“Zambeste!” asta scria pe o foaie de hartie tinuta de mainile mele spre oamenii ce treceau pe strada.Imi placea sa vad cum reactioneaza si intr-un fel simteam ca îi ajut si ma bucuram extrem de mult.
Insa ,acum imi doresc sa existe un tunel doar pentru mine care sa ma duca unde am nevoie.Pur si simplu nu mai suport oamenii.Chiar daca nu ii cunosc,chiar daca doar trec pe langa ei ,nu ma simt deloc bine.Ma autocompar cu fiecare dintre ei si mereu eu am de pierdut.Am asteptari prea mari de la viata.Imi doresc lucruri pe care nu le voi avea niciodata.Si astfel, gandurile de suicid imi acapareaza mintea si sufletul.
De asemenea,greselile din trecut parca traiesc odata cu mine in prezent.In fiecare zi, imi amintesc fie voluntar sau involuntar de situatiile jenante prin care am trecut si resimt din nou durerea.
Probabil,acesti “demoni” cu care eu ma confrunt nu sunt asa de ..puternici pentru altii,dar pentru mine ei aproape m-au infrunt.
Ma simt pierduta si singura in aceasta lume si vreau ca totul sa se termine.
P.S:Nu stiu daca este absolut necesar sa precizez acest lucru,dar cred ca o voi face.La inceputul anului m- am visat pe mine insumi stand la birou si stiam ca voi muri peste cateva zile.Sincer,m-a speriat acest vis,dar vazand ca trec zile fara ca ceva sa se intample” l-am lasat dat uitarii”.Astfel,eu cred ca acest vis a fost unul premonitoriu,deoarece eu ma sting usor pe zi ce trece.
Eu cred in vise,pentru ca de multe ori am avut sansa sa vad viitorul inainte sa se intample.De aceea am tinut sa va spun acest amanunt.
In final,as vrea sa va multumesc ca m-ati ascultat.Si as vrea sa imi prezint respectul fata de acest site,cat si de creatorul acestuia impreuna cu utilizatori sai.O zi buna si o viata frumoasa!
Gânduri pentru sinucigași și pentru supraviețuitori 
Comentarii recente