Marian

12 03 2009

Dragi cititori sau creatori ai acestui site numit si “pledoarie pentru viata”, stau aici si citesc cu draga aceste cuvinte, greu incercate de unii sau de ceilalti. Incerc sa intru in aceasta discutie prin a va spune ca am la activ 10 tentative de suicid, ba cu […moderat…]. Ce spuneti? Cum vi se pare? Este ingrozitor sa va intreb acest lucru. Dar intrebati-va de ce traiesc pe acest pamant? Copil abandonat la nastere, traind in centre de plasament (case de copii), abuzat sexual de mai multe ori, de 8 persoane de fiecare data se rotea acest lucru. Trimis in spitale de nebuni pentru a fi decredibilizat. Toturat, batut, legat , cu medicamente de tot felul si pe care orice om nu ar putea sa le ia vreo data. Chiar credeti ca merita sa stau pe acest pamant? Adevar graia un forumist “Dumnezeu ne ia viata”, mie de ce nu mi-o ia. Stau si plang zilnic in casa, ne mai iesind din ea. S-au acumulat si datorii destule. Ce as mai putea face?
Spuneti mi si mie cum reusesc sa ma sinucid cu gaz sau altceva care sa nu mai doara. Caci nu mai pot.

Cu stima


Acțiuni

Information

39 responses

12 03 2009
addsalu

Marian,

Ai gasit aici un grup virtual de suport. Pentru ca suna atat de pompos, eu unul prefer sa iti spun ca, de fapt, ai gasit aici o multime de oameni care au trecut prin chestii similare, dar care au descoperit ca, impreuna, solutiile pot fi gasite mai usor.

Daca credem ca merita sa stai pe acest pamant? Categoric, Marian! Ai suferit atatea in viata, incat TREBUIE sa iti permiti sa ai parte si de lucruri bune, Marian! Iar vindecarea este posibila, te rog sa ma crezi pe cuvant! Exista specialisti care te pot ajuta si prieteni dispusi sa iti fie alaturi pana cand vei reusi sa zambesti din nou!

Ce ai mai putea face? Ai putea sa incerci sa ne spui povestea ta. Uite, ti-am facut o “categorie” a ta in coloana din dreapta – “Marian”, unde poti sa ne scrii oricat de mult si de detaliat vei considera de cuviinta. Ajuta-ne sa intelegem tristetea ta, drama prin care treci, si vom incerca sa iti fim alaturi asa cum vom sti mai bine. Fiecare dintre noi. Pentru ca te asigur ca, desi scriu doar unii dintre noi (din timiditate, retinere etc.), cu totii citim si iti suntem alaturi. Iar unii dintre noi chiar ne rugam fierbinte inaintea Singurului care are capacitatea de a oferi in dar vindecarea, iertarea si un viitor mai bun.

Capul sus, prietene! Suntem alaturi de tine! Iti asteptam cu nerabdare scrisoarea! Vei descoperi ca pana si simplul fapt ca vei asterne in scris acele ganduri va reusi sa mai elibereze o particica din toata tensiunea aceasta, si te poate ajuta sa vezi viitorul intr-o lumina mai buna.

Cu prietenie,
Adrian

18 01 2014
Marius

Ce cuvant ma ca eram dispusi sa mancam din mancarea pt porci cartofi fierti dar si acolo trebuia sa te descurci ca nu oricine avea acces

19 12 2015
Adrian

Trebuia sal ști pe nea drăgălaș.

12 03 2009
Marian

„La vârsta de 10 ani, am fost abuzat sexual de 8 persoane mai mari decât mine. Am fost bătut de educatori, dar şi de copii mai mari, pe care noi îi numeam minerii. Ei deţineau puterea în aceea vreme. Foarte mulţi educatori ştiau ce se întâmpla în aceea vreme despre copii mai mici care erau abuzaţi sexual. Chiar eu m-am dus de două ori la fostul director Rădulescu Nicolae, care mi-a spus să nu mai fac chestia asta că mă va bate din nou, fapt pentru care la 12 noaptea am fost trezit de aceşti mineri pe care îi reclamasem şi m-au pus pe o sobă cu un scaun legat de două sfori, după ce m-am suit pe sobă mi-au dat scaunul şi m-au tras, am avut capul spart, am şi acum cicatricea de la aceea căzătură. În 1997 a fost schimbat directorul Rădulescu cu dna Şandru Rodica. M-am dus să mă plâng la dânsa şi domnia sa a spus: Mariane, să nu mai spui la nimeni ce mi-ai spus mie, că nu te vor crede. Această discuţie să rămână aici. Mie mi s-a părut suspect şi am zis: că dacă nu face-ţi nimic mă voi duce la judeţ. La ora 5 dimineaţa am fost sedat cu neuroleptice şi dus la Spitalul de Neuropsihiatrie Infantilă Păclişa. Am mai fost trimis tot de această directoare, prin dispoziţia pe care o dădea de fiecare dată directorul Adrian Macovei directorul general pe atunci (El decide cine şi cum este transferat, sau dacă acesta intră în comisia pentru protecţia copilului), la spitalele: Zam (spital de adulţi pentru siguranţă, eu având doar 15 ani = a fost ilegală internarea mea acolo), Spitalul de Neurpsihiatrie Infantilă pentru Copii şi Adoleşcenţi Lugoj, Spitalul de Neuropsihiatrie Infantilă pentru Adulţi şi Adoleşcenţi Voila, Spitalul de Psihiatrie Dr. Alexandru Obreja (Nr. 9), Spitalul de Psihiatrie Vedea (de 4 ori, o dată cu cătuşe), Spitalul de Psihiatrie Piteşti. La spitalul de psihiatrie Păclişa, am fost legat, bătut, injectat cu apă distilată şi pus sub tratament injectabil (Plegomazin o dată la 6 ore, Diazepam o dată la 6 ore, Neuleptil 1-1-2, Carbamazepin 1/2-1-2, Levomepromazin 1-2-1, Romparkin 1-1-2, Fenobarbital 1-2-2). După ce am împlinit vârsta de 17 ani şi 11 luni am fost dus cu forţa la Comisia de Expertiză pentru Persoane cu Handicap şi mi-au pus un diagnostic pentru a mă ţine într-unul din Centrele lor de unde nu puteai să scapi aşa uşor. Acum în anul 2006 am făcut un test psihiatric, am primit diagnosticul de Tulburare Mixtă de Personalitate, unul dintre doctori care a dorit să fie anonim a spus, discuţia a fost purtată de către un reporter al ziarului Curentul: Păi ştiu şi eu un caz. L-am văzut ieri sau alaltăieri. Cel de la Argeş, nu? Este o victimă a sistemului aberant, a instituţiei educative din ţara asta. L-am vazut şi are o tulburare. De fapt, nu e o boală. Este o distorsiune a firii omului. Se vorbeşte în prezent de ele ca de nişte stări, nu sunt nişte boli. Multă lume are aceasta treabă, aproape 10% din populatie. El funcţionează normal, iar din când în când poate avea nişte stări sau nu ştiu ce. Asta e tulburarea de personalitate în general. Dacă pui diverse cuvinte lângă ea, descrie tipul cum e: fie introvertă, fie extrovertă, depresivă, instabilă etc. Caracterizează mai mult firea omului. În orice caz, un astfel de om nu trebuie să fie pensionat, dacă face o faptă penală răspunde penal, are dişcernământ întotdeauna, uneori pot fi chiar mai deştepti decât media populaţiei. Uneori poate fi internat la spital. Se internează uneori pentru o săptămână, pentru 3 zile după care îşi reiau activitatea bine-mersi. Nu se întâmplă nimic. Dar asta rare ori Dar şi dumneavoastră sau eu dacă eram părăsiţi de mamă, duşi într-o instituţie de asta şi violat la 10, cum a fost el, la 17 sau la 24 de ani nu mai eram perfect normali, în sensul că aveam o tulburare de personalitate. Eram mai trişti uneori, mai nesiguri de noi, mai instabili, dar asta nu însemna că suntem nebuni. Să fii internat 3 ani sau 2…cum a fost el…”

