Remus

16 01 2013

Buna ziua!!!,Imi pare nespus de bine ca am dat de site-ul vostru, sper sa imi pot reveni…..
Va spun situatia mea pe scurt….Am 17 ani,si sunt in clasa a-X-a,insa de 2 luni sunt intr-o continua depresie si de doua saptamani incoace am tendinte de sinucidere, chiar nu stiu ce sa mai fac…..efectiv vreau sa mor si atat!!!!!
Toata lumea ma ocoleste, ma simt un om fara perspectiva, nu am avut nicio data vreo prietena desi am incercat de nunumarate ori….pe langa asta simt ca sunt foarte prost deoarece nu mai pot recupera aniiii pe care nu i-am folosit din plin si sunt in urma cu materiile la scoala………
Tata este un betivan ordinar, care ne umileste pe mine (sora mea si mama), nu ma lasa sa merg cu prietenii pe-afara, doar la pasti si la craciun…..desi mama ma are sub protectie(nu are niciun efect asupra mea)…Mi-am dorit tot timpul sa fim o familie normala, sa avem liniste in familie, dar din pacate numai liniste nu exista!!! Vin acasa de la scoala si in loc sa primesc afectiune, primesc jigniri si intoleranta de la parintii mei……Chiar nu mai suport aceste lucruri!!!!!!!

Anunțuri

Acțiuni

Information

20 responses

16 01 2013
addsalu

Draga Remus,

Bine ai venit! Asa cum ti-am promis, ti-am facut o “categorie” cu numele tau pe care o poti gasi intotdeauna in coloana din dreapta (daca citesti aceste randuri inseamna ca ai gasit-o!), unde vei gasi diversele raspunsuri ale membrilor grupului de suport si unde te voi ruga sa postezi si tu pe viitor, pentru ca toata situatia sa poata fi urmarita mai usor, in contextul ei.

Nu esti in nici un caz un om fara perspectiva, ba dimpotriva! Ai 17 ani, in curand vei fi major si vei putea decide pentru tine! Iti sugerez sa ai o discutie cu psihologul liceului in care inveti, in care sa ii prezinti situatia cat mai exact cu putinta. El va putea sa evalueze problema sub toate aspectele ei si va sti ce este de facut!

La prima vedere, iti marturisesc ca ma ingrijoreaza situatia ta, dar imi este greu sa iti pot spune ce sa faci pentru ca nu am imaginea de ansamblu. De exemplu, faptul ca starea ta dureaza de doua saptamani in continuu nu este deloc in regula! Trebuie sa faci ceva urgent! Daca nu poti merge la psihologul scolii, mergi la cabinetul medical si spune-i medicului sau asistentei ce mi-ai spus si mie. Cred ca ar trebui sa ai o discutie cu cineva de specialitate – ori psiholog, ori psihiatru, dar acesta este doar inceputul! Ei te vor ajuta ca, pentru moment, sa tratezi simptomele, adica sa nu te mai simti deprimat si sa iti tii sub control tendintele suicidare de care vorbesti, dupa care vor trebui explorate cauzele. Este clar ca multe au legatura si cu atmosfera de acasa, si cu lipsa ta de incredere in tine insuti pe care o intrezaresc printre randurile pe care le scrii, si cu problemele de la scoala (ceea ce spuneai legat de faptul ca nu reusesti sa recuperezi la diversele materii pe care le studiezi).

Vestea buna este ca se pot rezolva, dar trebuie sa iti faci un pic de curaj si sa mergi de urgenta ori la psihologul scolii, ori, daca nu aveti asa ceva, la cabinetul medical. Daca iti este mai usor sa vorbesti cu ei asa, poti eventual printa corespondenta noastra si sa le-o arati si lor. Vor sti ce trebuie sa faca, te asigur!

Chiar si problemele cu parintii se pot rezolva! Uneori este suficienta o discutie cu un consilier de la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului de care apartii, care sa le explice faptul ca exista anumite comportamente ale noastre, ale adultilor, care afecteaza pe termen lung un copil. Din pacate, noi, adultii, nu stim intotdeauna care sunt consecintele faptelor sau vorbelor noastre si nici macar nu ne gandim in ce fel pot afecta un copil…

Fii tare, ok? Astept sa ne scrii ce ai discutat cu psihologul scolar sau cu medicul de la cabinet, si tinem aproape!

