Lili

14 03 2009

BUNA,ma numesc Lili si am gindirii sinucigase si mai stiu ca voi muri de mina mea.DA si chiar am mai incercat cu pastile dar nu a mers abia am scapat de suferinta(asta mai demult insa de atunci mereu am ginduri negre)Mai vreau sa spun ca imi este frica de Dumnezeu ca ma va judeca aspru pentru cai voi face pe cei din jur sa sufere(in special pe puiul meu).Dar simt ca nu mai am putere si cred eu ca asa am sa ma linistesc, sunt un pacatos pe acest pamint dar stiu sigur ca exista viiata dincolo de moarte si este chiar frumos pentru ca am avut sa zic fericirea de a ajunge pina la portile raiului.PA ,o sa mai scriu.

Anunțuri

Acțiuni

Information

5 responses

14 03 2009
addsalu

Lili,

Bine ai venit! Sper din suflet ca ai vazut aici cat de multi oameni traiesc cu aceste ganduri sinucigase si, mai mult decat atat, cat de multi SUPRAVIETUITORI sunt!

Fiecare dintre cei care au devenit membrii acestui grup de suport ascunde, dincolo de cuvintele sale, o poveste trista, lupte multe, grele si epuizante, batalii pierdute, dezamagiri crunte si dureri de neimaginat. IMPREUNA insa am descoperit ca este mult mai usor sa le purtam, gratie colegilor de suferinta, experientelor incurajatoare ale celor care sunt deja mult mai bine si, nu in ultimul rand, Bunului Dumnezeu care stie atat de bine sa ne mangaie sufletele zbuciumate!

Ti-am facut o “categorie” a ta in coloana din dreapta, unde te voi ruga sa ne scrii povestea ta, framantarile tale, luptele tale, gandurile tale… Oricate detalii ar fi, te asigur ca vor fi citite TOATE. Si, impreuna, vom incerca sa gasim cea mai buna cale de a trece peste ele!

Teama de ce va fi “dupa”, daca ai da curs acestor ganduri negre, este cat se poate de buna si de cuminte, atata timp cat te tine in viata. Este un lucru extrem de benefic sa te gandesti la faptul ca viata nu inseamna doar existenta terestra, pamanteana, unde avem parte de atatea mizerii si de atatea greutati incat, uneori, doar cu greu reusim sa gasim motivatii de a trai. Viata este intr-adevar mult mai mult decat atat! Iar moartea nu reprezinta un capat, o incetare a existentei, ci doar o poarta de intrare in vesnicie… O vesnicie care poate fi de o frumusete de nedescris, unde vom putea gasi odihna pe care, poate, unii dintre noi nu au cunoscut-o niciodata aici, pentru cei care AICI au ales VIATA, BINELE sau care, dimpotriva, le poate rezerva surprize extrem de neplacute celor care se vor pomeni ca au intrat nepregatiti acolo… Si stii care este partea proasta? Daca aici, cata vreme traim, orice lucru rau si orice nenorocire POATE fi indreptata, intr-un fel sau altul, poate fi “reparata” si se poate sfarsi, “dincolo” totul are dimensiuni vesnice… Merita oare sa iti risti vesnicia, sa alegi o asa-zisa “solutie” permanenta pentru o serie de probleme trecatoare?

Nu vreau in nici un caz sa incerc sa sperii pe nimeni, pentru ca stiu ca Dumnezeul in care cred din tot sufletul meu este bun si plin de indurare, este un Dumnezeu care sufera pentru si alaturi de noi, atat de mult incat a fost gata ca, de dragul nostru, sa isi jertfeasca propriul Fiu, asa cum sarbatorim in fiecare an de Pasti… Insa afirm cu tarie ca, atunci cand ganduri de felul acesta ne dau tarcoale, trebuie sa ne reamintim si de faptul ca sufletul nostru este vesnic, si ca moartea nu reprezinta in nici un caz sfarsitul, ci doar momentul de trecere intr-o alta forma a existentei, care poate fi, la randul ei, mai buna sau chiar mai rea… Merita oare sa risti inutil?