Deci cam asta este povestea mea cu bune si cu rele

11 01 2011
ADRIAN

TE INTELEG SI TE COMPATIMESC.SI EU AM FOST PE LA PACLISA DAR PE TIMPUL COMUNISMULUI,AM STAT PATRU ANI DE ACEEA ITI SPUN CA TE INTELEG.ACUM CIT DE CIT SUNT BINE FINDCA AM LUPTAT SI MAI LUPT IN CONTINUARE CHIAR DACA CITEODATA IMI VINE SA IAU CIMPII.DAI CU PUTERE MAI DEPARTE SI NU LE DA SATISFACTIE CELOR CARE TI-AU SPUS PINA ACUM SAU ASA AU LASAT SA SE INTELEAGA CA NU MAI ARE ROST SA TRAIESTI.ITI DORESC SUCCES PE MAI DEPARTE SI NU UITA..FRUTEA SUS!

20 12 2015
Claudiu

E din filmul ” Hachiko”, cel mai dragalas prieten al omului!🙂

13 03 2009
dani

Draga MArian,
Esti un supravietuitor si ai supravietuit tuturor ororilor
Stiu ca tu crezi ca nimeni nu a suferit atat de rau ca tine, dar vroiam sa-ti spun ca si avand parinti (care totusi si-au dat silinta ) poti sa ai parte de abuzuri sexuale,nu neaparat din partea familiei,si apoi cand cosmarurile,flash-uri te doboara,si ai tai nu te cred ,atunci iti vine sa te omori cu ce ai la indemana…pe mine cel mai tare ma doare ca nu ma cred si cu exceptia terapeutului meu ,nimeni nu ma crede si nu ma ajuta
Nu esti singur …si eu am patit acelasi lucru si credeam ca ptr o girl e teribil dar imi pot imagina ca ptr un baiat si un barbat e mult mai teribil
Ce iti spun doctorii ca ai ,au spus si despre mine,tulburare de personalitate borderline,si stiu cum este sa incerci sa traiesti cu suferinta asta infernala
Ptr mine ,iadul e aici pe pamant ,asa ca de asta nimeni nu intelege de ce nu ne mai este frica de moarte,ptr ca am murit de atatea ori
Doar vroiam sa -ti spun ca nu esti singur in aceasta lume si as vrea sa stii ca stiu cum este…de acum ai un prieten pe veci si eu nu as vrea ca tu sa mori
daca vrei sa vorbim mai mult pe messenger ,sau email ,iti voi da ID meu
Iti transmit si tie ce mi-a spus terapeutul meu(e psihiatru) : esti un supravietuitor si trebuie sa rezisti si sa nu mori ptr ca trebuie sa fi mandru ca esti supravietuitor
…itit pot spune ca la inceput uram cuvantul supravietuitor
…un alt exemplu este Oprah Winnfrey…abuzata sexual in copilarie si iata unde a ajuns…si sunt multe alte cazuri
….si eu sunt pe neuroleptice si antidepresive si recunosc ca nu pot sa ma descurc altfel …si pensie de boala ai tot dreptul sa primesti ptr ca pe langa tulburare de personalitate ,noi avem si depresie majora si altele ,ptr care primim neuroleptice….si se dau doar in cazuri grave
…e adevarat ca suntem putin mai mult tristi si depresati dar inca traim si inca supravietuim ….cu ajutorul unui grup de suport pe internet si cu ajutorul prietenilor putem supravietui
…in grupul meu de suport de pe internet ,avem o singura conditie ,nimeni sa nu incerce sa-si puna in aplicare ideile de suicid,inainte de a discuta cu ceilalti si trebuie sa astepte pana unul apare online….cu aceasta regula ,de 3 ani ,nimeni nu a mai avut o reala tentativa de suicid …te rog asteapta-ne pana reusim sa te ajutam
numai bine
dani

13 03 2009
dani

Post Traumatic Stress Disorder

Content provided by: National Institute of Mental Health

PTSD Quick Links
What should you do if someone tells you they are thinking about suicide?
>Introduction
>What Are the Symptoms of PTSD?
>How Common Is PTSD?
>When Does PTSD First Occur?
>What Treatments Are Available for PTSD?
>Do Other Illnesses Tend to Accompany PTSD?
>Who Is Most Likely to Develop PTSD?
>What Are Scientists Learning From Research?
>For more information

Introduction

Post-traumatic stress disorder (PTSD) is an anxiety disorder that can develop after exposure to a terrifying event or ordeal in which grave physical harm occurred or was threatened. Traumatic events that can trigger PTSD include violent personal assaults such as rape or mugging, natural or human-caused disasters, accidents, or military combat. PTSD can be extremely disabling.

Military troops who served in the Vietnam and Gulf Wars; rescue workers involved in the aftermath of disasters like the terrorist attacks on New York City and Washington, D.C.; survivors of the Oklahoma City bombing; survivors of accidents, rape, physical and sexual abuse, and other crimes; immigrants fleeing violence in their countries; survivors of the 1994 California earthquake, the 1997 North and South Dakota floods, and hurricanes Hugo and Andrew; and people who witness traumatic events are among those at risk for developing PTSD. Families of victims can also develop the disorder.

Fortunately, through research supported by the National Institute of Mental Health (NIMH) and the Department of Veterans Affairs (VA), effective treatments have been developed to help people with PTSD. Research is also helping scientists better understand the condition and how it affects the brain and the rest of the body.

What Are the Symptoms of PTSD?

Many people with PTSD repeatedly re-experience the ordeal in the form of flashback episodes, memories, nightmares, or frightening thoughts, especially when they are exposed to events or objects reminiscent of the trauma. Anniversaries of the event can also trigger symptoms. People with PTSD also experience emotional numbness and sleep disturbances, depression, anxiety, and irritability or outbursts of anger. Feelings of intense guilt are also common. Most people with PTSD try to avoid any reminders or thoughts of the ordeal. PTSD is diagnosed when symptoms last more than 1 month.

How Common Is PTSD?

About 3.6 percent of U.S. adults ages 18 to 54 (5.2 million people) have PTSD during the course of a given year. About 30 percent of the men and women who have spent time in war zones experience PTSD. One million war veterans developed PTSD after serving in Vietnam. PTSD has also been detected among veterans of the Persian Gulf War, with some estimates running as high as 8 percent.

When Does PTSD First Occur?

PTSD can develop at any age, including in childhood. Symptoms typically begin within 3 months of a traumatic event, although occasionally they do not begin until years later. Once PTSD occurs, the severity and duration of the illness varies. Some people recover within 6 months, while others suffer much longer.

What Treatments Are Available for PTSD?

Research has demonstrated the effectiveness of cognitive-behavioral therapy, group therapy, and exposure therapy, in which the patient gradually and repeatedly relives the frightening experience under controlled conditions to help him or her work through the trauma. Studies have also shown that medications help ease associated symptoms of depression and anxiety and help promote sleep. Scientists are attempting to determine which treatments work best for which type of trauma.
Some studies show that giving people an opportunity to talk about their experiences very soon after a catastrophic event may reduce some of the symptoms of PTSD. A study of 12,000 schoolchildren who lived through a hurricane in Hawaii found that those who got counseling early on were doing much better 2 years later than those who did not.

Do Other Illnesses Tend to Accompany PTSD?

Co-occurring depression, alcohol or other substance abuse, or another anxiety disorder are not uncommon. The likelihood of treatment success is increased when these other conditions are appropriately identified and treated as well.
Headaches, gastrointestinal complaints, immune system problems, dizziness, chest pain, or discomfort in other parts of the body are common. Often, doctors treat the symptoms without being aware that they stem from PTSD. NIMH encourages primary care providers to ask patients about experiences with violence, recent losses, and traumatic events, especially if symptoms keep recurring. When PTSD is diagnosed, referral to a mental health professional who has had experience treating people with the disorder is recommended.

Who Is Most Likely to Develop PTSD?

People who have suffered abuse as children or who have had other previous traumatic experiences are more likely to develop the disorder. Research is continuing to pinpoint other factors that may lead to PTSD.
It used to be believed that people who tend to be emotionally numb after a trauma were showing a healthy response, but now some researchers suspect that people who experience this emotional distancing may be more prone to PTSD.

What Are Scientists Learning From Research?

NIMH and the VA sponsor a wide range of basic, clinical, and genetic studies of PTSD. In addition, NIMH has a special funding mechanism, called RAPID Grants, that allows researchers to immediately visit the scenes of disasters, such as plane crashes or floods and hurricanes, to study the acute effects of the event and the effectiveness of early intervention.
Studies in animals and humans have focused on pinpointing the specific brain areas and circuits involved in anxiety and fear, which are important for understanding anxiety disorders such as PTSD. Fear, an emotion that evolved to deal with danger, causes an automatic, rapid protective response in many systems of the body. It has been found that the body’s fear response is coordinated by a small structure deep inside the brain, called the amygdala. The amygdala, although relatively small, is a very complicated structure, and recent research suggests that different anxiety disorders may be associated with abnormal activation of the amygdala.

The following are also recent research findings:
• In brain imaging studies, researchers have found that the hippocampus—a part of the brain critical to memory and emotion—appears to be different in cases of PTSD. Scientists are investigating whether this is related to short-term memory problems. Changes in the hippocampus are thought to be responsible for intrusive memories and flashbacks that occur in people with this disorder.
• People with PTSD tend to have abnormal levels of key hormones involved in response to stress. Some studies have shown that cortisol levels are lower than normal and epinephrine and norepinephrine are higher than normal.
• When people are in danger, they produce high levels of natural opiates, which can temporarily mask pain. Scientists have found that people with PTSD continue to produce those higher levels even after the danger has passed; this may lead to the blunted emotions associated with the condition.

Research to understand the neurotransmitter systems involved in memories of emotionally charged events may lead to discovery of medications or psychosocial interventions that, if given early, could block the development of PTSD symptoms.

More information

National Institute of Mental Health (NIMH)
Office of Communications
6001 Executive Boulevard, Room 8184, MSC 9663
Bethesda, MD 20892-9663

13 03 2009
Marian

Adevar graiesti. Dar totusi aceasta familie a mea a avut intentia de a nu crede pe fratele meu care din pacate nu mai este printre noi deoarece mama i-a spus: Sa nu mai calci pe aici nici o data. Imi este rusine ca esti fiul meu. Esti negru iar eu sunt alba. Imi este rusine” am incheiat citatul. Eu avea grija de el intr-un timp de 3 saptamani pentru ca el muncise in Constanta la un Hotel si ma rugat sa il cazez cateva zile la Pitesti. Si chiar l-am rugat sa faca acest lucru. Ca dupa acele 3 saptamani si dupa vizita cu mama sa imi spuna ca vrea sa plece din nou in Constanta. Dar adevarul este ca el in seara in care a plecat, a plecat de tot. S-a dus, s-a imbatat si si-a pus strangul de gat. Nu a venit sa ma ajute sa il inmormantez, nu m-a ajutat cu nimic. iar acum incearca sa faca ceva bine, dar tot rau face. Deoarece nu este o mama. Cel putin pentru mine.

