Andrei

buna tuturor,am citit prima data despre acest blog cand eram in austria la lucru si mi-a ramas in minte pentru ca am vazut ca aici oamenii isi destanuie cele mai negre ganduri,citind ma gandeam ca pot sa ajung si eu in situatia asta.pana la urma ca am ajuns si acum nu stiu ce sa fac,cand nu eram in situatia asta era usor sa dau sfaturi,sa condamn acum nu mai stiu.viata este uneori nedreapta si fiecare ne gandim sa scapam cat mai usor de suferinta .as dori si eu sa scap de suferinta ,de ganduri care ma fac sa vorbesc singur,de insomnii dar tot incerc sa ma intaresc singur si sa merg inainte dar nu este usor deloc.fiind plecat de vreo 7 ani de pe meleagurile mioritice intors acum nu mai am prieteni,familie nimic,credeam ca acolo este problema in strainatate ca am ramas singur si incep sa inebunesc cand vad ca aici in tara mea ma simt mai singur ca acolo.vad si aici unele comentarii care au aceleasi ganduri ca mine unele vieti nu merita traite.stiu trebuie sa avem rabdare va fim iarasi fericiti dar aceste momente de singuratate te fac sa te intrebi ce cauti in lumea aceasta si cand vezi ca nu poti sa schimbi nimic de pe o zi pe alta este si mai dureros.iti spui tie ca maine va fii mai bine si incerci sa faci sa fie asa dar cand vezi ca este mai rau si te amagesti singur iti vin aceste ganduri negre.acum nu pot sa astept prea multe ca am scris aici dar cum spun mai multi care au scris am vrut sa ma descarc sa stiu ca am spus cuiva.as putea sa scriu un roman despre ce ma doare dar stiu ca nimeni nu are asa de mult timp sa citeasca atat.asa ca as dori si eu sa vad ca inca la cineva ii pasa,as merge undeva doar sa fug de singuratate doar pentru cateva zile dar unde si cu cine?daca este cineva care simte la fel anuntati-ma.multumesc