Alina C.

31 08 2013

E a nu stiu cata oara cand ma gandesc sa-mi iau viata dar lasitatea ma impiedica.
Sunt pe punctul de a termina o facultate care nu mi-a placut si pe care am facut-o numai de gura parintilor. Intotdeauna mi-am dorit sa fiu actrita, dar natura nu mi-a dat posibilitatea: am un chip cu nimic iesit din comun, 20 de kilograme in plus si pe deasupra am abia un metru si jumatate. Sa zicem ca as slabi: ce castig? nici frumoasa si nici inalta nu o sa fiu vreodata.
Viitorul meu e sumbru: o sa termin facultatea si o sa ajung sa practic cine stie ce meserie pe care nu mi-o doresc si o sa raman pe veci frustrata din cauza ca nu imi pot indeplini singurul vis.
Eu ma intreb: CE am facut ca sa merit infatisarea asta? cu ce am gresit ca sa imi fie dat un corp de un metru si jumatate? (e genetic) de ce Dumnezeu nu a vrut sa imi dea macar trasaturi frumoase ale chipului, ca sa compenseze diformitatea corpului?
Niciodata nu am avut iubit, niciodata vreun baiat nu mi-a zis o vorba frumoasa, nu mi-a facut vreun compliment (pe buna dreptate) si niciodata baietii de care mi-a placut nu mi-au impartasit sentimentele. (cum, daca ei erau Fat-Frumos din poveste si eu ratusca cea urata?)
Ma gandesc foarte serios sa pun capat acestei vieti fara sens, fara VIITOR (nici pe plan profesional nici pe plan sentimental), insa deocamdata nu stiu cum sa fac rost de un flacon de somnifere ca sa le iau pe toate odata. O sa gasesc eu solutia cat de curand.
Singurul lucru care ma doare tare e ca stiu ca mama si tata o sa fie foarte tristi, pentru ca oricum as fi, sunt fiica lor.
Va multumesc ca m-ati ascultat si va rog sa nu imi spuneti nimic, pentru ca nicio vorba nu o sa imi dea vreun centimetru in plus sau o sa imi faca chipul frumos. Cei care ma judecati ca fiind superficiala, nu aveti habar cum e sa nu te poti realiza din niciun punct de vedere.

Anunțuri




Cristian O.

30 08 2013

Mi-am pierdut parintii cand aveam 5 ani. Am fost implicati intr-un accident de masina, in care am fost singurul supravietuitor (mama a murit la doua zile dupa).

Am ajuns in grija nasilor mei. Astazi, persoana pe care o consideram “noul meu tata” mi-a spus : “Iti iei lucrurile, pachetel cu pachetel si te muti la tine acasa. Nu mai vreau sa te vad niciodata si imi pare rau de fiecare ban pe care l-am investit in tine, nesimtitule !”.

E din cauza ca am picat admiterea la facultatea de informatica, iar acum nu mai sunt locuri …

Oamenii pe care ii considerau familia mea m-au gonit de acasa. Eu nu am niciun ban si ma simt singur pe lume. Nu am scapare, ii vreau inapoi pe ai mei, cei care m-au iubit cu adevarat, din inima lor ! Nu-i mai pot aduce, asa ca am sa merg singur la ei ! Doar ca mi-e frica, nu stiu cum sa o fac.

Va rog, nu ma ajutati cu sfaturi, pt ca ma puteti motiva pentru un timp, apoi am sa cad din nou in aceasta stare care va exista intotdeauna pentru mine. Spuneti-mi o metoda de sinucidere, pentru ca nu am gasit niciun site serios pe acest subiect.

Daca consum alcool, imi pot face curajul necesar ?





Diana I.

29 08 2013

Stiti ce e ciudat? Eu nu vreau sa mor,dar simt ca mi se apropie sfarsitul. Simt ca voi muri. Mi-e teama si groaza! Ajutor.





Rena

21 08 2013

Numai suport viata asta! Vreau sa MOR! Dar sunt o fricoasa… As vrea sa fug undeva sa numai exist …Inainte nu intelegeam oamenii care faceau astfel de gesturi, acum insa ii inteleg, uneori daca esti o persoana mai slaba lucrurile rele te ajung din urma, nu mai am motivatie sa traiesc, pur si simplu nici o bucurie imi pare rau de familie dar in acelasi timp imi dau seama ca si acum sufera, sunt tot timpul nervoasa, irascibila si ma cert cu toata lumea pentru ca modul lor de a ma aborda imi face mai mult rau. Deci sunt in dubii, nu stiu cum e mai bine pentru ei, mi-e frica si de Dumnezeu dar nici nu stiu de ce m-a lasat asa, am tot asteptat un semn, ceva de 2 ani de cand am intrat in depresie, acum e mai rau, acum nu mai am nici chef nici putere sa lupt. Mi-e frica de o moarte dureroasa, mi-e teama si de ce va fi dupa, nu-mi vine sa cred ca o viata am si asta am irosit-o. Deocamdata frica cantareste la fel ca durerea pe care o simt zi de zi. Am o cutie de […mderat…] de la psihiatru pentru ca nu le-am luat, daca intr-o zi voi cadea mai tare in depresie probabil nu ma voi mai gandi la teama. Un sfat, nu judecati oamenii pentru lucrurile care le fac, poate de asta sunt si eu in situatia asta pentru ca nu intelegeam si condamnam, nu stiam cum e sa te simti asa si sa vezi lucrurile altfel decat un om normal, pentru ca atunci cand ajungi aici nu mai esti normal. Si daca ar fi numai un motiv, gen probleme in dragoste ar fi mai usor ca te-ai compensa cu celelalte, cum am si facut-o pana acum, dar cand nimic nu iti merge bine si nu mai poti sau vrei sa te ridici din pat si nu mai ai de ce e tot mai greu sa te motivezi, daca mai esti si o fire predispusa la depresie e clar imposibil, ca la mine. Numai o minune m-ar mai putea salva. Repet, nu criticati si nu luati in deradere, daca acum sunteti bine nu inseamna ca lucrurile nu se pot schimba, aveti grija inainte sa judecati ca aveti toate datele problemei, ceea ce nu aveti cum…





[D]Aniella

21 08 2013

Hellooo ! Buna suicid.wordpress.com .. Nu mai suport viata dragi mei .. Parintii ma bat..ma injura ma face scarba oridinara.. Am avut un prieten am stat 9 luni cu el…. inca nu lam uitat de un an, ne-am impacat acum 2 sap..a aflat niste fete ma lasat pentru una din ele… si cu ele eram prietne bune , acum ma face toti baieti DN1 , curva , traseista aparat dentar (pentru ka port ) :(  … Nimanui nu`i pasa de mine, deaia am ales moartea .. mai amm multe in povestea mea..tata ma parasit..mami are pe altu tot cu el e..si bunici ma bat , ma injura detoate.. Mai am multe in povestea mea.. Dati`mi chestia cu GAZUL . va rog..





Angela

17 08 2013

Bună ! Uneori simt ca nu mai pot si ma intreb de ce inca sunt in viata. Nu.mi gasesc nici un scop pe acest Pamânt. Mama a spus ca sunt o idioata,tampita ,proasta si alte „complimente” de acest gen. Nu ma suporta pentru ca a cheltuit bani cu mine si inca nu am ajuns ce.si doreste ea. Plus ca nu umblu cu ce băiat vrea ea,unul bogat si cu masina. Eu iubesc un baiat simplu,de la tara. E elev la teologie,e un baiat minunat. Ne iubim mult,ma respecta… Mama spune ca o fac de ras ca umblu cu un pîrlit de 2 lei. M.am certat cu ea. Simt ca nu ma intelege deloc. Uneori vreau sa nu mai exist,sa ma arunc in fata unui tren si gata. Din vina mamei,pentru ca nu ma lasa sa ma vad cu el,il fac sa sufere.. ma iubeste si tot astepata sa se schimbe mama. Dar pana când? Am fost batuta de mama ca sa nu.l mai vad.. ma jigneste,ma uraste ca o fac de râs,ca nu iubesc pe cine vrea ea. Astept sfaturi de la dumneavoastră,un semn de la Dumnezeu, sa stiu ce sa fac pentru ca acum nu stiu încotro sa ma duc. Va multumesc!





Ale

15 08 2013

Am gasit site-ul in timp ce cautam metode de sinucidere rapide. Duc o lupta interioara de foarte mult timp, insa am incercat sa o ignor de cele mai multe ori. Am o relatie de aproximativ 6 ani cu un baiat imposibil dupa cum ar zice altii. La inceputul relatiei, in primii 2 ani ne-am despartit de mai multe ori din cauza unei alte fete. Am luptat de fiecare data pentru el, pentru ca eram sigura ca il iubesc. Treptat mi-am pierdut toti prietenii, el a devenit si iubit, si prieten, si confident, adica viata mea. Mereu am mai avut certuri in care el ori comenta sec, ori eu cedam si imi ceream scuze chiar daca nu aveam nicio vina, doar ca relatia noastra sa supravietuiasca. Nu am putut niciodata sa fiu rea, sa nu ii dau niciun semn de viata, sa astept sa isi ceara el scuze. Eu is mai sensibila si nu rezist spre deosebire de el care ar fi in stare sa nu dea niciun semn o saptamana. Azi am incercat sa ii spun iar ca nu imi acorda destula atentie si ca mereu sunt in plan secundar in viata lui, iar el pur si simplu mi-a spus sa imi gasesc pe altul daca nu imi convine. Eu il iubesc nespus, dar in astfel de clipe nu imi pot da seama daca el tine macar la mine. Mereu am incercat sa avem discutii despre noi, dar le evita ori se face ca ma asculta si a doua zi revenim la vechile probleme. Nu stiu ce sa mai fac, daca eu is problema sau el. Va rog sa ma intelegeti ca am luptat foarte mult pentru noi si nu as renunta niciodata la el si pentru ca nu am o alta viata la care sa ma intorc. Deseori simt ca relatia noastra nu evolueaza deloc, ca am pierdut 6 ani din viata cand acum e cea mai frumoasa perioada din viata (liceu,facultate) si ca poate pana la urma o sa ma marit cu el si mereu vor fi certuri si imi va parea mai rau decat acum ca mi-am distrus viata. Azi mi-a dat iau un ultimatum (ceea ce se intampla mereu cand ne certam) si nu am puterea nici sa mai lupt pentru el nici sa renunt. Daca chiar o sa ne despartim ma gandesc serios sa imi iau viata. Nu am cui sa ma confesez, lui nu ii pasa de suferinta mea. Ma rog intruna noptile, sa ma ajute dumnezeu ca maine sa nu mai ma trezesc deloc pentru ca nu mai gasesc nimic pentru ce sa lupt. Va rog am nevoie de niste sfaturi oricat de mici.