Lia

Sunt aproape 3 ani de cind mi-am pierdut unicul copil in virsta de 38 de ani.De atunci viata mea este un iad.fiecare zi ma omoara .Ii vad suferinta i-mi vad neputinta iar ziua iau tranchilizante si antidepresive dar cred ca mi-ar fi mai bine adormita linga el.Zilnic sunt la cimitir .Ninge ploua eu sunt acolo.l-am iubit cum nu pot spune ,a fost un om adevarat.La culcare ma rog sa nu ma mai scol .Rugamintea lui a fost sa-mi astept rindul dar nimic nu ma face sa ma simt mai bine.Este groasnic nu stiu cum pot sa accept ca a plecat pe un drum fara intoarcere.Dintr un om sanatos ,in 2 luni s a terminat totul.Traiesc un chin imens.Se spune ca timpul te ajuta pe mine deloc.Poate cineva sa ma ajute cum sa-mi gasesc linistea?cum sa procedez? a m scris putin ca sa aveti rabdare sa cititi si sa-mi raspundeti.Dupa ce a plecat m-am ocupat de copii lui de sotia lui ,iar eu am ramas ultima acum i-mi este mult mai greu fiindca realizez iar el a murit in bratele mele.Eu lam adus eu lam dus.Sunt un om pierdut de atunci caut si caut pe internet fiindca psihiatru nu a putut sa ma ajute.Va multumesc ca a-ti avut rabdare sa cititi