,fiecare zi și noapte e un iad,sunt un mort viu!!

Cosmin 93

Nu stiu care ar fi motivul pentru care sa imi impartasesc trairile aici, dar totusi simt un impuls irezistibil de a o face… Povestea mea este cea a oricarui individ, pana la un punct. Ceea ce ma distinge de societate in genere e faptul ca dintotdeauna am avut un temperament melancolic, timid, singuratic si niciodata multumit de mine insumi si de ceilalti: mi-am cautat desavarsirea in arta, in filosofie, diverse tipuri de religii si mistici, am redevenit ortodox la un moment dat. Totusi, port in mine o incarcatura absolut devianta, care, desi actioneaza in plan imediat la nivel organic, grosier, se repercuteaza asupra intregii mele personalitati: am tendinte homosexuale accentuate de cand ma stiu. De asemenea, am fost mereu batjocorit de ceilalti pentru efeminarea mea si faptul ca, poate inconstient, cautam rafinament si nobil. Ceea ce m-a adus in pragul sinuciderii este ca recent am avut o experienta „initiatica” alaturi de un prim partener in directie erotica, asupra caruia mi-am deschis egoul in mod total. Din motive care nu tin de mine, am fost cuprins de o dragoste bolnavicioasa si distructiva, la care el nu poate raspunde la fel, avand chiar o partenera pe care o inseala cu mine (stiu, absolut revoltator si degradant moral, inteleg asta rational, dar nu ma pot opri). Imi pun intrebarea daca nu cumva suferinta este cheia intelegerii lumii ca intreg si, daca este asa, nu ar trebui sa ofer raspunsul cel mai adecvat: sa o accept ca atare si sa o las sa ma distruga? Nu stiu cum pot scapa de aceasta plaga si nu mai simt pace absolut deloc, fiindca nimeni nu poate intelege prin ce trec…

Alexandru 96

mam satirat si ru de viata as dori sa mor ira sa mod sa nu stie nimeni si sa numa gaseasca nimeni cum is singuratic asa si vrau sa mor singuratic

Georgi 15

Buna seara!nici nu stiu cum sa incep!
Vreau sa mor,nu mai pot trai cu gandurile astea!in fiecare zi ma rog sa mi se intample ceva sa mor!
Sunt prea lasa sa imi fac rau singura!
Motiv sau mai bine zis motivele sunt ca ma simt singura,intr-o relatie care in care simt ca nu exist pt el!
La inceput era totul perfect!au trecut doi ani si ne-am mutat impreuna in anglia!
Cateva luni a fost bine,pana au inceput certuri,bauturi!
El zice ca ma iubeste!dar nu demostreaza,nu ma face sa ma simt iubita..este rece si nu comunica!nu tine cont de parerea mea niciodata..
Incerc sa gasesc motive pt comportamentu lui ; poate nu ii maimplace fizic de mine!
Din pacate mam ingrasat putin dupa un tratament si poate asta e motivul!
Prefera sa stea cu baietii decat cu mine!
Am ajuns sa cred ca sunt urata,inutila ,carpa…vreau sa mor dar imi e frica!
Ma gandesc sa iau pastile poate asa nu voi simti nimic,poate voi adormi pur si simplu!
Ma gandesc la familia mea,imi e greu sa ma gandesc ca o sa ii fac sa sufere dar eu nu mai imi gasesc locul in viata!
Nu mai sunt eu!
Radeam zi de zi inainte iar acum plang zi de zi!
Nu ma mai sunport si nu mai suport viata!
Si imi pare rau ca gandesc asa dar asa o sa fie mai bine..
Va multumesc ca m-ati ascultat!
Nu am cu cine vorbi iar virtual stind ca nu te cunoaste nimeni te poti elibera!

Bianca 116

Buna..vreau sa va spun ca nu am ajuns pe acest site intamplator si m-as bucura foarte mult sa pot vorbii cu cineva deoarece ma bate gandul de am incheia socotelile cu viata. Trec prin ce-a mai urata perioada din viata mea si nu mai am putere sa lupt ..simt ca nu o sa se termine niciodata….imi este foarte greu sa vorbesc despre asta…ma simt slabita …zi de zi ma framanta gandurile si in fiecare seara adorm plangand si gandindu-ma sa imi iau viata..va rog raspundeti

Adelina 08

Buna o sa va spun pe scurt povestea mea, am 21 de ani si imi doresc sa ma sinucid de prin clasa a 8a. De cand eram in cls a 8a , cand am trecut la liceu eu nu am avut parte de libertate, prima mea tentativa de suicid a fost in clasa a9a cand m-am aruncat de la etajul 1 si am scapat cu cateva vanatai mari si o amorteala a corpului de nedescria..acum sunt impreuna cu un baiat de aproape un an si au aparut ceruturi din cauza parintilor lui..ei au pretentia de la mine sa imi vand o parte din teren pt a ne lua noi un apartament..bineinteles ca pun si ei jumatatr din bani dar…le-am explicat ca e mai bine dupa nunta sa imi vand partea pt ca atunci mi se schimba si numele si putem face actele pe apartament fara a mai modifica si a face actele din nou…in fine
Si striga ca nu mai e ca pe timpuri cand baiatul face nunta… Dar nu cred ca e cazul ca o fata sa ii faca nunta unui baiat… Pana la urma el m-a cerut pe mine nu eu pe el….nu stiu ce sa mai cred dar m-am saturat de viata asta si de tot stresul si chinul si m-am saturat de oameni lesinati dupa bani…..am avut anumite certuri cu ai mei acum cu el si cu maicasa…insa eu imi mai imi dau o saptamana sa vad daca se mai poate face ceva….m-am saturat si vreau sa plec ,, vreau sa mor sa uit cum e sa traiesti intr-o lume moarta dupa bani ” nu am nevoie de nimic pentru ca atunci cand mor nu voi lua absolut nimic…asa ca nu are rost sa alergi dupa bani cu sacul….

TheyCallMeDizzy

Bună ziua. Am crescut intr-o familie fara tata, el decedand cand aveam 3 luni. Mama s-a apucat de bauturi alcolice si a continuat-o asa timp de 25 de ani pana a murit de inima. De la 13 ani pana la 25 cand a murit mama, am fost grasuta, cu acnee etc si din aceasta cauza nu m-a placut niciun baiat, nu m-a invitat nici unul sa ies cu el etc. Nu ca as fi avut nevoie dar totusi. Dupa ce a murit mama, am slabit foarte tare, si dintr-o data am devenit atractiva. Toti ma admira si ma complimenteaza dar ironic acum ma considera femeie fatala si cred ca sunt intimidati si nu ma invita nicaieri. Ce ironie! Am cunoscut prima mea iubire la 25 de ani dar nu a rezistat pentru ca eu nu stiam sa sarut si nici el nu a avut rabdare sa ma învețe. Probabil nu vroia o relatie serioasa. Si apoi au urmat 3 tipi, am vorbit pe net o perioada (pentru ca in orasul asta mic in niciun caz nu sunt tipide varsta mea sau daca sunt, nu avem nimic in comun) dar cand ne-am vazut, ei nu simteau ce simt eu pentru fiecare din ei. Mi-e ciuda ca de cand a murit mama caut afectiune peste tot mai ales in barbati. Mereu ma atasez de oricine imi ofera afectiune. Am 28 de ani si inca sunt virgina si nu mi-e rusine, pentru ca am vrut o relatie serioasa, am vrut sa am parte de iubirea aia care o au toti, ținut de mana, flori, cineva sa ii pese. Am eu standarde prea mari? De ce mereu sunt singura? Mai mult de cand a murit mama, totul mi se pare relativ si nu mai gasesc niciun motiv sa merg mai departe. Plus ca stau cu sora mea si s-a apucat de baut. Prietena mea s-a mutat la Cluj si si-a inceput viata sexuala si umbla numai dupa baieti. Ar fii sa ma mut cu ea dar nu o mai simt aproape. Mereu fuge dupa altii.Am ramas singura