Iar intre timp, vreau sa faci urmatoarele lucruri:

1. Dupa ce iti faci toate temele pentru scoala pe care le poti face, vreau sa citesti zilnic cateva pagini dintr-o carte care iti place, aleasa din bibliografia pentru Limba si Literatura Romana. Vei fi surprins de cat de repede trece timpul citind!

2. Sport! Incepe cu doua serii a cate 10 flotari si 10 genuflexiuni, apoi, dupa o saptamana, creste la trei serii, iar dupa doua creste numarul flotarilor si al genuflexiunilor din fiecare serie. Le poti alterna, daca vrei, cu abdomene, cu 15 minute de alergat usor, sau cu 30 de minute de plimbat cu bicicleta pe afara, ori cu 10 minute de sarit coarda. Important insa este sa faci sport, zilnic, macar 10 minute de efort intens!

3. Fructe si legume. Vreau sa mananci zilnic macar doua fructe si legume proaspete. De preferat, acum, ar fi sa mananci macar o banana pe zi, dar daca nu ai, orice alte doua fructe si legume!

4. Ceai de sunatoare – iti faci seara, inainte de culcare, o cana cu ceai si il bei caldut, indulcit cu putina miere de albine. La o cana normala se pun doua pliculete de ceai de sunatoare. Torni apa fierbinte peste pliculetele de ceai, acoperi cana vreo 10 minute cu o farfurie sau o coala de hartie, scoti pliculetele si bei ceaiul inainte de culcare.

5. Inainte de culcare, vreau sa te gandesti la 3 motive pentru care poti fi recunoscator in ziua respectiva. E musai sa gasesti 3 motive! Nu te gandi la lucruri mari, pot fi si banalitati, de exemplu pentru ca a fost soare afara, pentru ca nu te-a ascultat la mate cand nu stiai lectia respectiva, pentru ca ai mancat ceva care ti-a placut… Important este sa fie ceva pentru care poti multumi sincer. Apoi, dupa ce te-ai gandit la ele, roaga-te si spune, simplu, “Doamne, iti multumesc pentru aceste trei lucruri din viata mea: ….. (si le enumeri). Amin.”

Asteptam sa ne scrii, Remus!

Cu prietenie,
Adrian

16 01 2013
addsalu

–––––––––––––––-
Claudiu a raspuns:
–––––––––––––––-

Buna Remus,
Te rog du-te la biserica, spovedeste-te unui preot si spune-i tot ce ai facut si ce ganduri ai! TOT! Eu am 25 ani si am avut o prietena la care am tinut foarte mult si dupa ce ne-am despartit la ceva vreme am intrat in depresie, urat de tot. Am si incercat de mai multe ori sa ma sinucid, am vrut sa ma spanzur, am luat un pumn de pastile, mi-am taiat venele. De fiecare data, Dumnezeu m-a salvat, dovada ca acum iti scriu tie:) Am inceput sa merg la biserica duminica, am reinceput lucrul desi eram convins ca nu o sa mai lucrez acolo unde eram. Prietena inc nu am, insa am iesit in oras cu fete, o sa-mi gasesc una in curand.
Ideea e sa te rogi lui Dumnezeu, din tot sufletul tau, si ai putina rabdare. Spune rugaciunea inimii, “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul”, in continuu, oriunde ai fi si orice ai face.
Ai rabdare si vei vedea ca o sa se schimbe lucrurile si pentru tine!
Nu asculta de acele ganduri negre, orice ar fi, NU se merita! Am trecut prin asta, am suferit o gramada si i-am facut pe ai mei sa sufere muuult. E groaznic ce simti tu acuma, stiu, te cred, dar nu renunta!!!
Singur nu poti trece peste asta si stii ce? nici nu trebuie, cheama-L pe Dumnezeu sa te ajute si El vine negresit!
Hai , capul sus si du-te la biserica, cauta un preot si spovedeste-te!

