Irina 99

Buna, nu vreau sa dau multe informatii despre mine, si eu imi doresc uneori acelasi lucru. Sunt bolnava, sufar de tulburari bipolare. E o boala ce consta in schimbarea brusca a starii sufletesti, am momente cand sunt fericita si energcia, apoi dintr-o data ma simt foarte rau, fara niciun motiv. Cand sunt singura incep sa plang din cauza starii acesteia fara niciun motiv, si atunci cand plang imi amintesc de tot felul de lucruri, si momente din viata mea, unele fericite, altele triste. Recent mi-am pierdut cel mai bun prieten, tineam foarte mult la el, si stiam ca si el tine la mine. Mereu cand plang imi amintesc si de el, si atunci cade cerul peste mine, si simt ca ma sufoc. In astfel de momente tot ce imi doresc este sa mor. Am incercat sa vorbesc cu cei mai apropiati prieteni ai mei despre chestia asta, dar nu ma asculta, sunt prea preocupati de persoana lor. Parintii mei ma privesc ciudat de cand au aflat. Nimeni nu poate intelege prin ce trec, am atatea probleme pe cap(scoala, in ultima vreme nu m-am putut concentra deloc la scoala si la explicatiile profilor, m-am certat cu parintii mei, si cu unii prieteni, am luat note mici, acusi am examene, si chiar imi doresc sa intru la un liceu bun, nu pot sa dorm, ma culc la ore foarte tarzii si ma trezesc la ora 6 sau 6 jumatate etc…). Am incercat tot felul de activitati, ca sa-mi iau macar putin gandul de la toate chestiile astea, dar boala nu ma lasa. Ieri eram in oras cu niste prieteni, radeam si ne simteam bine, apoi dintr-o data am avut un episod depresiv, si nu m-am mai putut distra. In viitorul apropiat voi merge la psiholog, si voi incepe sa iau pastile, problema este ca in ultima vreme am facut multe prostioare pe care va trebui sa i le spun psihologului, si tare ma tem ca vor afla si parintii mei, iar atunci va fi rau de tot. Nici ai mei nu ma inteleg! Habar n-au ei cat de greu e pentru mine. Boala asta ma termina psihic, si nu sunt nebuna! Mi-e frica sa nu afle si alte persoane despre asta.