Acelasi 24

3 04 2019

De 8 ani sunt Acelasi, de un negativism imuabil. Cauza acestei suferinte permanente e relativ incerta pentru ca am inceput sa consider ca ma identific cu ea, e parte din fiinta mea si nu ma vad altfel in lipsa ei. Pe de alta parte, cred ca s a nascut si pe fondul atator esecuri cotidiene, esecuri constante in aproape toate aspectele vietii. Scriu aici in speranta de a primi cateva vorbe potrivite la momentul potrivit. Simt ca am ajuns bolnav emotional, mintal si fizic n ar fi departe. Ceva de o importanta majora imi lipseste, sunt inapt in a realiza cateva lucruri dezirabile ce au mai ramas. Observ o lume impasibila ce m a respins continuu, folositor intr atat cat sa profiti. La 24 de ani am ajuns plin de regrete, regret de asemenea toate falsitatile de care m am lasat sedus, regret toate momentele de falsa bucurie, regret toate alegerile mele, as fi vrut sa nu fi ales nimic. Mi am pierdut vitalitatea in singuratate, am ajuns atat de batran, de insuportabil, de dezgustator, de nedorit, abominabil. M am gandit pregnant, in toti acesti ani letargici, la sinucidere, m am sinucis latent si simt cum ma degradez in fiecare moment. Nu mi permit nici o viata mediocra, un job, o femeie. Si scriu aceste randuri tocmai pt ca am mai incercat inca o data sa schimb situatia personala, ajungand in acelasi punct, al esecului. Singura optiune, de tarie sau lasitate, e sinuciderea.

Reclame

Acțiuni

Information

12 responses

3 04 2019
Adrian

Dragă Acelasi24,

Bun venit aici! După cum, probabil, ai văzut că merg lucrurile aici, în coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” cu pseudonimul pe care ți l-ai ales. Dacă citești acest comentariu, înseamnă că ai ajuns acolo unde trebuia. Aici vor sosi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport și tot aici te voi ruga să scrii orice alte detalii vei considera importante ori utile, pentru ca ele să poată fi citite în context.
Între timp, un prim gând de la mine – faptul că nu poți vedea ACUM și alte opțiuni nu înseamnă că nu există. Uneori, problemele cu care ne confruntăm sunt atât de mari încât fac un zid în jurul nostru, împiedicându-ne să vedem orice altceva. Sinuciderea nu a rezolvat niciodată nimic. Dimpotrivă, a distrus viețile celor dragi, viețile puținelor persoane din viața noastră cărora chiar le pasă de ce se întâmplă cu noi. Ori, cu toată convingerea o spun, ei chiar nu merită să le facem asta…

Cu prietenie,
Adrian

3 04 2019
monica

Acum lumea se implineste mai incet …cei din jurul tau ce au facut pana la 24 de ani ? Daca dai falsitatea deoparte ce ramane ? Bine ca esti curajos sa vezi 🙂 mai incearca

4 04 2019
Sweet Sorrow

Văd că ți-ai făcut o retrospectivă a ultimilor 8 ani și te-ai găsit ,,Același”, totuși mai jos spui că ,,ai încercat” să schimbi situația personală….Te-ai dus într-o călătorie în însăși interioritatea ta și ai observat că există o cauză dar totuși e incertă, ai reușit să conții și să te identifici cumva cu suferința.
Vorbești des despre eșecuri. Îngăduie-ți să vezi acele eșecuri ca pe o oportunitate importantă pentru experiență. Și poate să încerci să nu mai insisiști asupra evitării lor. Știai că de fapt greșelile oferă o cale către învățare și maturizare. Alegerile noastre pe care le regretăm sau greșelile ne oferă informații neprețuite pe care să ne întemeiem viitoarele decizii legate de viața noastră.
Poate că nu o să reușeșc să-ți spun acele vorbe potrivite de care spuneai că speri să le primești, pentru că așteptările fiecăruia sunt diferite în funcție de nevoia specifică a fiecăruia. Dar atât de mult mi-aș fi dorit să știu nevoia ta, atunci aș fi venit în întâmpinarea ei cu o abordare potrivită. Dar oricât de mult aș cunoaște nu o să știu cum e să simți ce simți tu. Să simți e una și să înțelegi e alta. Dar și vorbele ne pot ridica în astfel de momente. Ce pot să-ți spun este că mie îmi pasă de tine și de cuvintele tale deși nu te cunosc. Și cred că această suferință te afectează din toate punctele de vedere și emoțional și fizic…. de aceea e foarte important să ai grijă de tine în aceste momente.