16 01 2013
addsalu

–––––––––––––
Remus a scris:
–––––––––––––

Buna!
Sincer, nu imi vine sa cred cat de punctuali sunteti……am scris seara si dimineata pe cand ma trezesc intru si vad feedback-urile din partea voastra..
Va multumesc foarte mult pentru interesul acordat!
Astazi nu am mers la scoala pe motiv ca is racit( cel putin asa le-am zis parintilor),, dar eu nu am nimic…!!!Mi-am pierdut interesul pentru orice lucru pe care mai demult imi facea placere sa le fac…Imi este foarte greu sa accept situatia in care ma aflu,….Am sa incerc sa fac ceea ce mi-ati propus, dar imi este frica sa ma confesez in fata cuiva,, de exemplu imi este frica sa ma duc sa ma spovedec in fata preotului( cine stie ce va spune despre mine) si de asemenea imi este frica sa ma duc la un psiholog sau sa imi povestec situatia mea in general oricarei persoane, nu inteleg de ce is atat de vulnerabi atunci cand primesc critici, ar trebuii sa le prmesc ca atare si sa ma schimb, dar din pacate nu ii asa, mai tare ma adancesc in problema..
…Voau am curajul sa imi spun problemele(nu inteleg de ce), cred ca nu vreau sa isi schimbe parerea despre mine cei care ma cunosc si imi sunt prieteni….Nici parintii mei nu stiu ca am ganduri sinucigase..singurii.sunteti voi!
Imi place foarte mult cum ai argumentat raspunsurile addsalu, dar in ultima vreme nu pot sa ma concentrez pe ceea ce invat si nu imi place sa citesc deoarece vad o gramada de cuvinte necunoscute mie( cu toate ca am incercat foarte mult sa citesc si sa fac cumva sa imi placa, mi-am facut si permis la biblioteca, dar in zadar)…Cand eram mai mic am facut sah de performanta am ajuns sa iau cateva premii destul de importante pe la 12 ani(locul unu pe judet la varsta mea….si locul doi la un concurs international organizat la constanta la varsta de 14 ani),am vrut sa continui, dar m-am gandit ca este un sport fara viitor( nu este sponsorizat) si atunci m-am lasat pe la varsta de 15 ani…
Vrau sa fac cumva sa imi placa citittul, dar nu stiu cum….in famile nu am vazut pe cineva sa citeasca o carte, doar pe sora mea care mai trebuia sa invete pentru scoala…..

Va multumesc enorm pentru sfaturile date!!!!!!!

16 01 2013
Stef

remus,
Un psiholog nu este unul dintre cunoscutii tai, nu face parte din cercul tau de prieteni. Deontologia profesiei presupune obligatia morala la confidentialitate(ceea ce vei spune acolo nu va fi dus mai departe ci va ramane acolo). Un psiholog are o pregatire specifica, cu ani de formare…etc, el nu este in masura sa te judece prin natura meseriei lui(si nici ca om nu o va face – gandeste-te cate cazuri extraordinare intalneste)! Evident ca tu privesti problema ta ca fiind una grava (si este normal sa o privesti asa) insa atat pt mine(cel putin) dar mai ales pt un psiholog, problema ta este una comuna, des intalnita si deloc rusinoasa.
Incearca te rog sa gandesti in felul urmator: faptul ca tatal tau este alcoolic nu te schimba pe tine, nu te face sa fii alt om si nu este problema ta ci a lui ! Problema ta este doar faptul ca esti afectat de comportamentul lui (si crede-ma ca asta se poate rezolva ! O data cu experienta, cu dezvoltarea ta se vor naste si forme de aparare fie ele automate sau intentionate –mintea ta se va apara singura impotriva a ceea ce te face sa suferi si isi va forma un scut impotriva cuvintelor lui – iar tu, iti vei repeta mereu in gand ca aceasta situatie este temporare iar tu, indiferent de limitele pe care ti le impune tatal, vei creste si vei pleca spre a-ti forma o familia asa cum ti-o doresti ! ). Tu iti vei gasi linistea, el va ramane la stadiul de a consuma alcool…..
Invata, asa cum poti si cum te pricepi tu mai bine, sa atribui celor din jur ceea ce li se cuvine, si anume sa departajezi clar problemele tale de ale lor. Faptul ca mama nu are putere de decizie nu este vina ta,insa te afecteaza. Incearca sa o incurajezi sa fie puternica si asa vei fi si tu (tu fiind minor, depinzi de atitudinea ei in fata tatalui).
Problema ta este mediul familial si nu probleme lor !
Gandeste logic: vei creste si vei scapa din acel cerc vicios, de aceea atmosfera apasatoare !
Nu uita, atat cat poti sa te concentrezi in a urma o meseria, in a-ti croi un drum in viata astfel incat sa poti beneficia de un job cat mai curand. Un loc de munca te va ajuta sa te muti, sa devi independent si sa iti organizezi viata in liniste asa cum iti doresti. Renuntarea la viata face ca tot viitorul tau sa dispara. Si timpul este in avantajul tau, mai ai un an pana la majorat !
Mai ai doi ani pana termini liceul, nu este mult, timpul trece repede.
Apeleaza la metode simple: asculta muzica(casti in urechi) si gandeste-te la viitorul tau, la ce ti-ar placea sa faci. Scrie-ti gandurile, te va ajuta sa te descarci, cauta un hobby care sa iti ocupe timpul intr-un mod placut si mai ales invatat cat de mult poti in momentele de liniste. Invatatura iti va asigura mai multe sanse in viitor, mai multe sanse de a-ti gasi un serviciu si de a deveni independent !
Repet, un psiholog nu va face decat sa te asiste pe drumul spre reusita, te asista in depasirea problemelor, el NU iti va da sfaturi (nu are voie) si nu te va judeca….asta contravine meseriei lui(el este educat in alt mod si urmareste rezolvarea problemelor tale caci altfel nu ar mai fi psiholog !).
Nu poti merge la psiholog fara a avea incredere in el ! Va trebui totusi sa te convingi singur de asta: in prima faza iti vei spune: „vorbesc singur” si asta pt ca majoritatea oamenilor se asteapta sa primeasca sfaturi. Apoi, dupa cateva sedinte vei realiza ca tensiunea problemelor tale s-a dimin\uat, nu mai simti apasarea grea, iar apoi vei incerca sa gasesti solutii ajutat de catre psiholog. El doar se va asigura ca nu esti in primejdie, iti va fi prieten pentru o perioada, pana ce tu vei depasi aceste probleme reale ! Incearca cu incredere !
Asteptam vesti.

20 01 2013
miss

Remus,

Cum adica mama ta te are sub protectie? Sunt divortati , dar inca locuiesc impreuna?

Sora ta cati ani are? Ea cum face fata stresului din casa?

Ai bunici in( oras)? Nu ai putea sa te muti o vreme la ei?

Dupa ce iti trece deprimarea asta, ai sa vezi ca cel putin lucrurile care tin de tine nu sunt asa negre. Si anume, poti sa recuperezi (in mod sigur, doar sa te poti concentra), tot ce ai pierdut din materiile studiate! Nu e asa greu, in prima faza te axezi pe materiile de prim interes, lucrurile vor evolua, vei deveni mai optimist si totul va decurge mai usor apoi!
Probabil vei putea relua si sahul(daca vrei); mi se pare o activitate f placuta. Si eu jucam mult sah in copilarie, in famile si cu prietenii.

Nu e un capat de lume ca nu ai inca o prietena. Iti vei face una la un moment dat. Sunt oameni de 30 de ani care nu au iubita… deci nu e o problema la varsta ta.

Fa-ti curaj si du-te la psiholog…

Cu drag, miss

4 02 2013
remus

Dragii mei,

Am ajuns din nou aici sa va scriu… din pacate nu am vesti foarte bune pe moment( in ultima saptamana nu am fost la scoala si am vrut sa ma sinucid luand mai multe tablete de algocalmin),….dar totusi mi-am facuit curaj astazi si am fost la psiholog,, am primit un tratament de luat si incerc sa ma tin de el.
Va rog din tot sufletul meu de om pacatos mai datimi sfaturi de reinviere la un mod de trai normal, am nevoie de sfaturi….In ultimele doua luni m-am inchis in mine si nu am vorbit cu nimeni despre chesti asta si am gandit ca se va rezolva dar nu a fost asa….( imi cer scuze daca va iau din timp).

AM nevoie de sfturile voastre:** ca sa pot merge mai departe….as vrea sa ma duc la un preot sa ma spovedesc dar nu am curaj inca….nush cum sa ma duc maine la scoala si cum sa le zic colegilor mei ca de ce nu am fost la scoala…..

6 02 2013
Stef

Remus,
Spui ca ai fost la psiholog si ai un tratament de luat. ceva nu este in regula. Variantele sunt urmatoarele: ori nu ai fost la psiholog, ori respectivul nu este de fapt un psiholog. ce tratament iei mai exact ? Psihologii nu au dreptul prin natura profesiei lor sa emita reteta sau sa prescrie(intelege cum vrei) medicamente…..Aveti un psiholog in cadrul scolii sau ? Te rog sa ne dai mai multe date despre acest lucru, ceva nu este corect in aceasta ecuatie. Te rog frumos sa te interesezi ce acreditare are acel „psiholog”, ce tip de terapie practica, practic…ce specializare are ! Apoi vino si spune-ne exact ca sa stim despre ce vorbim ! Este imposibil ca cineva numit psiholog sa-ti prescrie vreun tratament sau sa faca asta de la prima sedinta (fie el psihiatru).
Ia-o usor, nu te grabeste nimeni, nu te grabi nici tu. Hai sa facem lucrurile pe pasi, usor si sa intelegi si tu mai bine ce faci, esti de acord ?
Astept raspunsul tau clar.
Numai bine !

8 02 2013
claudiu

Viata este precum trupul nostru.Iar realitatea este precum hainele care le imbracam,este doar un mit,absolut pentru toate problemele care credem defapt ca ne afecteaza.Ne afecteaza pentru ca suntem legati de ele,de probleme.Daca incerci sa reduci din a te mai gandi la ele,ai sa te intorci pe drumul tau,cat de putin.

9 03 2013
remus

Buna ziua!
Am vesti destul de bune!!! Eu am inceput sa merg la scoala, am inceput sa invat la materiile pe care le am de studiat, si chiar ma simt destul de confortabil acuma, am fost o saptamana plecat de acasa( la tusica mea), acolo m-am simtit ca in rai, m-am simtit ca fiind pe o alta planeta…dar din pacate astazi sunt din nou acasa si iarasi smt ca ma apasa ceva( iar atunci cand il vad pe tata, incep sa ma intristez), nu am amintiri frumoase din partea lui. Tata bea foarte mult si ne cearta deseori fara niciun motiv, iar din pacate mama este posedata de tata. Mama este o persoana foarte buna si sufletista, dar niciodata nu a avut curajul sa puna capat relatiei, tot timpul a amanat aceasta decizie din pricina faptului ca ii era frica sa nu ne piarda.Tot timpul fac comparatii intre familia noastra si alte familii, mai ales cand sunt la scoala si colegii incep sa spuna ce au facut in vacanta de iarna, cum s-au distrat la munte cu parintii, mergand cu schiurile.SIncer, nu mi se pare corect ca altii sa aiba o viata atat de frumoasa,iar altii sa traga pana nu mai pot.Defapt noi copii, care ne-am nascut in familii precare din punct de vedere spiritual, cu ce am gresit inainte sa ne nastem, ca sa avem o asemenea viata??? Nu mi se pare deloc corect!!!

Scopul tatalui meu a fost sa construiasca o casa, toata viata lui s-a bazat pe aceasta oportunitatea, a avut foarte mult probleme inca de la fundatie,de atunci s-a schimbat radical viata lui! Pe sora mea a avut-o deja atunci, si existam dar aveam 2-3 anisori. Tata a inceput sa bea ca sa uite de probleme, au fost certuri peste certuri, aproape in fiecare zi, nu exista o noapte sa nu ulre la mama sau sa o certe pentru ca nu ii iesea lui calculele.Noi copii eram tot timpul la mijloc,ne rugam lui Dumnezeu ca tata sa poata dormi si sa ne lese si pe noi in pace.Au existat multe conflicte cand eram mic( ba chiar imi aduc aminte cand tata era destul de beat, era seara si el nervos si incruntat o certa de zori pe mama, dintr-o data ii da o palma, iar apoi mama a fugit din casa( noi il rugam insistent pe tata sa o lese in pace),dupa incidentul petrecut in casa, cea mai groaznica scena pe care am putut sa o vad in viata mea, tata a iesit afara si a luat sacurea in timp ce injura de mama focului( ca te omor in pi**a matii de femeie ordinara), a mers la robinet sa spele sacurea cu multa satisfacere pe care o avea( las ca vezi tu acuma cum te fac bucatele, iti scot matele, ti le fac pachet si ti le trimit la mata acasa)….in timp ce el facea asta, mama a iesit din curte, prima data cand o vedeam pe mama fugind pe strada..iar tata fugea dupa ea cu sacurea. Nu doresc nimanui o astlef de copilarie, credetima pe cuvant ca astfel de scene nu vedeti nici in filmele horor!!!

9 03 2013
addsalu

Draga Remus,

Ma bucur ca ai vesti, fie ele si doar „destul de bune”, si te asteptam si cu vesti „foarte bune”.

Nu ai gresit cu nimic pentru ca ai parte de o viata mai altfel decat a celor care stau doar in puf. Multi dau vina fie pe altii, fie pe Dumnezeu pentru asta, insa uita cu desavarsire ca acel Dumnezeu pe care Il invinuim de toate relele care ni se intampla a decis sa renunte pentru o vreme la gloria Lui cereasca si sa se intrupeze aici, pe Pamant, in mijlocul oamenilor. Si, la fel ca si noi, nu a avut parte de belsugul si de bunatatile pe care le-au avut altii. A „gustat” nedreptatea cel putin in aceeasi masura ca si noi. S-a nascut intr-un grajd, pentru ca in hanurile si in hotelurile vremii nu s-a gasit loc si pentru El. A fost culcat in paie, nu in puf de gasca… A crescut intr-o familie saraca si, mai mult decat orice, a ales sa mearga pana la capat in dragostea Lui si sa moara pentru noi, fiind invinuit pe nedrept. Asa ca indraznesc sa intreb, fie si doar retoric, cum ar putea oare El sa nu inteleaga si sa fie departe de tine, care traiesti o viata deloc usoara? Daca nici El nu ne intelege, atunci NIMENI nu ne poate intelege! Insa nu pot sa fiu decat recunoscator stiind ca, tocmai pentru ca El a trecut prin lucruri asemanatoare, El poate intelege prin ceea ce treci si vrea sa iti fie alaturi. De fapt, indraznesc sa spun ca, daca nu ti-ar fi dat El putere sa rezisti, probabil ca nu ai fi rezistat pana acum…

Nu este deci vina noastra pentru ca avem parinti denaturati, asa cum spui ca este tatal tau. Si, pentru ca tot am amintit de el, te rog sa imi promiti ca, daca se va mai intampla ceva atat de ingrozitor cum ne-ai scris, primul lucrul pe care il vei face va fi sa te ascunzi undeva unde sa poti fi in siguranta si acolo sa pui mana pe telefon si sa suni la 112. Sa nu iti fie teama sa faci lucrul acesta, pentru ca CEL MAI IMPORTANT LUCRU ESTE SA FITI IN SIGURANTA. Acel individ cu securea in mana nu este tatal tau. Este cea mai intunecata latura a lui, scoasa la iveala de bautura si de faptul ca se complace sa traiasca in halul acela. Sa stii, draga Remus, ca alcoolismul este o boala. Incet-incet, creierul lui ii este afectat de asta, vointa ii este pur si simplu inrobita si nu mai raspunde pentru faptele lui. Asa ca este important sa te gandesti la siguranta voastra, a ta, a surorii tale, a mamei voastre! Pune mana pe telefon si cere ajutorul de urgenta al politiei. Iar, dupa o noapte-doua la racoare, el se va gandi de doua ori inainte sa puna mana pe topor si sa va ameninte. La un moment dat, daca nu veti lua nici o masura, este posibil chiar sa isi puna in aplicare planul.

Deci, fii tare, asigura-te ca esti la adapost, in siguranta, si suna la 112 ori de cate ori esti in pericol tu sau ai tai. Si, de ce nu, cere ajutorul celor de la Primarie. Fiecare Primarie are un departament care se ocupa de protectia copilului, unde stiu exact ce trebuie facut pentru ca voi sa nu traiti tot timpul intr-o spaima continua si intr-un stres continuu. Vor incerca intai sa discute cu el, apoi ii pot chiar impune sa faca ceva, sa se trateze, sa urmeze o forma de terapie, de dezalcoolizare, altfel se poate merge pana acolo incat sa i se interzica sa se mai apropie de voi. Repet, stiu ca e greu sa faci asta, dar daca a ajuns pana acolo incat sa o alerge cu toporul pe mama ta, atunci trebuie sa actionati cumva inainte de a se intampla ceva groaznic.

In alta ordine de idei, ma bucur ca, macar pentru o perioada, ti-a fost mai bine si ai putut sta in alta parte. Timpul trece, vei putea incet-incet sa iti faci un viitor departe de el si de problemele acestea, Totul este doar sa rezisti si sa faci tot ce tine de tine in fiecare moment. Iar restul va decurge de la sine.

Cu prietenie,
Adrian

10 03 2013
remus

Multumesc foarte mult Adrian pentru toate sfaturile acordate! Vreau sa iti spun ca cel mai frica imi este sa nu ajung ca tata! Toti colegii imi spun ca ar vrea sa ajunga ca parintii lor, dar eu ce sa spun? Daca as spune ca as vrea sa ajung ca tata ar fi o minciuna.
Efectiv nu il mai inteleg, tot ce face el se rasfrange asupra mea si surorii mele… Iar acuma asupra celei mai indragite persoane de pe pamantul asta(mama), este la pamant din toate punctele de vedere( are pietre la rinichi, are diabet, iar acum si cu psihicul ii la pamant),
Tata bea in continuu, cu toate ca face compromisuri ca se va lasa de baut si ca va fi alaturi de noi, dar niciodata nu se tine de promisiune( din pacate nu mai poate), eu inteleg asta ca fiind o boala pentru el, este dependent de bautura.
Credema Adrian, ca in conditiile astea ii foarte greu sa inveti, adica am venit acasa cu gandul ca tata a inteles ceva, si ca se va lasa de baut, dar din pacate nu face ceea ce a promis.
Nu mai suport situatia asta, nu stiu la cine sa mai apelez, nu vreau sa apelez la protectia copilului, mama mi-a zis ca ne facem de rusine, si intradevar ne vom face de rusine.
Am vorbit cu psihologul scolii si mi-a zis ca ar fi bine daca il putem duce la dezalcolizare, dar el nu vrea asta, iar cu forta nu-l putem duce.
Te rog, spunemi cum sa procedez, as vrea sa vorbesc mai mult cu dumneavoastra, stiu ca m-ati putea ajuta, am incredere in dumneavoastra
Daca ati putea sa imi lasati un numar de telefon ca sa va pot suna ar fii perfect.Va rog din tot sufletul ajutatima, am nevoie de ajutor acuma cat mai mult.
Cu drag,
Remus.

10 03 2013
addsalu

Draga Remus,

Depinde doar de tine daca vei ajunge ca tatal tau sau nu!

In privinta „facutului de rusine”, chiar crezi ca te poti face de rusine mai rau decat atunci cand el va alearga cu toporul pe strada? Eu zic ca se poate si mai rau, Doamne-fereste, dar in acelasi timp se poate si mai bine.

El are nevoie de ajutor, are nevoie de o constrangere majora, pentru ca altfel patima lui este mult prea pregnanta pentru ca voi sa primati, sa aveti prioritate. El chiar vrea sa se schimbe uneori, sunt convins, insa nu poate… De aceea trebuie ca voi, ca familie, sa faceti ceea ce tine de voi pentru a fi in siguranta! Stii cum se spune uneori, „cu rusinea mori de foame”. In cazul vostru, ma tem ca nu va fi vorba despre foame, ci proverbul ar suna mai degraba „cu rusinea… mori”. Gandeste-te numai la ce nenorocire se poate intampla daca iarasi se imbata si pune mana pe topor…

Iti pot oferi doua numere de telefon: primul este „Telefonul copilului” – 116 111. Daca suni acolo, vei gasi la celalalt capat al firului oameni care te pot asculta si iti pot spune ce sa faci in problema ta concreta. Sunt specialisti in protectia copilului si te vor indruma sa faci ceea ce este mai bine pentru tine, pentru sora ta si pentru mama ta. Si, pe termen lung, si pentru tatal tau, pentru ca daca va continua sa bea in halul acesta, mai devreme sau mai tarziu, ficatul lui va ceda si veti ramane oricum fara tata.

Al doilea numar de telefon este doar pentru acele momente in care efectiv simti ca ai vrea sa mori. Este 116 123, la care iti vor raspunde psihologi, asistenti sociali, sociologi, asistente medicale, studenti medicinisti, oameni care stiu sa asculte si sa te ajute sa ramai in viata.

Dar, pentru inceput, te-as sfatui sa apelezi cu incredere 116 111, Telefonul Copilului. Cred ca de acolo trebuie sa incepi.

Cu prietenie,
Adrian

8 04 2013
remus

Draga Adrian, iti multumes pentru tot efortu depus, sunt cu totul un alt om acuma, incerc sa repar tot ce am facut si mai ales gandurile pe care le-am avut….Am ganduri serioase cu viata mea, nu mai pierd timpul degeaba!
Am invatat foarte multe din intamplarea pe care am avut-o, am mai invatat ca timplu costa bani! Daca pierd timpul acuma cand sunt tanar, cand am cele mai frumoase momente pe care le poate avea o vartsta a unei persoane, atunci ce fac???
Sa stii ca nu o sa mai intru pe acest site, de acum incolo, nu vreau sa imi mai amintesc de nimik ce s-a vorbit aici, atata iti spun daca vrei sa tinem legatura, sa imi dai numarul de telefon, eu ti l-am dat: […moderat…], in comm-ul anterior, iar daca nu vrei,ii treaba ta! Atata, te rog sa nu uiti numele acesta: […moderat…] Remus, o sa incerc din rasputeri sa ajung acolo sus, unde mi-am dorit din totdeauna!!

Le mai multumesc si celorlalte persoane care mi-ai transmis ganduri frumoase si incurajatoare!:))Va iubesc pe toti!:)

8 04 2013
remus

Si emailu adevarat[…moderat…]!…:)) Este valabila legatura si cu celelalte persoane, daca vreti sa tinem legatura, dar nu aici pe site-ul acesta, ma dezgusta cand scriu pe google suicid!:(….

8 04 2013
remus

Astept comm-uri pana in zilele de marti si joi, dupa aceea nu voi mai intra pe acest site!Va urez numai bine pana atunci:))!!!

8 04 2013
remus

Acuma vad, ca nu-mi apare primul comentariu, poate nu s-o moderat, sau nush, deci am scris ceva de gen” Iti multumesc din inima Adrian, pentru toate sfaturile date si sa stii ca sunt cu totul un alt om, am ganduri serioase cu viata mea, atat vreau sa iti amintesti de numele acesta:[…moderat…] REMUS, deoarece vreau sa ajung cineva in viata, asa cum am dorit din totdeauna!Daca vrei sa tinem legatura:numarul meu este:[…moderat…], mi-ar face placere, sa stam la un suc undeva pe o terasa, mai ales ca vine vara imediat:))Esti o persoana minunata,faci traba buna cu situ-ul acesta, poate ma voi revansa odata si odata cu ceva!!!…

8 04 2013
remus

site-ul*

9 04 2013
addsalu

Draga Remus,

Din pacate, din motive care tin de politica de confidentialitate a site-ului, nu pot permite afisarea aici a numelui sau a altor date de contact reale. De asemenea, avand in vedere faptul ca am un program foarte incarcat, care nu-mi permite dedicarea de care ati avea nevoie, am luat decizia de a limita ajutorul meu la ceea ce pot oferi aici. Nu ar fi cinstit fata de nimeni sa promit sau sa incep ceva de care nu as putea sa ma tin.

Exista insa alternative, draga Remus. Daca vrei doar sa vorbesti cu cineva care sa te asculte, sunt incantat sa iti spun ca exista un telverde – 0800 080 100 (transformat de curand in 116 123) la a carui infiintare si functionare am avut privilegiul sa pot contribui si eu.

In ceea ce ma priveste, din motivele pe care deja le-am amintit, sunt nevoit sa ma limitez la scris (si, respectiv, la a modera comentariile voastre).

In speranta ca vei intelege ca motivele mele sunt legate doar de recunoasterea propriilor mele limite, te asigur de prietenia si de sprijinul meu, aici, ori de cate ori vei avea nevoie.

Cu prietenie,
Adrian

9 04 2013
remus

Salut,
Adrian, am inteles, si intradevar ai perfecta dreptate, numarul si numele adevarat tine de confidentialitatea fiecaruia dintre noi, mai ales pe acest site! Asa cum ai spus tu, incercam sa ne rezumam la cuvinte…Deci, iti multumesc inca o data pentru ganduri, in acelasi mod le multumesc si celorlalte persoane!Sunteti niste oameni, cu un suflet bun, care impreuna ati reusit sa construiti ceva..,Desigur cu dirijarea si sprijinul Domnului Andrian!!!
Va urez tot ce este mai bun in viata, sa aveti parte de momente frumoase, asa cum sper ca voi avea si eu de acum incolo!
Chiar astazi vreau sa ma duc,la Biserica, sa imi gasesc un Duhovnic, cu care as putea vorbim mai mult problemele mele de relationare intre oameni si comportamentul meu uneori…

9 04 2013
Stef

Remus,
Felicitari pentru pozitivism, pentru energia buna cu care pornesti la drum, pentru toate visele si pentru curajul de a incerca macar ! Nu uita ca toate problemele PESTE care trecem raman in sufletul nostru si vor iesi la suprafata in situatiile limita, in momentele de incercare ale vietii. Rezolva cat de multe poti, adu inauntrul tau ganduri pozitive chiar daca este vorba despre tatal tau. Da, ai dreptate, alcoolismul este o boala. Desi este greu, poti ajunge la momentul iertarii….si privind spre tatal tau sa-l compatimesti si sa spui „atat a stiut si a putut el sa faca”. Crede-ma ca nici un tata nu si-ar dori sa fie asa pentru copiii lui. Este un om slab care nu isi poate invinge temerile decat pacalindu-se cu alcool.
Mult succes in tot ceea ce faci, Dumnezeu sa te ocroteasca si sa aduca langa tine oamenii potriviti !
Numai bine !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: