A 21

27 02 2015

Buna ziua ! Sunt A , studenta la facultatea de Medicina , anul 3 🙂 Am 21 de ani.. dar nu pot spune ca i-am avut pe cei mai fericiti ( din moment ce sunt aici ) . De mic copil am fost influentata de parinti, cei pe care ii iubeam tare mult si care-i consideram cu mult superior mie .. In fine , am fost sprijinita-n decizia mea de a da la Medicina, cu toate ca parcursul mi-a fost tare ciudatel. Am dat la un liceu ( venind de la tara ) , la care mi-a fost foarte greu sa ma integrez , nu neaparat datorita diferentelor tara-oras , ci mai mult datorita colegilor ( care efectiv te persecutau in fel si chip ) .. care ma agresau verbal. De acolo au inceput si ‘necazurile’ mele .. Mama nu-mi intelegea situatia si desi faceam tot posibilul s-ajung cat mai ‘sus’ , asa cum voia ea , ma jignea , facandu-ma ‘vipera’ ,’ proasta’ , ‘nu esti buna de nimic ‘ si asta era tot ce auzeam in fiecare zi. Plus de asta , sunt probleme in familie ( am ajuns la concluzia ca mama neavand o copilarie fericita , facea tot posibilul sa ‘m-ajute’ pe mine ..scopul era unul bun, dar modul cum ma jignea .. cum ma trata nu cred ca au fost utile mie ) iar tata (desi operat pe cord ) bea , se imbata , nu mai spun ca-i vorbeste mamei cu ‘fa’ .. iar o data s-a intamplat chiar sa ii cad in genunchi sa n-o loveasca . In fine, unele lucruri au trecut si a trebuit sa ajung la facultate. M-am eliberat , nemaiauzind in fiecare zi jignirile mamei ( care oricum nu inceteaza nici cand vin acasa ori la telefon ..) .Orice decizie-as lua aud numai ‘ nu esti buna de nimic ‘ , ‘ mi-as fi dorit alt copil ‘ , ‘ am facut numai sacrificii pentru tine ‘ , ‘din cauza ta am ajuns aici’. A aparut chiar si un baiat minunat in viata mea , dar de care nu pot sa ma bucur , pentru ca mama nu e de acord si in orice moment ma ia peste picior pentru deciziile proaste pe care le iau. Niciodata nu a avut incredere-n mine , niciodata nu m-a felicitat pentru un rezultat. Deseori ma gandesc la suicid, recunosc. Datorita lucrurilor pe care mama mi le spune eu am ajuns sa nu am deloc incredere-n mine. Nu pot sa am . Am zeci de biletele scrise-n mii de feluri legate de suicid. M-as bucura cand vin acasa, m-as odihni.. Dar nu am cum. Uneori mi-ar fi mai usor sa-mi iau viata . Si atat . Nu avem nici cine stie ce posibilitati financiare.. Eu i-am iubit mereu ..Si desi tata chiar este destul de mincinos si ..bea .. l-am iubit mereu si l-am respectat pentru eforturile pe care le face pentru mine .. Eu nu am putut avea relatii pana acum , pentru ca mama ajungea uneori chiar sa-mi sune iubitii si sa le spuna sa ma lase-n pace, pentru ca am de invatat.. Pare penibil , stiu . Dar chiar pe omul acela il iubeam , om , care a incetat sa ma mai caute din acel moment . Cam asta este viata mea pe scurt. Astept pareri ..

Anunțuri