Ai spus că ceva de o importanță majoră îți lipsește, ce crezi că ar putea fi?

Vorbești și de respingere… poate sunt persoane ce te-au respins dar nu uita că reacțiile celor din jur și mediul nu le putem controla dar reacțiile noastre le putem controla. Respingerea ne face să acționăm într-un mod care este opusul a ceea ce știm cu-adevărat. Prin respingere am învățat să fim ceea ce alții se așteaptă de la noi să fim.
Ai spus că te-ai gândit la sinucidere și tu consideri că singura opțiune e sinuciderea. Singura opțiune în aceste momente poate fi sinuciderea dar sinuciderea e o opțiune permanentă, te-ai gandit la asta? Eu te-aș încuraja să încerci să legi de această retrospectivă și o perspectivă…sunt momente în care nu suntem în stare să facem nici măcar asta dar orice altceva ar conta mai puțin renunțarea. Încearcă să nu-ți pierzi speranța și să nu stai singur în astfel de stări. Și accesează toate resursele tale interioare chiar depășind limitele impuse pentru a face față acestor gânduri. Revino te rog cu aspecte din viața ta pe care dorești să le împărtășești cu noi și să ne spui cum te mai simți.

4 04 2019
Acelasi24

Desi in sinea mea nu vreau sa ma sinucid, suferinta ma apasa ingrozitor incat as putea recurge la ea. O viata traita constant in ganduri suicidale, negativiste mi se pare prea mult, nu mi permit sa astept suferind pentru ceva, nu e nimic in viitor decat o urma de speranta seducatoare de mai bine, nimic concret. Sunt asemenea unui vagabond abandonat caruia din cand in cand i se mai ofera cate o moneda, putina hrana, o vorba buna. Iar acest vagabond, pe moment se bucura de ele, le apreciaza si le traieste pana la paroxism pentru ca mai apoi, dupa disparitia lor, sa se trezeasca din nou in acelasi loc nesemnificativ. Din acest motiv detest toate momentele pozitive ce mi fura privirea si paradoxal, atat de mult ravnesc la ele, Aspectele ce tin de concret, de persoana mea, de cine sunt eu ca persoana sociala sunt mai putin importante si din acest motiv nu o sa le exprim. Am aceleasi nevoi, ca orice fiinta umanoida, de apreciere, de o relativa validare a importantei mele ca entitate, de iubire… Imi lipseste abilitatea de a lega conexiuni cu cei din jur sau in alt sens, nu e nimeni dispus sa ma aprecieze. Spun asta pentru ca orice apreciere pe care am primit o, s a pierdut atat de repede, s a transformat in ceva negativ, sau a fost pusa in umbra de alte aspecte, precum anumite defecte. De la o vreme nu mai am vorbe suficiente sa mai exprim acest iad mocnit. Totul e de o tacere infioratoare. Scopul suferintei nu e sa ma caleasca pentru o alta mai puternica, ci sa ma distruga incet. Toate suferintele pe care le am trait, venite din exterior, le am trait pana la agonie, de un zbucium intens. Odata venite din exterior, ele s au asezat tacute in sinea mea si de aceea cand nu exista motiv de suferinta venita din exterior, cea din interior arde tacut, letargic.

5 04 2019
Sweet Sorrow

Să înțeleg că știi să prezici viitorul, de spui că nu e nimic concret în el. Nu-ți permiți să aștepți suferind dar îți permiți să renunți la tot?
Ce te face să crezi că aspectele ce țin de tine și de persoana ta nu sunt așa importante?
Foarte frumoasă analogia ta cu vagabondul dar ai uitat să menționezi că el în cea mai mare parte cerșește toate aceste lucruri… E normal să ne dorim să fim apreciați și să ne simțim bine când ne simțim încurajați. Pentru că acolo unde sunt lipsuri sau goluri vine și setea de a fi umpluți. Dar lasă iubirea să vină la timpul său…
Spui că nu e nimeni dispus să te aprecieze dar eu vreau sa te provoc să te gândești dacă tu ești dispus să apreciezi? Să oferi în ciuda faptului că tu nu primești. Să-ți întorci privirea măcar pentru o clipă de la suferința ta apăsătoare să vezi și ce se află în fața ta, o lume plină de nevoi ca și ale tale, la care poți contribui și tu cu implicarea ta. Poți face pe cineva să zâmbească și să se simtă bine în prezența ta. Dă oportunitatea unor astfel de momente și vor veni către tine satisfacții, vei fi în stare să renunți la tine pentru a ajuta. Iar ajutând te ajuți! Acțiunea iubitoare este de fapt comportamentul motivat de dorința de ajuta pe celălalt și nu de a se proteja pe sine. Ce crezi că ți-ar plăcea să faci atât pentru tine cât și pentru cei din jur?
Semnificația suferinței e aceea pe care o dai tu. Scopul suferinței depinde foarte mult de atitudinea ta față de suferință. Suferința își are rolul ei și Dumnezeu știe mai bine de ce și cât îngăduie în viața fiecăruia. Dar dacă nu o acceptăm, nu o s-o înțelegem și cu atât mai mult nu o sa-i dam drumul pentru vindecare…

