Diana L.

15 02 2018

In 2015 am intrat intr-un grup de facebook dedicat unei trupe care imi placea foarte mult. O fata, Ioana, posta mult despre trupa respectiva, dar si multe mesaje dragute care imi faceau ziua mai buna. In 2016, Ioana a parasit grupul insa ii vedeam in continuare postarile de pe profilul de facebook, instagram, twitter. Era o persoana minunata si desi nu am vorbit decat de cateva ori cu ea, o admiram enorm. Parea atat de optimista, in ciuda faptului ca mama ei o parasise cand avea 2 ani iar tatal ei decedase inainte sa se nasca. Ea locuia cu bunica ei. Nici nu stiu cum sa exprim cat de draga imi era, mi-am dorit atat de mult sa ii fiu prietena, macar pe internet, pentru ca stateam in orase diferite. Acum aproape 3 luni, intr-o joi seara am vazut o postare pe grupul dedicat trupei: „O mai stiti pe Ioana? Cica s-ar fi spanzurat…” Numarul articolelor de pe site-urile de stiri despre sinuciderea Ioanei au inceput sa creasca. Am inceput sa plang imediat ce am vazut postarea. Cum se putea ca o fata atat de optimista si draguta sa sufere atat de mult incat sa se spanzure? Nu o condamn, nu avea prea multi prieteni, din ce stiu eu. Ma rog in fiecare seara sa isi gaseasca in sfarsit fericirea. Am admirat-o foarte mult si mi-am dorit extrem de mult sa ii fiu prietena. Dupa sinuciderea ei m-am gandit de foarte multe ori sa fac si eu acelasi lucru, insa mi-as rani familia si nu-mi doresc asta… Nu din cauza ei ma gandesc sa fac acest lucru, nu am prieteni, scoala ma face sa ma simt oribil, simt ca imi dezamagesc parintii in fiecare zi.

Reclame