Adrian, ce te face sa continui sa ajuti oamenii? Cum de iti pasa de probleme fiecaruia… si ce a declansat acest sentiment?
27
03
2009
addsalu (06:43:07) : modifică
Blaster,
Daca vrei un raspuns onest 100% si fara ocolisuri, iti voi spune ca, in urma cu multi ani, eram un simplu golanas de cartier. Un vecin de-al meu, Liviu, un tip care mi se parea a fi ciudat de retras, a reusit sa imi arate ca acel crestinism pe care eu il consideram a fi o simpla religie era, de fapt, o RELATIE, o modalitate de a relationa cu Cineva caruia chiar ii pasa de noi, de mine, o modalitate de a trece mai usor peste mizeriile si provocarile de zi cu zi. Sinceritatea si deschiderea lui, modul in care efectiv traia ceea ce spunea, toate astea m-au marcat cat se poate de profund.
Liviu a murit cand avea doar 17 ani… O masina l-a lovit in plin, in timp ce mergea cu bicicleta. I-am vazut prietenii la spital, pe cand era in coma, apoi la inmormantare, Blaster… Erau sfasiati de durere, dar culmea… nu am vazut pe fetele lor disperare… Liviu vorbea despre un Dumnezeu plin de dragoste, vorbea despre un Dumnezeu care ne da puterea de a merge mai departe, in ciuda tuturor greutatilor, vorbea despre un Iisus Christos care isi sufleca manecile si poarta impreuna cu noi povara durerilor noastre cotidiene… Nu un Dumnezeu care ne ia din lume, ci un Dumnezeu care este cu noi in lume, in tumultul nostru zilnic, in mizeriile cu care ne confruntam… si care, culmea, este dispus sa le imparta cu noi, pentru a le putea noi suporta mai usor… Vorbea despre un Dumnezeu care, de dragul unor pramatii ca mine, a fost gata sa Isi trimita unicul Fiu pentru a plati acel pret inestimabil, pentru ca eu, noi… – sa putem fi impreuna cu El, in acea zi…
Apoi, in biserica unui pastor pe care multi l-au acuzat de colaborare cu Securitatea, am invatat sa merg pe aceasta cale a crestinismului… Am invatat sa ma rog, sa imi cultiv acele discipline spirituale crestine (cititul Bibliei cu regularitate, meditatia etc.).
Apoi i-am descoperit scrierile lui Richard Wurmbrandt…
Sunt subiecte despre care nu vorbesc mult, pentru ca exista usor riscul de a fi acuzat de te miri ce habotnicie sau prozelitism…
In fine, faptul ca am vazut ce putere are El de a schimba vieti, de a innoi vieti, de a ajuta efectiv pe cineva sa poata trece mai usor peste momentele dramatice peste care, eu unul marturisesc, fara ajutorul Lui nu stiu cum altfel as fi putut trece… toate astea m-au determinat sa studiez teologia, sociologia… psihologia…
Iar faptul ca m-am oprit asupra problematicii suicidului… e un lucru pe care nu vreau sa il fac… dar, in acelasi timp, este un lucru pe care nu pot sa nu il fac… Ma doare ori de cate ori citesc durerea unuia dintre cei de aici, si vreau sa ii arat ca exista speranta, ca exista nadejde, ca se poate merge mai departe… asa cum spun mereu… cu ajutorul Bunului, si al prietenilor care stiu despre ce este vorba, al celor care au trecut prin ce trec si ei…
Daca ma vei intreba daca eu insumi am fost tentat sa imi pun capat zilelor, raspunsul meu te va surprinde… Nu, este una din putinele tentatii pe care nu le-am avut… Insa am rezonat puternic cu unii prieteni foarte buni, sinucigasi supravietuitori – care traiesc si azi si, multumita Lui, au gasit puterea de a lupta si de a merge mai departe, in fiecare zi din nou si din nou, iar restul, cum se spune, e istorie… Stiu ca se spune ca nu poti intelege pe deplin pe cineva daca nu ai trecut tu insuti pe acolo… Stiu asta perfect… Insa mai stiu si ca nu exista nimeni si nimic care sa iti poata impune sa nu incerci sa o faci, sa nu incerci sa asculti, fara sa emiti judecati de valoare, si apoi fara sa incerci sa ajuti, sa te implici cum poti mai bine… Iar culmea este ca… reusesc sa inteleg, sa empatizez… sa fiu acolo…
Nu stiu daca ti-am raspuns la intrebare… Poate ca te asteptai la ceva spectaculos… la vreun sfant contemporan, ceva… Imi pare rau sa te dezamagesc… Sunt doar un tip obisnuit… care, vorba lui Wurmbrand, a trait vremuri neobisnuite… sau, in cazul meu, care a intalnit oameni neobisnuiti… prin intermediul carora am avut ocazia sa aud despre o Persoana neobisnuita…
Cu prietenie,
Adrian
27
03
2009
Blaster (17:40:50) : modifică
In primul rand sa stii ca te admir mult, chiar ai pus suflet si esti atent la fiecare cuvant. Si pe mine m-a tentat de multe ori sa-mi pun capat zilelor si crede-ma… asta s-a intamplat de foarte multe ori; pentru multi e ceva CIUDAT si sa te gandesti la asta, dar in fine… ca si tine pot sa zic ca pot fi empatic… desi asta m-a facut de multe ori sa iert persoane care poate nu trebuiau iertate, a si ajutat pe altii .. pfff trebuie sa plec. O sa revin… vreau sa termin ce aveam de zis, pana atunci multa pace in suflet.
28
03
2009
addsalu (17:08:23) : modifică
Blaster,
Ce zici daca iti fac un coltisor numai al tau? Nu stiu de ce, dar am senzatia ca ai nevoie sa te descarci undeva pe indelete. So… Stii regula de aici… Nu faci nici un gest final inainte de a vorbi cu noi si de a primi un raspuns, oricat de greu ar fi… Click dreapta pe categoria cu numele tau… Si nu ai nici un fel de limita de timp sau spatiu…
Fii binevenit(a).
Cu prietenie,
Adrian
Gânduri pentru sinucigași și pentru supraviețuitori 
Comentarii recente