6 04 2019
Acelasi24

Timp de atatia ani am prezis viitorul, s a concretizat in aceasta morbida stare de negare, de negativism. Poate multi ani vor urma la fel. Si din toti acesti ani, imi aduc aminte doar de o traire, de suferinta. Cred cu tarie ca nu merit nimic bun, orice placere efemera imi e interzisa, eu nu am nici un drept nici macar sa ma gandesc la starea de mai bine. Nu renunt la nimic, n am avut niciodata nimic si de ce sa nu ma predau renuntarii? Cersesc in sinea mea doar, orgoliul nu m a lasat niciodata sa cersesc ceva in concreto, in imediat. Apreciez ce este intr adevar de apreciat pe cat pot eu. Imi amintesc ca pentru putina apreciere, afectiune, am indurat orice pana cand nu se mai putea continua. Stiu ca astept in schimb sa mi se dea putina importanta pt acele lucruri pe care le am oferit si din acest motiv, sensul iubirii aproapelui ramane incomprehensibil. Am ajuns sa nu mi doresc nimic, nu pentru ca m as fi detasat de lumesc, ci pentru ca nici pe ,,lumesc,, nu l pot atinge, sa ma bucur in trecere. Importanta caracteristicilor persoanei mele n are sens pentru ca e doar o haina, o uniforma, o masca pe care o porti un timp. Nu ma pot identifica cu ea sau cu oricare alta.

4 04 2019
scutariu florin

Acum 4 ani si jumatate baiatul meu tot ca tine gandea tot 24 de ani avea.Dupa atata timp tot nu am deslusit motivul pentru care s-a sinucis.Dar un lucru cred cu tarie ca daca ar fi avut sansa sa mai gandeasca odata asupra acestui gest in opinia mea tampit ,cel mai tampit posibil,deci daca ar fi avut sansa,nu ar mai fi recurs la acest gest extrem.Sunt de asemenea convins ca totul este in mintea voastra dragii mei copii.sa va dea Dumnezeu rabdare si putere sa nu recurgeti la aceasta falsa solutie!

4 04 2019
Dana Pamfil

O prietena de-a mea, lucreaza de azi, joi, pana luni dimineata la 10. Prietenul meu picteaza zilnic tablouri. Tatal meu are grija de casa si de mama. Alt prieten e fotograf. Altcineva e agent de intretinere, contabil, avocata la pensie, informatician, receptionist, arhitecta, contabil, economista. Cineva isi cauta partenera, altcineva poate se gandeste sa se separe. O fata paraplegica vrea din nou sa mearga. Intr-un spital un pacient viseaza sa se vindece. O prietena e pe cale sa nasca. Un doctor vrea sa iasa la pensie. Ofiterul de politie este in reactiune permanenta si nu zambeste in timpul serviciului. Un politist a primit un buchet de flori si i-am citit fericirea pe chip. Un senegalez nu vrea sa se certe. Vecina mea a obosit de atata munca. O portugheza vede problemele nu si solutiile. Un cuplu gay trece prin momente dificile. Vanzatorul de la magazin zambeste mereu…
Milioane de oameni…
In fiecare dimineata ne trezim cu dorinta de a ne conecta, vis nascut poate in timpul somnului.

Cate masti si cate roluri ne-am luat pentru a ne proteja unii de ceilalti, cati monstrii am construit pentru a ne apara in fata celorlalti si in fata lumii?
Te miri ca ai devenit dépendent de suferinta ta? Asta e pentru ca ai ajuns sa crezi ca ea iti e de folos, ca te apara de cineva, de ceva, de lume. Ai ajuns atat de mult sa crezi in ea incat ai uitat cine esti cu adevarat si acum iti e teama sa te uiti la ceea ce ai construit ca sa te apere. Iti e teama de suferinta care singur ti-ai construit-o.

Adevarul este ca nu ai cum sa gresesti si nu ai de ce te baricada in tine insuti. Nu ai de ce te apara caci nu exista pericol.
Nu, nu ai cum sa faci ceva eronat sau sa fii nedemn. Toate astea sunt iluzii ale mintii care crede in povesti si care ia lucrurile personal.
Nimeni nu are nimic cu tine, nimeni nu iti vrea raul, nici macar tu.

Am sa iti spun aici un adevar rostit de David Icke pe care mi l-am insusit si in care cred cu tarie: „Iubirea infinita este singurul adevar, TOT restul este iluzie”.
In momentele mele cele mai negre repetam incontinuu cuvintele astea si ma rugam de aceasta iubire sa ma tina. Faptul ca iti scriu acum si faptul ca esti in viata este gratie acestei iubiri infinite.

Asa ca iti multumesc din suflet ca ai scris aici si ca am avut oportunitatea sa comunic cu tine.
Cauta in viata sa aflii adevarul si nu te lasa sedus de mirajul mintii, pune-ti intrebari si nu te lasa rapus, cauta fara frica sa aflii cine esti cu adevarat, fi atutentic, fi tu, cere-ti dreptul pe care il ai din nastere si care te leaga cu natura, fi demn caci asta e mostenirea ta si cauta acea iubirea infinita care le tine pe toate si daca trebuie ingenunchiaza in fata ei si roag-o……

5 04 2019
ciprian

Sunt sarac,sunt singur–locuiesc doar cu mama,nu am niciun prieten. Am 28 de ani si nu am niciun viitor. Am abandonat facultatea dupa ce a murit tatal meu de cancer si acum traiesc din pensia mamei bolnave care este oricum foarte mica.Nu beau si nu fumez, dar abia imi ajung banii pentru paine si alte lucruri marunte.Am lucrat in cateva locuri unde eram bataia de joc a colegilor si a sefilor deoarece sunt sensibil si ma supar foarte usor. Nu mai rezist,va rog sa ma credeti. Am incercat o data sa ma omor dar de aceasta data imi doresc din tot sufletul sa nu mai esuez si sa pun capat nedreptatilor si greutatilor prin care trec. Nu pot sa suport imaginea oamenilor de langa mine care sunt in mare parte impliniti,au bani si au o familie care ii iubeste si ii sprijina mereu. Toti colegii mei de scoala au evoluat foarte mult de la ultima intalnire si nici nu ma mai saluta pe strada,sunt un gunoi pentru ei.Eu sunt singur la parinti si nu am avut niciodata o iubita sau un prieten,sunt foarte timid. Consider de altfel ca sunt un idiot in ceea ce priveste relatiile sociale. De cateva luni caut pe internet metode de sinucidere cat mai usoare si voi alege sa ma […moderat…] pentru ca reusita este foarte mare in acest caz (bazat pe un studiu). Nu vreau sa discut cu niciun psiholog,psihiatru,sunt sigur ca nu ma mai pot vindeca. Va doresc o viata fericita iar mie o moarte usoara (((

6 04 2019
Adrian

Dragă Ciprian,

În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” cu pseudonimul „Ciprian 28”. Este a ta! Așteptăm să ne scrii acolo mai multe despre tine și problemele cu care te confrunți. Tot acolo vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.

Cu prietenie,
Adrian

12 04 2019
monica

Când vrei sa iti faci un drum nu te tot uita la uni alti,esti intr-o situatie mai delicata .Rabdare radbare ….incearca sa iti gasesti un job care nu implica sa multa socializare cauta discursuri motivationale, Ai grija de tine.

14 04 2019
Dan

Salut! Sinuciderea neasistata medical este periculoasă. Poti ramane cu traume psihice grave de la tentativă de omor si chiar cu handicap fizic. La noi nu este legală sinuciderea cu ajutor medical. De asistat nu are voie nimeni sa te asiste sau sa te ajute. E omor la nivel psihologic,deci ilegal.
Tu ar trebui să vezi un psihiatru. Depresia suicidara e boala care TREBUIE neaparat tratată medicamentos pentru a nu deveni psihotica sau pentru a nu se croniciza. Mergi la un spital de psihiatrie sau la un cabinet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.




%d blogeri au apreciat asta: