Alina E.

Buna seara! Ma numesc Alina… am 20 de ani si in momentul de fata sunt foarte trista… sunt intr-o relatie de aproape 5 ani… nu stiu ce sa fac, eu il iubesc enorm, nu imi vad viata fara el insa in aceasta cearta ne-an certat din nimic cum s-ar spune si mi-a zis ca daca nu imi convine pot sa plec oricand, sunt libera… Nu ma mai iubeste…. simt ca vreau sa mor… atat sunt de trista… Acum nu imi vad viata altfel… si simt ca decat sa stau langa el fiind atat de trista incat simt ca mor pe dinauntru mai bine ma duc….

In aceasta seara am vrut sa scriu pe randul al doilea… am gresit din cauza ca nu prea vad ecranul laptopului de lacrimi… as vrea sa mor…

De ce nu ma iubeste? El spune ca ma iubeste enorm… insa eu simt din tot sufletul exact contrariul… Cum poate sa nu ii pese daca ne-am separa? Cum??

Danyel

Salut sunt Daniel si viata mea a fost trista decand eram mic la 9 ani mia murit tatal cu astea am fost dat la o scoala speciala timp de 2 ani ptr ca am probleme cu vorbirea noroc ca sa desfintat scoala si am venit acasa si am continuat scoala la mine in oras pana am terminat 13 clase in timpu scoli eu am muncit lucram la un servis auto si cand nu aveam de lucru lucram constructi infine mam angajat la 21 de ani la un depozit de mat de constructi si am lucrat timp de 2 ani si 7 luni in care am lucrat pe salar de 700 lei si am muncit de toate acolo si dupa un an am intrat la program de 24 cu 24 si munka si paza seara infine am avut o viata de chin pe urma mam dus la o firma de paza la un complex de porci si acolo am lucrat 9 luni si am fost trecut la 2 ore pe contract fara sa stiu am lucrat pe un salar de 450 lei si la 2 ore trecut ca eram la unchiu de al meu care era sef acolo la complex adica director complexului infine acum lucrez tot la o firma de paza si sofer si paza pe 750 lei e greu ce sa zici da asta e mai ales in orasu asta in care sunt eu in care nu sunt locuri de munka e un oras mort infine anu trecut am loat si eu permisu de conducere si acuma dau de c e de care vreau sa ma las ca ma pierd la volan si mam experinta necesara sa continui nici bani sa fac suplementara infine cu toate astea sunt un ratat si un nimic si creca o sa ma sunucid pentru ca sunt un ratat si am aj un nimic mie frica sa plec din oras ca nu mai incredere in nimeni toti iti bat joc de mine cu problemele mele cu vorbitu cat de curand gata ma sunucid ptr ce sa mai traiesc sa ma chinui ca oricum mam ratat mentionez ca am 25 ani asta vreau sa las poate mai apuc sa mai intru sa vad comentari

Petre 20

Salut, am aproape 20 de ani si ma gandesc sa ma sinucid, tote relele au fost pe capul meu de mic, crescand cu un tata alcolic care se imbata si o batea pe mama, in fiecare zi, a divortat cand aveam 5 ani si ne-am mutat cu bunica si matusa, am crezut ca scapasem de rele, dar matusa si bunica au avut un conflict cu mama, si se certau mereu, de nenumarate ori au vrut sa ne dea afara din casa, dupa ce mama l-a cunoscut pe „tatal” meu vitreg, ele au insistat sa ne mutam la el si alte certuri… ei bine mama incepuse sa vina acasa din 2-3 zile pe saptamana, imi lasa niste bani si ma lasa sa ma descurc singur,aveam cam 11-12 ani cand a inceput sa faca lucrurile astea…apoi cand am implinit 14 ani mama sa casatorit ca „tatal” meu vitreg, un an a fost bine apoi au inceput certurile pt ca am ramas corijent la mate, si ca sunt un prost si ca nu fac nimic bun, apoi „tatal” meu vitreg a inceput sa ma bata din orice motiv, ca nu am dus gunoiul, ca nu am spalat o farfurie, ca nu am inchis un geam, odata ma dat cu capul de geamul de la baie (care sa spart) pt ca venisem la ora 21 acasa si am avut tupeul sa ma duc in bucatarie sa mananc, apoi ma pus a doua zi dimineata sa fac cum fac si sa pun alt geam la usa, alta data ma dat afara din casa pt ca i-am spus „ce ma?” pe scara in pijamale, pana dimineata…mama nu a spus nimic niciodata, si multe alte lucruri de genul asta, apoi am terminat liceul, mama ma tot presa sa ma angajez si „taicamiu” vitreg la fel, au incercat sa ma duca cu „forta” in arma, ei bine si eu m-am gandit la asta ca la o solutie sa scap de ei, am fost cu „taicamiu” la centrul de inrolare, dar nu aveau locuri disponibile momentan, apoi mi-am gasit de lucru la un studio de videochat, de atunci toate bune, am castigat multi bani si m-am mutat singur in 3 luni, aveam 18 ani jumate, locuiam singur intr-o garsoniera, aveam bani si tot ce voiam, apoi un nou „prieten” de al meu m-a „invatat” sa joc la aparate/pacanele… am inceput sa pierd aproape toti banii pe care ii aveam, erau zile in care nu aveam ce sa mananc, din cauza jocurilor de noroc…apoi m-am lasat pt o perioada, m-am mutat intr-un apartament mai mare, am cunoscut o fata si mrg… toate bune, la un momentdat dupa 6-7 luni de relatie dormea mai mult pe la mine, toate erau ok, apoi m-am apucat din nou de jocurile de noroc, am inceput sa castig sa pierd… pana acum o luna cand, am inceput sa imi amanetez lucrurile si sa imi fie frica pt ce o sa fac a doua zi, am jucat banii de chirie, si am decis sa ma mut cu „prietenul” meu si fata sa nu mai stea la mine ca ma tine din treaba, ideea era sa ies mai ieftin la chirie, mrg… prietenul asta al meu, mi-a furat niste obiecte si bani din casa si nu am mai auzit nimic de el, fata asta sa despartit de mine pt ca jucam jocuri de noroc si eram depresiv si nu mai aveam bani, am pierdut totul, tot ce aveam de valoare si m-am mutat inapoi la ai mei, apoi ma vindecasem de boala jocurilor, mam impacat cu fata respectiva, dar ieri am vazut ca o suna fostul ei prieten, si primise un mesaj mai devreme, nu l-a citit, si nu a rasuns la telefon, am intrebato de ce nu raspunde iar ea a spus: „care e problema ta?” si nu a mai vobit cu mine si nu m-a mai lasat sa o ating, ma ignora total, apoi am plecat la o distanta de ea si a inceput sa vorbeasca la telefon si sa ma ignore, i-am luat telefonu din mana si l-am spart, ( telefonul era cadou de la mine) azi noapte m-am enervat rau de tot si mi-am jucat toti banii din nou la jocuri si mi-am amentat telefonul to ca sa joc, acum ma simt un om distrus, inselat si respins de toata lumea, nu mai am bani nu mai am nimic, fata in care am avut atata incredere si-a batut joc de mine, as vrea sa ma sinucid sa nu mai trec prin atatea chestii negative simt ca viata mea se distruge orice as face, nu stiu cum sa fac sa mai fie bine, le-am spus „prietenilor” mei ca vreau sa ma sinucid, unii au ras si altii au spus sa ma sinucid…ah, si altii au spus ca au treaba si ca nu pot sa vorbeasca cu mine acum… 😐

Anca 30

Buna seara!
Voi incerca in cateva cuvinte sa va spun de ce cred ca nu mai am nici un motiv sa traiesc.
Calvarul meu a inceput acum 5 ani(aveam 25 ani), cand aveam un serviciu pentru care am luptat mult,am invatat si am fost admisa pentru postul respectiv. Am cunoscut un baiat cu care am inceput sa ies si dupa ce s-a folosit de mine a plecat.
Parintii mei au avut nereu neintelegeri, iar eu trebuia sa fiu cea care sa o sprijine pe mama, care incet-incet a inceput sa ma contoleze si sa nu ma lase sa fac nimic din ceea ce vroiam. Daca vroiam sa ies in oras la ora 20 nu ma lasa sub pretextul ca vine tata acasa si nu stie ce sa-i spuna daca vede ca nu sunt acasa.
Tatal meu a murit acum 9 luni si de atunci este mai rau decat inainte. Atunci intelegeam ca nu vrea sa se certe cu tata din cauza mea, dar acum? Ma face proasta, ca ma dezmosteneste, nu vrea sa asculte nimic, pentru ca spun doar tampenii, se izoleaza si ma izoleaza si pe mine.
Simt ca sunt o povara, chiar daca incerc sa lupt cu depesia pe care o am. Mama nu ma accepata si desi am fost mereu un copil silitor si nu le-am facut probleme parintilor nici la scoala, nici la facultate, simt ca nu mai pot.
Toata viata mea a fost in zadar, pentru ca in conceptia ei nu am facut nimic bine.

Alex 20

Salut , ma numesc Alex am 20 de ani si de vreo 2 ani incoace ma chinuie gandul sinuciderii . Am citit carti despre asta si am avut intotdeauna o pasiune morbida pentru lucrul asta . Cred ca sunt cea mai trista persoana care exista pe pamantul asta . Simt ca nimeni nu ma intelege , stai defapt nimeni chiar nu ma intelege . Paranitii nu au fost niciodata interesati de modul in care gandesc , ei sunt ceva de genul „Uite asa trebuie sa gandesti , nu exista alta optiune ” . Nu le-am spus niciodata ca ii iubesc sau chestii de genul ” esti cea mai tare mama / tata” . Am avut luni / ani in care schimbam cu ei doar cateva cuvinte in fiecare zi . Evident ei vorbeau cu mine , dar eu nu ii bagam in seama pur si simplu . Indiferenta doare cel mai tare si imi facea placere sa ii vad suferind . Eu sunt o fire foarte sensibila dar ce inseamna lucrul asta mai exact ? Inseamna ca simti totul la superlativ . Poti sa fii fericit din nimic dar poti sa fii si trist din nimic . Mi-am petrecut ore cu cutitul la gat , am perioade de timp in care merg pe strada si imi pun ostensiv o singura intrebare ” Si deci sa ma sinucid astazi sau sa o las pe maine ? ” . Sunt o persoana foarte sincera si intotdeauna lumea si-a batut joc de lucrul asta , mai ales ai mei . Stiti cum e , cand esti bun esti luat de prost , dar ce faci atunci cand tu nu ai alta optiune in afara de a fii bun ? Incerci sa-ti schimbi fiinta , sa traiesti in dezacord cu propria ta persoana toata viata sau preferi sa fii luat de prost cu zambetul pe buze? Eu am ales a doua optiune . De cativa ani de zile plang aproape in fiecare zi , pur si simplu stau la calculator si imi curg lacrimi din ochi . Sunt atat de trist ca nu am pe nimeni cu care sa schimb o vorba , care sa inteleaga felul in care gandesc. As da orice pe lumea asta sa numai gandesc deloc , sa fiu si eu ca toata lumea , sa rad cu ei , sa fiu chiar acolo . Colegii mei ma considera o persoana foarte amuzanta dar in realitate lucrurile stau cu totul altfel . Am ajuns la facultate si am intalnit o fata , cea mai tare fata pe care am vazut-o in viata mea . Din pacate mi-am petrecut atat de mult timp departe de oameni incat pana si gandul de a socializa imi provoaca spaima . Nu sunt o persoana stabila , pot sa trec de la tristete la fericire instant , acum ma simt foarte trist . Pentru ca fata pe care o iubesc stiu ca simte si ea ceva pentru mine si a incercat de foarte mult ori sa se aproprie de mine , iar eu intodeauna am inderpartat-o si sunt convins ca in curand va renunta la mine si o sa zica ceva de genul ” e un retardat” . Nu stiu ce inseamna sa fii cu adevarat fericit , nu am fost niciodata cu adevarat fericit . Nu stiu ce inseamna iubire , dragoste . In opinia mea asta este singurul lucru care conteaza cu adevarat , sa fii fericit . Chiar daca esti o persoana foarte tare , inteligenta etc daca nu esti fericit pentru mine esti egal cu 0 , iar eu sunt un zerou foarte mare . Nu cred ca o sa intelegeti mare lucru din ce am scris eu aici pentru ca exista foarte multe informatii lipsa . Mi-a facut bine sa scriu aici ce gandesc . Mda nu cred ca o sa ma sinucid astazi , probabil o s-o las pe maine . Ceau .

Vasile

am 21 de ani si sincer ma gandesc la sinucidere zi de zi ca ultima solutie.am crescut intr-o familie modesta cu un tata alcolic si o mama depresiva.ma simt de parca nu mai are rost sa ma chinui deoarece si asa o sa mor candva asa ca de ce sa ma mai chinui de acuma.in momentul actual sunt la facultate si sincer parca nu mai are rost sa merg ca si asa cand sunt la cursuri sunt cu gandul in cu totul alta parte.nu am reusit niciodata sa fac ce miam propus in mare parte din lipsa banilor si a suportului familial.in paralel cu facultatea am si un job pentru nu a depinde de parinti ca deoarece simt ca mia ajuns sa tot aud ca nu fac nimic toata ziua si asa mai bine de un an si jumatate nu mai depind de ai mei,dar parca si asa nu reusesc sa fac ce mi-am propus.pentru a atenua cat de cat din durere am experimentat cu alcol o perioada dam am realizat ca asta nu ajuta cu nimic si de curand am inceput sa iau somnifere si antidepresive pentru a mai atenua din durerea pe care o resimt in orice moment din zi.datorita acestor pastile am ajuns sa fiu ca un zombi pe picioare,adica ma prefac ca ma intereseaza cand am o discutie cu cineva dar de fapt parca nici nu aud ce zice si deja parca nu mai suport sa traiesc asa zilnic.ganduripe sincigase le am de mai bine de 4 ani de zile dar parca in ultima perioada s-au agravat in asa fel incat singura perioada din zi in care ma simt normal este atunci cand dorm.efectiv nu mai suport durera aceasta pe care o resimt zilnic si vreau sa inceteze odata deoarece ma consuma mental si fizic incat parca nici nu m-as mai ridica din pat dimineata,nu am un motiv bun pentru a ma ridica din pat dimineata asa ca va cer ajutorul.am incercat tot dar degeaba.e mai rau pe zi ce trece.

Alexandra I.

Bună,de cateva zile imi trec prin cap ganduri sinucigase din cauza uneiu despartiri…unei relatii…il iubesc enorm de mult iar el imi spune ca nu se poate impaca cu trecutul meu …in care am facut niste greseli…am stat cu o persoana care era un baiat de cartier un interlop…iar actualul tot asta imi spune ca de ce mi-a trebuit mie asa om…si de cateva zile sunt certuri foarte mari intre mine si el. I-am explicat ca eu am avut acea relatie in trecut ..de ce nu lasa la oparte si sa vada cu ochii sufletului cat de mult il iubesc si cate fac pentru el 😦 dar nu intelege…nu ma intelege…il iubesc enorm si sufar foarte mult …tin sa specific ca am trecut printr-o depresie si sufar de anxietate generalizata …si ma ingrijorez din cauza gandurilor sinucigase …imi trece prin cap sa iau un pumn de pastile si sa ma pun la somn sa nu ma mai trezesc:-(( de cateva zile imi trece gandul asta prin cap va rog sfatuitima ce sa fac?sa nu fac vre-o prostie:-((