Draga noastra Lili, eu zic ca oricum ai privi lucrurile, este muuuuult, mult mai de folos, oricum ai privi lucrurile, sa traiesti, sa lupti pana la capat! Iar partea buna a lucrurilor este ca, odata ce ne-ai trecut “pragul”, nu mai esti singura! Sunt atatia oameni aici care stiu exact prin ce treci si cum te simti, incat te asigur ca nu mai esti singura! Impreuna suntem gata sa te ascultam, sa gasim impreuna acele solutii care iti par acum atat de imposibile, ba chiar, asa cum am mai spus-o de atatea ori, suntem gata chiar sa speram si pentru tine, panan cand tu insati vei reusi sa stai din nou pe picioarele tale si poti lupta eficient, pentru tine in primul rand, si apoi pentru toti cei care te iubesc, desi uneori este atat de greu sa vezi lucrul acesta!

Iar puiutul tau… de care vorbesti cu atata drag… El iti va multumi in primul rand pentru gestul tau! Merita el oare sa traiasca fara a avea parte de dragostea ta, de prezenta ta, de iubirea si de intelegerea ta de mama, de toate acele lucruri pe care doar o mama le poate oferi unui pui de om? Eu zic ca nu!…

Astept sa ne scrii! Nu uita, in coloana din dreapta ai o categorie a ta – “Lili”, unde asteptam sa iti tii promisiunea si sa ne mai scrii!

Cu prietenie,
Adrian

29 03 2009
lili

Buna Adrian ,multumesc mult pentru timpul acordat de a_mi citi mesajul si pentru raspunsul pe care l_am primit ,am sa scriu in- continuare din respect si promisiune. In prezent sunt bine ,incerc sa supravetuesc sa ma lupt cu tot raul ce vine inpotriva familiei mele”socri mei ” cei mai rai oameni pe care i_am intalnit desi i_am iertat de atatea ori acum nu se mai poate.Acum te las , am sa mai scriu pentru ca trbuie sa dau mincare la pitica mea si sa facem nani. Multumesc mult…..cu respect pentru ce faceti…….lili

30 03 2009
addsalu

Lili draga,

Din fericire, avem privilegiul de a ne putea alege marea majoritate a lucrurilor din viata noastra… Sunt insa si lucruri pe care nu le putem alege, si pe care trebuie sa le luam ca atare… Familia – cea extinsa, incluzand-o aici si pe cea „prin alianta” – familia sotului/ sotiei, face parte din cea de-a doua categorie… Asa ca trebuie sa luam lucrurile asa cum sunt si sa invatam sa ne adaptam sau, atunci cand lucrurile nu sunt tocmai roz, sa invatam sa supravietuim…

Un prim pas important ar fi sa incercam noi insine sa ne concentram mai putin asupra persoanelor care nu ne plac, care ne fac viata mizera, din familia noastra, si sa ne concentram mai mult asupra celor care ne fac viata suportabila, daca nu chiar frumoasa, in ciuda mizeriilor celorlalti. Vei vedea ca, procedand astfel, ajungi sa intelegi mai mult faptul ca „pitica ta”, cum ii spui, este cea care conteaza de fapt… Nu socrii, nu cumnatii etc. Voi, ca familie – tu, impreuna cu cei dragi tie… Pentru tine, pentru ei sau pentru ea, trebuie sa inveti – ba chiar sa iti impui, la un moment dat, sa ignori rautatile si mizeriile si sa mergi inainte. Vei vedea cum eforturile iti vor fi rasplatite si cum toate greutatile pe care le induri vor fi meritat efortul…

In plus, nu uita ca, ori de cate ori simti ca nu mai poti, ai un loc in care te poti retrage si iti poti varsa sufletul, si ai niste prieteni care te asculta. Stii care este culmea? Un gest atat de mic, de neinsemnat, iti poate aduce usurare… Pentru simplul fapt ca ai spus ce ai avut de spus, pentru ca ti-ai descarcat povara sufleteasca undeva unde nu te simti judecata sau privita ciudat, ci ascultata…

Cu prietenie,
Adrian

19 04 2009
lili

HRISTOS A INVIAT, SA AVETI PARTE DE PACE IN SUFLET DE MULTA FERICIRE, NOROC SI PUTERE DE A DA SFATURI CELOR RATACITI SI DE AI INDREPTA PE CALEA CEA BUNA. CU MULTA DRAGOSTE SI MULT RESPECT DIN PARTEA MEA …….lili

21 04 2009
addsalu

Adevarat a inviat, Lili! Si multumim mult pentru urari!

O corectura mica, de dragul adevarului: aici nimeni nu este considerat „ratacit”. Exista doar oameni care, in anumite momente dificile ale vietii, nu mai pot face fata singuri problemelor pe care le au. Si atunci intervin prietenii, fie ei si doar prieteni virtuali…

Cu prietenie,
Adrian

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: