Ramona (6) – „Tata draga, tata… DE CE mi-ai rupt inima?…”

20 08 2008

Tata draga,

 

Ma uit la pozele tale si nu-mi vine sa cred ca nu mai esti printre noi, parca e un vis urat din care as vrea sa ma trezesc si sa-mi spui ca e o gluma proasta…dar ratiunea imi zice ca nu mai esti. Am atatea sa-ti spun, as fi vrut sa ma asculti, sa ai incredere in mine, stii ca azi cand am fost la Primarie cei de acolo stiau ca ai un singur copil? pe C? M-au intrebat daca sunt sora buna cu el…imi venea sa urlu tata draga, eu copilul cui sunt?

In jumatate din poze esti langa mine, eu sunt Mona ta, numai tu din toata lumea asta imi zicea asa, cine mai incerca sa imi zica parca suna fals, numai tu stiai sa-mi zici asa….cu drag
As vrea sa inteleg de ce….de ce nu ai putut tu simti cat de mult am tinut la tine, de ce nu m-ai vazut ca exist si eu in familia noastra, imi amintesc cum imi ziceai si-mi povesteai de cand eram mica, cum imi placeau gratarele si alunele, cum iti aminteai cand mergeam la mure si eu le ziceam sa ia mana de pe creangura mea…ma uit la o poza de la mare in anul in care nu m-ai lasat in tabara, in care m-ai intors din drum. ma napadesc amintirile, stii ca Laica doarme sub masina ta si te asteapta acasa, chiar daca ai batut-o ii e dor de tine, ai salvat-o de la moarte si oricat de rau ai fost cu ea te iubea si te iubeste

Oare acolo unde esti poti vedea haosul din inima mea, din inimile noastre, cum e tata in sicriu? Ti-ai dorit atata sa fii acolo incat nimic nu a mai contat, ce a fost tata draga in sufletul tau sa faci asta? Asa frumos erai acolo, asa de linistit, cum sa scap tata de imaginea cand ne-am despartit la profi si plangeai? Cum sa uit si sa nu ma gandesc ca poate te puteam ajuta? De ce nu m-ai ascultat? De ce nu a contat ce zic eu?

Daca ai intelege acum, daca as stii ca esti linistit cu adevarat si ferict as fi si eu, dar numai D-zeu si cu tine stiti adevarul….

De ce nu ai vb niciodata cu mine de tentativa mea? |De ce nu m-ai intrebat? Ce s-a intamplat cu barbatul acela mandru care erai, plin de viata si de veselie, omul care se mandrea ca nu-i altul ca el pe strada cu asa nevasta si copii?

Te-am iubit din tot sufletul meu de copil, nu am vrut decat sa ma iubesti si tu pe mine, sa vad ca-ti pasa de necazurile si de bucuriile mele, imi amintesc la nunta mea ce mandru ai fost ca m-a cununat primarul, si ce frumos zambeai. Ce familie frumoasa eram cateodata si ce bine mai era cand mergeam in concedii, iti amintesti? iti amintesti ca ne invidia lumea ca mergeam an de an la mare, iti amintesti de papusa din Germania ce mi-ai adus-o…si ce fericita m-ai facut, nu avea nimeni papusa ca a mea…
Cand a disparut omul acela tata? De ce te-ai lasat dus de val? Stiu nu a fost usor cu mama, nu e nici acum, dar nu ai inteles ca ti-a vrut numai binele tau si al nostru, de ce ai prins ura pe noi? Noi eram copii tai, ce vina am avut noi in razboiul vostru?

Nu am inteles niciodata iubirea asta dintre tine si mama, nu puteati impreuna si nici separati, parca erati dependenti de circ, iti aduci aminte cand v-ati mutat la tara si au am ramas in oras, am venit dupa 2 saptamani si ne-am certat, apoi ti-am povestit ca atunci mi-am dat seama ca imi lipsea circul si scandalul de acasa, nici nu am ajuns atunci bine ca a si inceput…am devenit o familie de oamnei nervosi tata, daca erai mai tare sa intelegi ca ai nevoie de ajutor, a trebuit sa mori ca sa iti gasesti linistea, nu e corect tata, eu trebuie sa astept poate zeci de ani pentru asta, pe mine cine ma suporta acum, nu vezi ca toata lumea te face pe la spate? Eu la cine ma mai plang acum, cine ma mai suporta asa cum sunt, cine sa ma inteleaga si sa ma sprijine?

Tata draga, tata….de ce mi-ai rupt inima, pentru toti viata deja merge mai departe, eu trebuie sa ma lupt cu lacrimile, cu nervii mei, ca sa merg inainte…sa ii inteleg eu pe altii si sa imi inghit lacrimile sa nu dau gres…sa nu ma vada altii ca acum sunt slaba sa ma doboare de tot…cum am sa umplu eu golul asta din inima mea, toata lumea are pe cineva, eu am ramas in urma, de mine nu stie nimeni ca am fost copilul tau.

As vrea sa-ti spun adio dar parca nu pot, as vrea sa pot intelege ca ai murit, dar nu, tu traiesti inca in inima mea si acolo o sa fii tot timpul, si indiferent cine ce zice, tu ai fost tatal meu si eu Mona ta, si nu o sa las pe nimeni sa te vorbeasca de rau, eu te-am aparat mereu si o voi face in continuare, restul nu mai conteaza…sper ca esti bine, ma rog la D-zeu sa te ierte pentru pacatele tale, eu te-am iertat.

Te iubesc tati…vegheaza asupra mea

Anunțuri




Ramona (5) – „in ultimele doua saptamani din viata lui am vazut un om absent”

12 08 2008

Adrian,

 

Au trecut mai bine de 3 saptamani de la tragicul eveniment, viata continua si eu trebuie sa merg odata cu ea mai departe.

Mi-ai zis sa scriu despre contextul in care s-a produs sinuciderea lui tata, e f greu sa descrii doar fapte, fara sa tii cont de impresiile celor cu care a avut el contact in ultima vreme, am aflat niste lucruri pe care nu le stiam despre tata, de exemplu, mama imi zicea ca era fascinat de morti, cand mergea la inmormantari se imagina in locul lor sau ii zicea mamei ca toata lumea face infarct, numai el nu. Prin prisma celor descrise, cu o zi inainte sa faca gestul a fost la o inmormantare in sat, era baut si deprimat, diacul care era prieten cu tata ne zicea ca a ramas in urma, l-a intrebat pe tata de ce e asa abatut, iar tata i-a zis ca maine o sa-i cante si lui asa de frumos.

In saptamana respectiva i-a fost luat permisul din cauza conducerii sub influenta alcoolului, tata mai facea un ban ducand oamenii la oras cand mergea el, pentru el permisul era f important, la fel si masina. De data asta nu l-au mai iertat, l-au dus inclusiv la analize de sange, nu stiu rezultatul acestora, dar cred ca s-a speriat de dosar penal, dar astea sunt impresiile mele.

Astea au fost evenimentele mai importante in saptamana aceea, care cred ca au fost doar picatura, care i-au grabit decizia. De ani de zile mama cand nu mai rezista il parasea cate o luna, 2,3 dar se intorcea de fiecare data, dar anul acesta in primavara, in urma unor incidente f grave intre ei doi, cu amenintari cu moartea la adresa mamei, aceasta a luat credit de la banca si si-a luat o casuta destul de departe, cert este ca pe adresa unde statea tata si are si mama buletinul, i-au venit extrase de cont, tata le-a deschis si a inteles ca de data asta ea nu se mai intoarce, ca luase o suma mare de bani cu care isi putea lua ceva.

Cu 3 saptamani inainte, fusese ziua mamei, tata m-a sunat si m-a rugat sa-i dau numarul de telefon al mamei sa o sune sa-i spuna La Multi Ani, sa o roage sa se intalneasca cu el sa-i spuna in fata ca s-a terminat. Eu am refuzat, pentru ca ii promisesem mamei ca nu ii spun nimic, nici nr de tel, nici unde sta, nici unde lucreaza, dar am sunat-o sa o intreb daca pot sa-i dau nr de tel si ea a zis categoric nu, ce era sa fac? I-am zis lui tata ca imi pare rau, dar am promis si ca nu e cinstit sa ma puna nici unul dintre ei in situatia asta, l-am rugat sa o uite si sa fie tare, ca e un barbat in putere si ca oricand isi poate reface viata, ca nu termina lumea cu mama.

 

Dupa acest moment, la cateva zile, mama a mers la tara cand el era la serviciu si si-a luat din mobila de acolo ca sa isi duca unde statea, a fost un soc mare pentru tata cand s-a intors acasa si a vazut casa intoarsa pe jos, i-a facut reclamatie la politie mamei.
Apoi in ultimele doua saptamani din viata lui am vazut un om absent, ma duceam la el sa vb, i-am promis ca ma mut la tara sa-l ajut, am incercat sa-l imbarbatez, imi parea ca ma asculta, dar de fiecare data cand ma desparteam de el, incepea sa planga.

 

Mi se rupe inima cand mi amintesc de ochi lui tristi, daca as fi stiut….ma gandesc acum ca orice as fi facut nu as fi reusit sa umplu golul din sufletul lui, nu am reusit atatia ani fiind un copil cuminte si la locul meu sa-l fac sa renunte la bautura, cum as fi putut acum?

CAm astea au fost evenimentele care cred eu ca au dus la acest final trist. Ma gandesc in fiecare zi la el, ma doare sufletul pentru el si imi pare rau ca nu mai este, asa cum a fost a fost tatal meu, mai rau ca altii dar si mai bun si ca nu merita sa se termine asa.

Daca a schimbat ceva moartea lui? Pe mine m-a facut mai tare, cred, nu stiu inca in ce fel m-a schimbat, stiu doar ca am o datorie morala fata de mine sa incerc sa fiu fericita, sa fac cumva sa-mi fie mai bine atat in plan personal cat si profesional.

 

M-am impacat cu mama cu care inca am multe lucruri de lamurit, cu fratele meu vorbesc mai des, suntem mai toleranti unul fata de celalalt si mai calzi, s-a intors si prietenul meu in Romania si vrem sa ne facem un business, in acest scop am fost saptamana trecuta la Bucuresti la o discutie care a fost ok si acum am inceput demersurile.

 

Dar am foarte multe probleme, conflictul cu firma care m-a concediat a ajuns in instanta, nu au vrut sa rezolvam pe cale amiabila neintelegerile, am pb cu fostul sot care ma ameninta cu un proces de partaj, dar incerc sa le iau pe rand, am pb de concentrare, obosesc f repede psihic si trebuie sa ma menajez cumva.

In ce fel as vrea sa se transforme relatiile cu mama si cu fratele meu? Nu stiu decat ca as vrea sa fim o familie, sa ne sprijinim mai mult si sa avem mai multa incredere unii in ceilalti, sa fim mai toleranti fata de problemele noastre, fiecare are pb lui care trebuie rezolvate si pe care le considera prioritare, pe de alta parte in toata aceasta situatie eu sunt privita cu cea mai mare mila, ca sunt singura si fara servici, dar parca nu am nevoie de compatimire ci de incredere ca pot sa fac ceva cu viata mea, de incurajare si de impingere in sus.

 

Da, mi-e greu, recunosc, dar am nevoie de oameni puternici langa mine care sa creada in mine.

 

Si acum, intrebarea grea, daca ma simt vinovata…..nu mai stiu cum ma simt…azi ma simt, maine nu, nu stiu cat de mult m-a iubit tata, nu stiu cum sa interpretez ca in portmoneul lui avea poza cu mama si cu fratele meu si cu mine nu, nu stiu cat de importanta am fost eu mai ales ca mama imi zicea ca de fapt el a stiut de tentativa mea de acum cativa ani, eu nu am stiut ca el stia. Daca stiam, poate ca as fi vorbit cu el altfel, poate ii explicam ca am trecut prin asta si nu e o solutie.

 

Pe de alta parte, in ultimii 5 ani am incercat sa nu ma mai cert atata cu el, sa fiu mai calma si mai blanda cu el, sa il incurajez sa fie mai tare, sa priveasca si partea buna a lucrurilor, ca are o casa frumoasa, doi copii, doi nepoti ca e un om bogat.

 

Am incercat sa-i ascult si punctul lui de vedere in razboiul cu mama, a avut si el dreptatea lui dar nimeni nu l-a ascultat cu adevarat, el a vb cu mine ca am tras eu de el, dar cu restul nu, ne percepea ca pe niste invadatori care veneau peste el de fiecare data cand facea prostii, si am gresit cu totii ca nu am inteles ca nu se discuta cu oameni bauti chestii serioase, el a prins ura pe noi, asta cred. S-a simtit singur si neinteles, ne-a vazut falsi dupa ani in care am stat intre ei, nu am reusit sa-l fac sa inteleaga ca eram copii si nu intelegeam mare lucru, si ca dupa ce am crescut si ne-am lovit de greutatile vietii, eu, cel putin, am incercat sa nu ma mai cert cu el, nu mi-a iesit de fiecare data, dar l-am iubit pe tata si i-am zis asta, sa ma ierte ca m-am luat de atatea ori de el…ca nu era treaba mea sa stau intre ei.
Daca as schimba ceva? I-as fi zis mai des ca il iubesc, i-as fi facut mai multe vizite, i-as fi vorbit mult mai frumos, i-as fi cautat un preot sa discute cu el, as fi fost mai buna cu el…..am fost rea cateodata si imi pare atata de rau, nu pot sa-mi scot din minte privirea lui cand l-am vazut ultima data, cat putea fi de trist si nu am inteles cat de disperat e.

 

Tot ce am vazut e un om care nu renunta la bautura ca sa aiba ce manca. Daca nu as fi avut atatea probleme la servici si as fi avut mai multi bani, au fost zile cand nici eu nu mancam ca nu aveam bani si ma scotea din sarite ca ma suna sa-i duc de mancare si era baut la telefon…..si nu am inteles cum putea sa ma sune sa-i cumpar de mancare ca sa ii ramana de baut lui bani?

 

Ma incearca mii de sentimente contradictorii, ti-am zis, nu stiu cat de mult am contat eu in viata lui, cat m-a iubit, dintre noi trei, eu am fost cea mai calda cu el, cea mai blanda, mi-a fost poate cel mai greu in viata in circul lor, si parca nu conta nimic din ce-i ziceam eu, cred ca numai mama a contat, ca iubit-o mai mult ca orice, dar a si distrus-o cu asta.
Ma intrebi ce as schimba? Nu stiu daca eu schimbam ceva conta pentru el, eu am incercat sa schimb si nu a contat. As schimba legea, FARA ALCOOL, asta as schimba, as interzice total alcoolul.
Nu mai pot schimba nimic acum, decat viata mea, asupra ei am putere sa fac ceva si asupra mea, vreau sa fac din mine o femeie deosebita, puternica, inteleapta, sa-mi fac o viata mai frumoasa si celor din jurul meu sa le arat ca ii iubesc.

 

Ramona