Cu stima

13 03 2009
Marian

Este frumos articolul pus in limba engleza. Ceva de genul acela se intampla si in viata mea. Numai ca la mine vin foarte multe amenintari. Nu pot uita de acele abuzuri sexuale, deoarece ma intalnesc aproape o data la 6 – 8 -10 luni cu acei nenorociti care mi-au facut acest lucru. Mai mult decat atat oricat de mult as vrea sa pot fi intelegator nu pot pentru ori ce as face, fericire sau sa ma bucur de ceva anume nu poate fi la mine sau nu a existat pana acum. Ce pot sa inteleg din asta?

14 03 2009
addsalu

Marian,

Dragul nostru Marian, Dani are mare dreptate! Esti un supravietuitor! Toate ororile pe care le-ai trait, toata drama care ti-a marcat trecutul, toate acestea ii pot dobori si pe cei mai puternici… Cu ajutorul Bunului insa, iata ca tu esti in viata, iar asta, din punctul meu de vedere, este un adevarat miracol! Mai mult decat atat, Marian, tu i-ai fost alaturi fratelui tau in momente in care credea ca nu mai are pe nimeni… Ai gasit puterea si resursele necesare pentru a nu-ti plange de mila si a nu te mai gandi doar la propria persoana. Iar lucrul acesta sunt convins ca a contat enorm pentru fratele tau, Marian, chiar daca el nu a mai avut taria de a continua.

Oricat ti-ar fi de greu, Marian, TREBUIE sa mergi mai departe! Trebuie sa transformi aceste drame, acele erori si orori din viata ta in biruinte, si singurul mod in care o poti face este sa alegi sa traiesti, pentru ca marturia ta, povestea ta, hotararea ta sa le poata fi o pilda celor care, la fel ca tine, au fost nevoiti sa „guste” iadul pe pamant. Marian, tu esti un supravietuitor, avem nevoie de tine, cei care nu au fost sau nu sunt atat de puternici incat sa poata indura tot ce ai indurat tu au nevoie de tine… Au nevoie sa vada oameni care, desi au trecut prin chinurile iadului, au reusit sa supravietuiasca… Te rog sa alegi sa fii un supravietuitor si in continuare!

Ma bucur mult pentru ca, iata, scriindu-ne, ai gasit oameni care pot intelege in mod real dramele si framantarile tale, pentru ca au trecut, la randul lor, prin ele… Iar Dani a reusit sa imi umple sufletul cu marturia ei, cu povestea ei! Iata ca impreuna suntem cu adevarat mai puternici, pentru ca putem sa plangem impreuna atunci cand unul dintre noi este jos, ne putem strange in brate, imbarbata, incuraja, pentru ca apoi, IMPREUNA, sa putem porni mai departe, mai puternici si mai hotarati sa traim! Pentru ca, iarasi spun, cu ajutorul Bunului si al prietenilor din grupul de suport, TOTUL este posibil! Inclusiv sa invingi iadul, prin VIATA!… Alegand sa traiesti, pentru a-i ajuta, la randul tau, pe altii!

Cu prietenie,
Adrian

14 03 2009
addsalu

Dani,

MULTUMESC! Cu atat mai mult cu cat STIU cat de greu iti este sa scrii in conditiile in care te afli!

Cu prietenie,
Adrian

25 03 2009
dani

find a great web site for depressed and suicidal people ,where you can chat 24/7 ,7 days per week with counselors …for suicidal people…chat hotline free…really cool….enter so easy there and really counselors for helping you…..in english but hey,Romania sucks because of this,hotlines stralucesc prin absenta aici
….give to others too…http://www.licconline.org/index.html
thanks

26 03 2009
addsalu

Dani,

I will quote the website you recommended us:

„Live one-on-one, free, anonymous counseling is available 7 days a week, from 2 p.m. to 11 p.m. This service is for Long Island residents only”. Please notice the last part… „This service is for Long Island residents only”.

One more thing. If you do speak Romanian, please use this language… This is a Romanian blog, designed for Romanians.

About „Romania sucks because of this,hotlines stralucesc prin absenta aici”, I’m glad you’ve noticed my website… and included it on the black list… By the way, I have B.A.-s in Psychology, Sociology, Theology and Phillology. Maybe it is not a perfect start, but this is all I can offer for the moment.

Adrian

PS I always loved Romanians who are ashamed of their mother’s tongue… native language or whatever you would like to call it…

26 03 2009
dani

Nu imi e rusine de limba romana si singurul motiv pentru care am amestecat engleza cu romana e din cauza ca am trimis si altor prieteni din America sau UK…de fapt mai mult le-am trimis lor decat celor din Romania…
si mai poate sa fie din cauza ca primul ajutor l-am gasit pe internet in grupuri de suport doar ptr straini
…si inca o chestie…..daca incerci sa gasesti un free chat room hotline pentru depresivi sau sinucigasi sa stii ca nu gasesti in Romania…nici pe net nici chiar la Trepte nu ofera asa ceva…daca dai un search pe google vezi ca si Rusia si Reunion au numere de urgenta ptr sinucigasi si chat rooms …noi nu avem si asta e un fapt ….am tot cautat dar cel putin eu nu am gasit si am intrebat si psihiatri si psihologi ,si nimeni nu stie …poate te vei gandi la asta si tu vei reusi sa aduci ceva nou in Romania ….eu tot incerc sa atrag atentia,verisoarei mele care e psiholog,terapeutei mele care e psihiatru,unei alte prietene ,rezident psihiatru in Franta,si altora…tare bine ar fi sa existe…dar cum am spus chiar straluceste prin absenta
….grupul tau este de suport si nu un hotline chatroom valabil 24 de ore din 24…si iti apreciez grupul si pe tine si-ti multumesc ca existi …imi pare rau ca te-am gasit asa de tarziu …iti multumesc si scuzele mele

….o alta chestie …foarte personala si imi cer scuze ca uneori folosesc limba engleza si cateodata chiar nu-mi dau seama ca le amestec ,e ca nu am putut sa vorbesc in romana despre ce am patit,in trecut , ….prima data am explicat tot in engleza si cand m-au dus la psihiatru tot in engleza am vorbit …si chiar cand o iau razna si delirez ,tot in engleza vorbesc(nu stiu de ce mi se intampla asta ,dar altii la fel ca tine imi spun ca am luat-o razna in engleza ….e o chestie de-a mea si -mi cer scuze inca odata …si scuze ptr deranj)

…acel site chat room open 24/7 nu este doar ptr cei din Long Island…daca discuti cu ei in engleza sunt foarte amabili si te ajuta …chiar foarte mult
…aseara am incercat sa-mi contactez terapeuta si a spus ca nu poate vorbi cu mine ….sigur ca repede am simtit respingere si da stiu, e my borderline talking si am apelat la ei ptr ca vroiam sa ma tai rau de tot ,si asta nu e nimic dar am si o rezerva mare de seroquel …pe mine m-au ajutat ptr ca au reusit sa-mi abat gandul de la pastile si le multumesc si le-am multumit
….ptr mine e inca foarte cumplit sa ma abtin sa nu iau pastile multe si sa nu ma tai ,in conditiile in care ani de zile o faceam foarte des si ma drogam cu pastile ….stiu ca 5 minute pot sa fiu in fundul iadului si alte 5 minute undeva in paradis …imi este foarte greu trecerea de la o stare la alta

….multumesc si scuzele mele inca odata ptr ca te-am suparat si ptr deranj

26 03 2009
addsalu

Dani,

Eu imi cer scuze pentru ca mi-am iesit putin din pepeni. Totul a venit dupa ce am trecut la „spam” doi glumeti care nu au prins ideea ca aici sunt multi oameni cu suferinte reale si ca glumele – mai ales cele proaste – nu prea isi au locul aici. Unul dintre ei vorbea o engleza aproximativa… si de aici restul e istorie.

Esti binevenita aici, sa stii.

Cred ca este cumplit sa fii nevoita sa traiesti cu border-line-ul, dar in acelasi timp sa fii si recunoscatoare pentru ca traiesti acum si nu in urma cu vreo 2-300 de ani… Sa fii recunoscatoare pentru oamenii pe care ii ai in preajma, care te ajuta sa treci cu bine starile proaste, pentru psihoterapeutul tau, pentru cei care sunt online 24/7…

De acord cu tine ca este mare nevoie de un hotline si in Romania, insa cine sa il faca? Este nevoie de profesionisti, nu de amatori, de mai multi, nu de o singura persoana, de oameni care efectiv sa aiba lucrul acesta pe inima si care sa poata fi capabili sa faca tot posibilul pentru a oferi empatie si suport in acele momente critice. Din pacate insa, stiu, sunt rau, insa totul se reduce si aici la bani. Cine sa faca ceva gratis? Sau cine sa investeasca in asa ceva? Daca ar fi ziare de scandal sau ceva care le-ar aduce profit, s-ar gasi rapid investitori… Dar asa… Acesta este unul din motivele pentru care cred ca astfel de grupuri de suport, cum este si aceasta timida incercare de a face ceva in sensul acesta, sunt un pas important in contextul romanesc… Iar cei multi care scriu aici sunt toti voluntari… inclusiv eu.

Cu prietenie, si cu speranta ca nu te-am suparat cumva,
Adrian

15 10 2009
mihai

salut mariane stiu ce simti prin acelasi tratament am trecut si eu la paclisa injectii cu apa distilata in jurul buricului si batai ca la carte de la nenorociti de instructori care vezi doamne aveau grija de noi stii una mai lucreaza si acum am trecut acum cativa ani pe acolo una doamna lili o doamna cocheta cu niste sprancene date cu creionu la care daca ai dadeai erai preferatul ei daca nu era jale eu vorbesc de ani 89 -92 si mai era un nenorocit domnul chiciu daca imi mai aduc bine aminte un criminal o sa mai merg odata acolo si daca o sa dau de el o sa regrete amarnic se dadea tare in fata la niste copii batuti de soarta sa l vedem acum ce mai aree de zis pentru ca ai facea o mare placere sa ne bata mai ales la palma si la talpi cam atat am avut de spus scuza ma sunt foarte tulburat nu ma asteptam sa gasesc comentariul tau dupa atatia ani

12 05 2013
gabriel

salut Mihai,Gabriel sunt,intradevar aceste tratamente erau la ordinea zilei si in plus te lasau si sa flamanzesti daca vociferai.Daa,a fost foarte greu timpul se scurgea extrem de incet si bucuriile care se iveau erau create de noi.Nici eu nu ma asteptam sa gasesc acest blog sau…pe curand

13 10 2010
Ioan Marcu

Am si eu o intrebare,pentru tine Marian,inca se mai practica la Paclisa tortura cu medicamente si cu apa distilata? si eu am fost internat 11 ani in spitalul ala(daca se poate numii asa)din 74 pana in 85 sanatos fiind(dar asta este alta poveste)pai daca ai scapat de acolo merita sa traiesti.

31 05 2012
misu

si eu am fost internat la Paclisa dar de mult sunt bine .Eu am stat acolo 2 ani.Clasa a 4, si a 5 a am facut-o acolo si printro imprejurare dubioasa am ajuns in familia bunicii mele,D-zeu s-o ierte.In prezent viata mea e aproape ok.Nu poate recunoaste nimeni ca daca a trecut pe acolo a ramas intreg.[…moderat…] Vreau sa vorbesc cu alte perosne care au fost acolo.Eu am fost in perioada 79-83,cu aproximatie.

12 06 2014
gabriel

salut misu,ai fost exact in perioada cand si eu am fost
eu sunt k si traiesc ffff bn in germania…
pe curand

28 06 2012
Robert Roberto

si eu am fost la paclisa imi zicea lumea ZAPADA,KUNTAKINTE, JUCAM SAH CU DOMN SIMION,PREJBAN,TINEL……AM FOST LA SECTIA 2 ET 2…..SUNT DIN CLUJ, AM FOST IN GENERAL CU MOLNAR,MARCUCLESCU,BURAC,RIKLYE,FANE,IRIMESCU,CORBU… DACA VII-ADUCETI AMINTE… […moderat…]…hai sa ne strangem povestim pe net alea alea..astia care am fost.. .macar sa tinem legatura intre noi..ca am indurat multe acolo! pe mine m-a lasat lat….. sorin stefoni…intr-o seara m-a batut cu aia de la masina de spalat,apa distilata am facut,plegomazine la greu… de la 3 zile in sus….primeam..nu ca as fi fo st drac impielitat ci uneori ma manifestam sincer…. ne mancau mancarea,carnea,ne dadeau o felie de paine dim..de mancare…..la cati eram….si ce animale eram…,unii se urinau pe ei din cauza la levopromazin… eu am fost in perioada 98-2002… […moderat…]
Tovarasii mei de suferinta,daca nu ne mai auzim..sa aveti grja de voi…si nu uitati…ca cineva o sa raspunda in fata la d-zeu pentru tot ce ne-au facut aia….eram tampiti ca eram mici si faceau ce vroiau cu noi!Am vazut oameni normali intrand si plecand anormali de-acolo! Am vazut chinuri groaznice care nu i le doresc la nimeni. Va salut aveti grija de voi….incercati sa nu intrati in belele viata asta …mie unu mi-a ajuns experimentul paclisa.. Eu sunt conviins ca acolo a fost ceva la mijloc…eu pot sa jur cat am stat acolo am fost toata ziua sedat […moderat…]. mergeam ca robotii la scoala! Nu am sa uit niciodata cum ma uitam la varful muntilor si imi ziceam in gand ‘ Doamne…cand o sa plec de-aici?” mi s-a parut o eternitate (4) ani… , am reusit sa scap de-acolo… fiindca se daduse legea ca fiecare copil trebuie sa plece in judetul lui la centrele de plasament. Mai exact daca nu erai din Hunedoara…musai sa pleci….fiecare pe unde apuca.. inclusiv „gatosii” erau unii care nu aveau mama,tata…..pe nimeni..ma intreb pe aia unde iau trimis? Nu ma pot oprii din scris,cand ma gandesc ce umiliti eram,nu aveam nici un drept,daca-ti cereai dreptul,erai batut,la pat …nemancat……dar asta e viata nu? In prezent mai tin legatura foarte rar cu domnul Simion..fiindca am avut nevoie in cluj de o foaie la o scoala si l-am sunat si mo ajutat..cred ca o fost unul din cei mai corecti educatori..desi furasem si de la el…niste lopeti in gura:D

5 04 2013
ionescu

roberto te rog sa ma suni este totul foarte adevarat,ti-am lasat nr de telefon,cand vin in tara as vrea sa vb,dar pna atunci toate bune,pa

5 04 2013
ionescu

salut voua tuturor,Misu,Mihai,Ion Marcu(care daca nu ma insel cantai muzica populara fb)si tie Roberto(imi aduc bn amintee de tine,ti-am lasat in repetate randuri mesaj de contact dar………..),ma bucur ca pot sa va scriu.Eu sunt Gabriel si as vrea saa organizez un remember cu toate generatiile din 1975 pana in 1986.Stiu cae greu dar poate poate.As dori sa reusesc acest lucru si s-ai privim pe aceeia in ochi.Am trecut pe acolo si m vazut lucruri schimbate in rau.Imi doream sa revad pe cineva cu care am copilarit acolo si sa ne amintim de clipele frumoase,pe care ni le cream noi insine,de cum mergeam la Hateh la film cu 10lei,munciti in sat,de cum mergeam la livada si culegeam mere samd,insa era vacanta de vara si toata lumea in libere.Nu mi-a placut cracterul ordinar al acelei femei Aurora cand am intrat sa vizitez,s-a lansat prin a ma acuza ca am venit ca multi altii sa dau spargere la acel magazin mixt,de unde noi in copilarie cumparaam plicuri timbrate si biscuiti,si sa plec.Aceasta metoda subtila de a te intimida ca nu cumva……In fine,cat despre mine locuiesc in Bucuresti si muncesc 7luni/an in Hamburg,totul k si pot spune ca am reusit.am calatorit mult in tara si strainatate,am cunoscut oameni si neoameni si am constatat ca in proportie covarsitoare noi nu trebuia sa fi fost,macar in vis pe acolo.inchei prin a va astepta sa vb mai multe […moderat…],va urez mult succes si sper sa ne revedem.

5 04 2013
ionescu

salut Marian,doresc sa-ti invingi starea prin a nu te mai destainui oamenilor care nu au cunoscut pe pielea lor aceste adevaruri,despre care vb,si mai bn incearca sa-ti aduni gandurile si ptr ati scrie pe bani povestea ta.Ai putea cu scces sa o publici in strainatate cu 1agent bun.Iti urez succes si nu merge pe compasiunea ipocrita a oamenilor.Bafta

5 04 2013
ionescu

vad ca nu a aparut id-ul meu in comentariu meu sper ca tel […moderat…] ptr voi Misu,Marcu Ion,Mihai,Roberto si Marian dupa cum pot sa ma contacteze si cei care ulterior veti afla

––––––––-
Te rog sa citesti cele doua reguli ale site-ului cu privire la datele de contact si vei intelege de ce NU vei putea posta aici nici ID-uri, nici numere de telefon, nici linkuri catre profilul tau Twitter sau alte variante de contact. Multumesc pentru intelegere! Moderatorul (Adrian)

15 04 2013
ionescu

dar adresa de acasa,o pot lansa

______________________________________
Din pacate, nu. Imi pare rau, dar nu imi pot asuma riscul acesta. Principala mea datorie, ca moderator, este aceea de a proteja identitatea celor care aleg sa scrie aici. Multumesc pentru intelegere!

Cu prietenie,
Adrian

12 05 2013
gabriel

Salut Adrian,daca protejati identitatea celor care aleg sa scrie,de ce nu acceptati ca cei care isi lasa in mod deliberat adresa ptr persoane pe care nu le au mai vazut si in alta parte nu exista posibilitatea….Te rog fa o derogare de la aceasta regula tot de voi creata.Incearca sa gasesti o solutie viabila.In ast multumesc

12 05 2013
EMILIA

buna voua tuturor citesc comentariile si nu pot sa cred nu am crezut ca cineva vreodata va scrie despre viata traita la paclisa eu am stat 4 ani acolo am fost la blocul trei si fratele meu la blocul doi eu am fost batuta de profesorul Dragota pana am lesinat ca am fugit de la ei si mau prins la hateg miau facut apa distilata si plegomazin am dormit trei zile nonstop cand mam trezit ma luat la bataie doamna nemes ea era la blocul nostru ma dezbracat in pielea goala si mia facut tot corpul besici cu urzici si tot am fugit de doua ori dupa bataie si mama mea ma ducea inapoi si iara ma bateau i spuneam mamei mele ca ei ma bat dar nu ma credea.ei aveau o scoala in ei cand ajungeam la poarta se purtau asa frumos cu parinti si in special cu noi pana plecau parinti si apoi sa te ti omor ceti luai. fratele meu era tot timpul cu capul spart de ei fapt care a ramas cu urmari nu mai judeca bine a ramas putin cu mintea inapoiata d_zeu o sai vada pe tot le vine randul stati linistiti singurul lucru este ca toti care am fost acolo santem marcati pe toata viata niciodata no sa putem uita. imi aduc aminte aveam o prietena foarte buna […moderat…] MARICICA o cheama avea un prieten daca nu ma insel […moderat…] VIOREL si acest viorel era prieten foarte bun cu mircea care ne facea filme pe perete cine a fost la paclisa ani 1981-1985 isi aminteste pe fratele meu tot mircea il chema […moderat…] costin a suferit mult mai mult ca mine o sa scriu mai multe alta data acum vreau sa ma opresc nu vreau sa imi amintesc cate am tras FITI TARI CA DE UITAT NU PUTEM UITA

12 05 2013
EMILIA

e foarte greu sati amintesti acele clipe

12 05 2013
gabriel

Salut Emilia,Gabriel Ionescu e numele meu,cred ca stiu cine esti…eu m fost cu tine la Bl 3,in acea perioada si ii cunosc atat pe Nemes(o educatoare rea)cat si pe Dragota(1gras insensibil…)Din pacate acest seit nu ne permite sa luam legatura de nici un fel.Mi-ar fi placut sa ma intalnesc cu multa lume cum ar fi;Gorun Aurora(vs Lala),podariu Florica si cu multi altii dar…Oricum intentionez ca prin decembrie sa trec pe acolo,poate culeg mai multe info,pe curand.

13 05 2013
EMILIA

da imi amintesc si de lala si de florica am avut si zile bune acolo dar cele mai rele ganduri le am de fratele meu recunosc am fost si eu rea si am mai batut cativa copii de la blocul doi si pentru asta ma pedepseau dar i bateam pentru fratele meu acum imi pare rau toti eram copii dar na asa este imi amintesc si de biro cel cu handicap care statea tot timpul pe scari il aduceau femeile de servici sus pe sectie la noi cand primea pachet de acasa sa imi faca cadouri si le spunea ca se insoara cu mine.sincer imi pare rau dar nu imi amintesc cine esti daca teas vedea sigur mi-as da seama ori cum imi pare bine ca am dat de acest site sa mai vb cu cineva din cand in cand despre viata petrecuta acolo.toate cele bune iti doresc pe curand.ma gasesti si pe […moderat…]

14 05 2013
gabriel

Buna ziua Emilia,din pacate administratorul acestui sait,Adrian,nu permite popularizarea de adrese nr.de tel.samd, din motive puerile.I-am adresat inca o intrebare si nu mi-a rsp,asa deci e usor de presupus ca ii trateaza pe toti cei care aleg sa scrie ca eventuali periculosi.Filme SF cu nebuni….sau romanisme daca vrei.
Am vazut ca mi-ai lasat o adresa dar nu se poate altcumva.Iti multumesc ca mi-ai rsp si pot sa mai adaug ca desi acei neoameni care ne loveau din te miri ce motive,o faceau din anumite frustrari,fiindca in atributile lor de serv.era precizat termenul;rabdare.Totusi am avut fericirea sa nu prea fiu lovit insa nu-mi era tot una cand vedeam colegii mei plangand.A trecut si a ramas,ptr mine, doar ce a fost frumos.
Imi amintesc cu placere de cum mergeam la Raul Mare(la scaldat),la cules mere si cartofi,cu colindul si cum ne strangeam la TV sa urmarim Dallas sau Albumul Duminical.
Iar intre noi exista un soi de respect neimpus.
Voi incheia cu ideea ca merita s traiesti eliberta de trecut si nu te mai gandi la ce a fost rau ci doar la ce a fost frumos.Ca de exemplu vezi cum jucam 9 pietre sau orice altceva care iti face placere.
Cu respect,Gabriel

14 05 2013
gabriel

Salut Adrian,observ ca esti destul de promt cand este vorba sa cenzurezi ceva si lipsit de vigilenta cand trebuie sa-ti asumi responsabilitatea.

14 05 2013
addsalu

Draga Gabriel,

In ciuda faptului ca, de regula, refuz sa raspund unor asemenea abordari, tin sa iti reamintesc faptul ca regulile acestea au drept UNIC scop asigurarea protectiei celor care scriu aici. In caz ca nu ai sesizat INCA, acesta nu este nici un site de dating, nici de socializare. Prin urmare, datele de contact, altele decat un prenume sau un pseudonim cu care sa ne adresam respectivilor, nu sunt necesare. Mai mult decat atat, oricat iti pare de greu, exista foarte multi indivizi dubiosi care nu pregeta sa profite de situatia de vulnerabilitate a unora dintre cei care scriu aici. Dupa ce am fost sesizat, in urma cu multi ani, de existenta unei astfel de situatii, am instituit aceasta regula. A permite sa se intample din nou ar insemna din partea mea nu doar o lipsa de respect fata de suferintele reale ale acestor prieteni virtuali, ci si o lipsa de responsabilitate.

Nu ma astept sa intelegi chestiunile acestea. Am insa pretentia fireasca de a le respecta. Iar in situatia in care alegi, asa cum ai facut-o de atatea ori, sa le ignori, am posibilitatea si legala, si legitima, de a le impune.

In privinta atacurilor la persoana si a abordarii ireverentioase, tin sa iti spun ca ai trecut cu mult peste limita. Prin urmare, inainte de a ti se permite sa postezi din nou aici, astept niste scuze credibile. Nu am facut nici armata, nici gradinita impreuna, si nici nu cred ca ai caderea de a ma aborda in felul acesta.

Dimpotriva, mi-ai irosit timpul obligandu-ma sa iti raspund, in conditiile in care te asigur ca am mult mai multe lucruri nespus mai bune de facut. De asemenea, ignorand cu buna stiinta acele doua reguli minimale ale acestui site, imi irosesti timp pretios, obligandu-ma sa iti moderez comentariile, ba chiar si numele (in conditiile in care in mod sistematic ALEGI sa iti treci TOT numele). Te asigur ca acel timp pretios poate fi folosit in favoarea celor care au intr-adevar nevoie de un sprijin, nu in favoarea celor care, ca si tine poate, se plictisesc si nu au ce face!

Prin urmare, pentru a-ti vedea din nou comentariile aprobate aici, te rog inca o data sa citesti si sa respecti acele reguli minimale! Apoi, astept scuzele tale pentru felul in care m-ai abordat si pentru ca mi-ai irosit timpul!

Nici unul din comentariile tale ulterioare care nu vor respecta aceste reguli de bun simt elementar nu vor mai fi aprobate, ci vor ajunge acolo unde le este locul: in cos.

Cu scuzele de rigoare pentru ceilalti membri ai grupului de suport, care au fost nevoiti sa asiste la aceste discutii,

Adrian

8 07 2013
alecse

am fost la dr […moderat…]…..blaga 1965 1967..memorialul durerii..trebuie sa ne reintilnim odata..cei sanatosi la minte si sa cerem despagubiri morale si materiale pt copilaria distrusa
….

9 07 2013
Adrian

Draga Gabriel,

Comentariul tau nu va aparea aici pana cand nu vei respecta ceea ce ti-am scris (inclusiv scuzele pe care inca mi le datorezi!). Cat despre comparatiile cu evreii si cu Auschwitzul, nu vreau sa comentez in vreun fel.

Sustin insa ideea ta de a va face un blog separat. Blogul vostru, regulile voastre, responsabilitatea voastra. Aici nu veti vedea date personale de contact pe site, din motive care, repet, tin de siguranta membrilor. Nu pot pune in contact direct si nemijlocit persoane necunoscute care au ajuns pe un site avand drept subiect principal de discutii o tema atat de delicata precum cea de care ne ocupam noi. Vrei sa intelegi lucrul acesta, bine. Nu vrei, iarasi bine. Consider ca mi-am facut datoria fata de tine, explicandu-ti mai mult decat ar fi fost cazul niste lucruri pe care, din bun simt macar, ar fi fost normal sa le respecti.

Adrian

19 01 2014
Stef

Marian,
Am o simpla curiozitate. Cati ani ai si pana unde anume au mers studiile tale? (Liceu sau?). Ai un vocabular suficient de vast si o scriere suficient de corecta pt un copil vrescut in astfel de cobditii….. Timp pt invatat se pare ca aveai……
Bravo tie, insa curiozitatea mea persista.
(Desi postarea este veche, poate primesc un raspuns…).

21 01 2015
Lalena

Trebuie să recunosc că evenimentele din viaţa ta au fost presărate cu puncte cheie, care fie te vor distruge, fie îţi vor da o şansă pentru a îţi reface viaţa, din punctul din care doreşti.

Nu viaţa s-a purtat atât de vitreg cu tine, ci oamenii din ea. Viaţa nu e responsabilă pentru ceea ce ni se întâmplă, ci alegerile unora sau altora, care sunt trase în ea. Deciziile alea influenţează şi hotărârile luate clatină sau construiesc.

Ca răspuns la una din întrebările tale:

După o asemenea experienţă de viaţă, da, merită să trăieşti pe acest pământ. Alţii au viaţa goală şi nu ştiu cât sunt de fericiţi. Şi, te întreb, când ai căzut şi eşti la pământ, de vreme ce mai jos nu ai cum să mai cazi, singurul lucru demn de făcut nu crezi că ar fi doar să te ridici?

Dacă după atâtea întâmplate ai avut, totuşi, dispoziţia de a da afară, într-o avalanşă sau nu, tot ceea ce mocnea în tine de atât amar de vreme, nu crezi că a fost pentru un motiv? Şi nu cred că motivul era ce părere au cei de aici de episodul în care pomeneai de aragaz. Aragazul e bun, de altfel: îţi încălzeşti apă să te speli, când nu curge apă caldă, îţi prepari ceva bun de mâncare, ca să ai energie, îţi faci un ceai pe care poţi să-l bei în linişte când citeşti o carte bună sau chiar când mai citeşti şi unele pasaje din anumite conversaţii care au loc pe aici. În plus, îţi oferă căldură. Îmi aduc aminte, pe vremuri, când eram mică, elemenţii de la calorifer erau reci în toate camerele şi afară era iarnă. Maică-mea, în fiecare dimineaţă, mă lua în bucătărie cu ea, mă punea pe scaun, dădea drumul la aragaz, apleca uşiţa cuptorului aprins, ca să îşi usuce părul şi mă privea zâmbind. Asta e o amintire frumoasă. Ce vrei tu să faci, irită, nu înfrumuseţează. Şi irită pentru că, deşi ai dreptul de a trăi frumos, după toate mizeriile şi situaţiile crude de care ai avut parte, vrei să alegi să renunţi. Şi asta nu meriţi. Mai ales când nu ai văzut şi cealaltă faţă a vieţii, unde există toate cele de care încă nu ai avut parte şi pe care le-ai meritat şi le meriţi.

Unii părinţi, din punctul meu de vedere, ar trebui să treacă un examen înainte de a avea copii. Îmi pare rău pentru că nu ai reuşit să simţi dragostea şi afecţiunea de mic. Ar fi făcut minuni mai mari cu tine. Şi chiar dacă nu ai avut parte, tot eşti o minune, pentru că rezistat şi fără şi te-ai construit singur. Când oamenii sunt lipsiţi de bani, dragoste şi educaţie, devin nişte monştri. Nu te regăsesc aici, chiar dacă ai fost lipsit poate de toate.

Ai putea să te opreşti din plâns, pentru că deja răul a fost făcut. Lasă loc binelui să intre în viaţa ta şi în casa sufletului tău. Încearcă, în măsura în care poţi, să faci ceva să ieşi din starea în care te afli. Caută să cunoşti oameni, să te înconjori de ceea ce ţi-a lipsit de-a lungul anilor şi să faci ceva pentru tine, pentru a putea trăi frumos, decent, natural şi cât de cât normal. Ştiu că ai traume şi că ele vor persista mereu, dar dacă laşi loc oamenilor să te cunoască şi te vei deschide, atât cât îţi vei permite, în preajma lor, vei constata că nu toţi sunt meniţi să te rănească şi să şteargă tot ce dă sens vieţii tale. Dacă nu încerci, nu prea ai de unde să ştii cum e.

Mai dă-ţi o şansă şi tura asta fă-o pentru tine. Acceptă că ţi s-au întâmplat lucrurile alea urâte şi înfiorătoare, înţelege că le poţi depăşi, în timp, cu răbdare şi înţelegere din partea celor care îţi pot oferi aceste cadouri, îmbrăţişează-le şi deschide-ţi un alt drum pe care să mergi, chiar dacă vei fi mai singur, măcar va fi drumul ales de tine. Nu ştiu dacă mai ai vise, dar dacă nu ai, caută pe acolo prin tine să vezi ce te mai bucură, ce îţi mai face sufletul să vibreze şi ce îţi mai aduce un zâmbet. Merită să lupţi, în primul rând pentru tine. Să nu renunţi, chiar dacă alţii au făcut-o.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: