Dana E.

18 11 2013

Draga Elena, sotul meu sinucis acum patru luni. Avem o fetita de 12 ani, 22 de ani de casatorie. Nu am cuvinte sa/ti descriu suferinta pe care ne/a lasat/o, noua ,mamei si surorii lui. Te/as invita sa ne vezi cand cedam pe rand durerii. Atunci nu stiu ce ma doare mai tare , lipsa lui sau imaginea unei mame disperate si distruse definitiv, sau suferinta fiicei noastre. Si parca n/ar fi inumana suferinta noastra se adauga si stigmatul pus de cei din jur, pe noi si pe el. Dar cel mai mult ne doare faptul ca este in iad , ca a fost inmormantat ca un caine si ca nu este primit nimi din ce facem noi pt el.
El a considerat ca noi vom fi fericite fara el, insa s/a inselat amarnic. Acest mod crud de a parasi aceasta lume ne/a marcat definitiv si nu cred ca vom reusi vreodata sa traim normal. Dzeu sa/l ierte , avea un suflet bun si generos, doar probleme cu alcoolul.
Nu pricep cum poate cineva sa lase celor pe care ii iubeste o povara atat de grea. Nimeni, niciodata sa nu treaca prin iadul prin care trecem noi….
L/am iertat dar crucea pe care ne/a lasat/o este foarte grea….incepand cu 112, salvarea, Politia, Criminalistica ,declaratiile, Procuratura, Morga, Inmormantarea, socul, disperarea, barfele. Viata este frumoasa, avem atatea lucruri marunte carora nu le dam importanta de la rasaritul Soarelui, frumusetea florilor, rasul copiilor, un film bun, o voce superba ce ne incanta..

(Comentariu moderator: postarea Danei a fost in 2010; recent am recitit-o si am considerat-o utila pentru potentialii vizitatori, motiv pentru care o puteti gasi in coloana din dreapta, sub pseudonimul ales, la care am adaugat majuscula E., de la numele celei careia i-a fost adresat initial comentariul de fata.)

Anunțuri




Flory si atat

18 11 2013

sotul meu sa sinucis acum 6 luni…nu imi pot reveni sunt inca foarte derutata…intrebarea de ce?este mereu in capul meu…intradevar ne ma certam mai erau lipsuri dar mereu am reusit sa le depasim.Eram impreuna de 9 ani in schimb in ultimul timp el era foarte schimbat avea probleme cu alcoolul nu comunica cu toate ca eu mereu incercam si il intrebam si ii spuneam sa vb cu mn…cred ca cel mai greu pt el a fost perioada de 4 luni in care a fost plecat in anglia acolo a inceput sa ameninte ca se va sinucide si lovitura maxima cred ca a fost ca fetita noastra sa imbolnavit nu forte tare sau foarte grav dar de durata…are un nceput de astm bronsic care inca il tratam…mai rau este ca acum sunt plecata din tara impreuna cu fetita ea este la scoala aici…se descurca f bn dar nu prea ii place tot vrea acasa eu la fel nush daca ma pot acomoda…as vrea va rog frumos un sfat…





Laura V.

17 11 2013

buna e prima oara and intru pe acest blog,am 37 de ani si de aproape 4 ani nu ma simt bine cu mine insami,e mereu viu gandul sinuciderii in mine…sunt casatorita de 7 ani dar nu mai simt nimic fata de sotul meu care atunci cand am cazut in depresie nu a fost deloc langa mine din contra imi spunea mereu ca,nu am caracter ,,,am vrut mereu sa-l las las dar parca ma sint in culpa ,nu stiu de ce sunt asa de sensibila….as vrea un sfat cum sa fac sa nuu m-ai am ganduru negative mereu…..uitasem sa precizez ca,datorita credintei mele nu am incercat niciodata un gest de suicid dar ma gandesc mereu….va multumesc in anticipat…laura





Bi_Anca

9 11 2013

buna,trec printr-o perioada mai grea…ma tot gandesc sa ma sinucid…nu pot sa ma gandesc la alcevaa..:( am nevoie de niste sfaturi…
–––––––––––
Buna,ma numesc Anca si am 17 ani,am si eu nevoie de niste sfaturi…de multe ori cand sunt trista ma gandesc la moarte..sunt o persoana sensibila,plangacioasa,si care pune suflet la orice prostie,cel mai des ma gandesc la moarte atunci cand ma cert cu prietenul meu,in momentu ila ma simt atat de slaba si nu imi vine altceva in minte..imi e frica ca intru-un moment de tristete sa ajung sa ma sinucid…in ultimul timp ma gandesc din ce in ce mai des la acest lucru…vreau sa mentionez ca parinti mei sunt despartiti…iar pe tata nu il suport deloc…uneori simt ca il urasc…stiu ca nu e bine sa urasti..dar simt ca sentimentul asta mi s-a intiparit in suflet si numai din cauza lui…de felul meu sunt o persoana vesela,sau cel putin asa ma stiu toti prietenii si colegii..de multe ori ma chinui sa par ceea ce nu sunt…si sa nu vada ceilalti cat sunt de slaba si de sensibila..:(





Daniela C.

9 11 2013

Disperarea pune stapanire pe om chiar atunci cand crede ca, in sfarsit razele soarelui au ajuns si pe „strada lui”. Nu mai am nici un sens in viata. Tatal copilului meu a plecat dintre noi in 1989 iar copilul meu nascut cu 2 saptamani inainte de a pleca tatal sau, m-a parasit pentru totdeauna in septembrie 2013 fara sa-mi lase macar un cuvant. Ma rog la Dumnezeu intr-una sa-l iubeasca si sa-i dea liniste,caci acest copil a suferit mult in aceasta lume,chiar daca eu mi-am dat silinta sa-i fac viata usoara. L-am crescut singura ,dar se pare ca nu am putut sa-i ofer suficient pentru a-i da suficienta speranta. Il rog pe Dumnezeu sa-mi ia sufletul si sa rascumpere cu el sufletul copilului meu,dar El nu vrea sa ma asculte. Nu mai am de ce sa ma mai agat. De aproape 2 luni imi caut un motiv pentru care sa mai traiesc si nu-l gasesc. Nici macar preotii nu-mi dau voie sa-i fac cele necesare ,pentru ca s-a sinucis…. Stiu ca vor fi voci care sa ma puna la zid, acuzandu-ma de fapta copilului meu…Nu-mi caut circumstante atenuante…dar stiu ca am facut tot ce mi-a stat in putinta sa-i fac viata usoara, sa nu simta ca-i lipseste tatal.Cu toate astea, nu a fost suficient.Nu sunt aici pentru a cauta consolare,nici pentru a ma scuza, ci pur si simplu nu am cu cine vorbi despre disperarea mea. Lucrez cu copii…situatia este si mai ingrata atunci cand sufltu-ti urla de durere sa fii obligat sa canti si sa dansezi…..caci asta trebuie sa-i invat pe micuti. Iubesc copiiii,dar mi-e asa de greu sa vad copiii tuturor cand stiu ca al meu nu mai este niciunde…





Violoncel

7 11 2013

nu stiu ce se intampla cu mine ?? am momente cand vreau sa mor…. stiu ca veti spune sa merg la dr …am fost dar nu m-a ajutat cu nimic…am pierdut-o pe mama …am ingrijit-o 6 ani ca pe un copil,,,dar am trecut prin momente groaznice,vazand cum se stinge si eu nu pt sa o ajut cu nimic….am fost singura la parinti ea mi-a fost si sora si prietena….da…sunt casatorita am un baiat,,,sotul meu e plecat la munca in strainatate,,,baiatul meu e aici dar…are si el probleme…a divortat..dupa 14 ani de casnicie a incercat sa-si refaca viata dar…nu a avut noroc acum are si o fetita de 3 anisori ei nu stau impreuna…..si il vad cat de tare sufera…isi iubeste fetita foarte mult o vede zilnic….da seara o duce la maica-sa si el e singur si nefericit…pe mine ma termina psihic situatia lui nu am cum sa-l ajut in afara de niste cuvinte spuse ca sa-i ridic moralul….e greu eu plang in fiecare zi chiar ma trezesc dimineata plangand si pt mine viata nu are nici un rost…VREAU SA MOR..!!AJUTOR !!





Alexandru C.

7 11 2013

Ma numesc Alex si am 19 ani.Aceasta este prima oara cand incerc sa caut ajutor dar simt ca nu mai pot.Totul a inceput cand aveam 16 ani si m’am mutat in alt oras.Am pierdut totul,incepand cu prietenii cu care am crescut si terminand cu scoala.De atunci m’am inchis in mine,nu am mai putut sa imi fac alti prieteni(am fost mereu o fire mai timida si fara incredere in mine),cu parintii nu prea vorbesc si simt ca devine din ce in ce mai rau dupa fiecare zi.Noptiile sunt cele mai rele..nu pot dormii si imi vin in cap tot felu de ganduri cum ca nu mai are nici un rost sa continui.A fost o perioada cand ma taiam pe maini,asta fiind singuru lucru care ma relaxa si ma facea sa uit de tot.Nu stiu ce sa mai fac am mare nevoie de cineva care sa ma ajute,sa’mi spuna ca totul va fi bine.Imi cer scuze de deranj