Anonim 32

19 08 2021

Am o problema cronica cu timiditatea. Pana la varsta de 32 de ani care o am acum am schimbat 4 locuri de munca pe motiv ca unde am lucrat erau colective mai mici sau mai mari de oameni si imi era foarte greu sa dialoghez cu ei sau sa mananc in fata lor cand aveam pauza de masa. Ma duceam in vestiar ca sa mananc si culmea e ca nimeni nu mai facea asta,eram si sunt in continuare un ciudat. Cand sunt inconjurat de oameni mi se pune un nod in gat si imi transpira tot corpul,din cap pana in picioare. Imi este imposibil sa mananc chiar si in FATA UNUI SINGUR OM, daramite in fata unor zeci sau sute…..Pur si simplu ma fortez sa inghit mancarea iar in final sfarsesc prin a ma ineca. La scoala inca de la gradinita si pana am terminat liceul nu am mancat nimic niciodata,tot din acest motiv. Cand ma intorceam de la scoala eram mort de foame dupa 6 ore de curs. Totodata ma simteam foarte obosit iar foamea care o aveam ma bloca mental si rezultatele pe care le aveam erau mediocre. Acum va trebui sa ma angajez a cincea oara pentru ca nu mai lucrez. Daca ar fi langa mine 3-4 oameni mi-ar fi foarte dar FOARTE dificil sa mananc sau sa comunic. Viata asta m-a obosit si m-a chinuit indeajuns. De asemenea am uitat sa scriu ca am fost batjocorit de colegi de la gradinita si pana in clasa a 12a. Am lucrat foarte putin timp, doar cateva luni in total la toate cele 4 locuri de munca si ma descurc extrem de greu cu putinii bani de la parinti din pensiile lor de 10 milioane. Ma ingrozeste gandul ca va trebui sa ma angajez din nou. Sufar foarte mult si din cauza faptului ca nu am si nu am avut niciodata iubita,ma uit cu jale zi de zi la oamenii care se tin de mana pe strada si sunt fericiti. PUR SI SIMPLU VIATA ASTA NU MERITA TRAITA IN ASEMENEA CONDITII……… DATIMI CATEVA IDEI SIMPLE DACA STITI CUM M-AS PUTEAOMORA REPEDE SIGUR SI FARA DURERI. ACum am din nou acel nod in gat,credca e de la depresie Va implor sa imi dati macar o idee buna despre cum sa ma omor


Acțiuni

informatie

8 responses

19 08 2021
Adrian

Drag Prieten (în lipsa unui nume îți voi spune așa, pur și simplu nu este acceptată aici varianta „Un idiot care merită să moară”),

Nimeni nu merită să moară! Că unii aleg asta, da, este adevărat, însă nimeni nu merită să moară. Viața uneori este nedreaptă cu fiecare din noi, dar acesta nu este un motiv pentru a muri, ci mai degrabă pentru a analiza ce a mers și ce nu… și, vorba rugăciunii, să înveți să accepți ce nu poate fi schimbat, să te straduiești să schimbi ce poate fi schimbat și să dobândești înțelepciunea de a deosebi aceste situații.

În altă ordine de idei, am creat în coloana din dreapta o „căsuță” pe care am numit-o „Anonim 32”. Acolo vor sosi, în curând, mesajele venite din partea membrilor grupului nostru virtual de suport. Dacă, până atunci, simți că nu mai poți și vrei să discuți cu cineva, o poți face la telefonul verde 116123. Iar dacă simți că nu poți rezista și ești pe cale să îți faci rău, nu ezita să suni la 112! Între timp, suntem aici și pentru tine! Scrie-ne acolo, în „căsuța” ta, cum să ne adresăm, și dă-ne mai multe detalii despre tine! Timiditatea poate fi învinsă, să știi! Chiar era și titlul unei cărți, la un moment dat – „Sunt timid, dar mă tratez”.

Cu prietenie,
Adrian

19 08 2021
otilialioness

Buna!
Am citit cele relatate de tine si indraznesc sa imi dau o parere, doar cu scopul de a te ajuta. Imi pare rau pentru felul in care te simti si pot sa inteleg ff bine situatia.
Am fost si eu timida si anxioasa de mica pana tarziu. Am reusit sa depasesc singura bariera asta care poate fi coplesitoare uneori. Nu exista nici un motiv pentru a-ti lua viata! Poate suna cliseic, dar problemele se pot rezolva prin credinta si lucrul cu sinele. Daca ai incredere in Dumnezeu, nimic rau nu ti se poate intampla! Poti sa cer ajutor mereu si indrumare si sa fii recunoscator pt ceea ce ai. Stiu ca acum pare ca ai cea mai groaznica viata, totusi gandeste-te daca nu exista si lucruri, cat de mici, pentru care sa multumesti divinitatii? Poti face o schimbare majora in viata pornind cu pasi marunti, cu rabdare si credinta. Ce mai poti sa faci e sa incerci inca o data sa te angajezi, poate intr-un domeniu in care sa ai doar 1 coleg sau sa fii singur, sau sa lucrezi de acasa. Nu ai specificat domeniu, ca sa pot sa-ti dau exemple. Incepe cu pasi marunti, nu sari direct la un job cu multi colegi. Iar ce tine de viata personala, pt ati gasi o iubita, odata cu micile schimbari in bine pe care le vei face, vei vedea ca viata te va surprinde frumos. Nimic e nimic daca nu s-a intamplat sa ai o iubita pana acum, nu exista nici o regula. Fiecare om are de parcurs drumul lui si sigur va gasi pe cineva la momentul potrivit. Iubeste viata pt ca e cel mai miraculos dar pe care l-am putut primi vreodata, nu il irosi! Mult curaj iti doresc!

19 08 2021
Dragoș

Un simplu mesaj nu te poate ajuta, pacat ca Adrian nu ne lasa sa comunicam si in alta forma. Pentru a face schimbari care sa dureze e nevoie sa vorbesti cu cineva care sa te ajute sa descoperi radacinile acestei probleme. Iti doresc mult succes sa descoperi ce ti-a declansat aceasta timiditate in perioada gradinitei sau inaintea ei, asta iti va aduce rezolvarea problemei dar ai nevoie de strategiile potrivite… Nu-ti fie teama sau rusine, consulta consula un specialist, nu supraestima ce se poate intampla intr-un an si nu subestima ce poti realiza in 10.

Dumnezeu sa te lumineze.
Cu toata dragostea,
Dragoș

29 08 2021
Bogdan

E frica. Undeva candva s-au internalizat niste mecanisme in minte. Mintea a inteles ca trebuie sa evite ceva care doare. Dar solutia niciodata nu e evitarea. Evitarea doar amplifica. Insa nici a te arunca cu capul inainte nu e bine. Exista faze treptate de depasire a fricilor care se fac gradual pe subdomeniile unde exista frica. Sa-ti dau un exemplu ca sa intelegi: Sa zicem ca domeniul e frica de vorbit in public. Subdomeniile pot fi sa vorbesti cu un necunoscut pe strada, sa intrebi cat e ceasul pe cineva, sa incepi o conversatie complet banala cu un necunoscut etc. Astfel intrand in aceste mici subdomenii, frica domeniului mare isi pierde din intensitate. Si cu timpul, ceva de ce iti era frica va deveni ceva banal. Mult spor 😉

9 09 2021
cosmin

Acum doua saptamani mama mea a incetat din viata la varsta de 49 de ani in urma unui infarct miocardic. Era la munca cand primesc vestea de la o colega de-a ei care ma anunta prin telefon ca mama mea se simte foarte rau si ca a fost chemata ambulanta. Si eu fiind la serviciu plec catre ea rugandu-ma la Dumnezeu sa nu fie ceva grav. O gasesc afara langa salvare intinsa pe asfalt cu medicii care ii faceau manevrele de resuscitare. Acea imagine nu o voi uita niciodata,in cele mai mici detalii :((((((( Printre cuvintele corespunzatoare resuscitarii am auzit IMI PARE RAU!!!!!! Acel cuvant m-a facut sa imi dau seama ca cea mai iubita fiinta de pe pamant s-a dus definitiv,un sentiment acut de vinovatie amestecata cu tristete si-a pus amprenta asupra personalitatii mele. Am momente cand o intreb pe sora mea ce mai face mama sau unde este mama iar ea imi raspunde ca MAMA E MOARTA!!!!!!!! Parca mintea mea nu vrea sa accepte ca mama nu mai este printre noi si de fiecare data cand primesc raspunsul de la sora mea retraiesc momentele cu medicii si ambulanta in cele mai mici detalii. Nu mai pot sa traiesc cu acele amintiri care ma bantuie,mai ales noaptea cand mintea are mai mult timp la dispozitie sa se gandeasca mai in detaliu decat ziua cand ea este ocupata cu diverse treburi. Singurul mod in care as putea sa uit de pierderea mamei si de acele momente horror este ca eu insumi sa mor. Am deja un plan de cateva zile si ma gandesc cum sa il fac perfect,sa nu scap sau sa nu fiu gasit de cineva inainte de a muri. Ce parere aveti daca conectez (…moderat…)? Eu zic ca e o idee buna dar o voi face cu usa garajului incuiata ca nimeni sa nu poata intra

14 09 2021
stefan

„ma uit cu jale zi de zi la oamenii care se tin de mana pe strada si sunt fericiti.”
Ca unul care a trecut pe acolo, iti spun un lucru: nu ai pierdut nimic. Daca nu esti fericit de unul singur clar nu poti fi fericit alaturi de altcineva. Fericirea depinde doar de tine, invata-te sa nu ti-o conditionezi de persoane sau lucruri.

14 10 2021
Lucian

Sunt casatorit cu sotia mea de 5 ani de zile si avem impreuna un baietel de 2 anisori. La insistenta parintilor m-am casatorit cu o femeie care are o situatie materiala destul de buna, avand in vedere si faptul ca am o varsta destul de inaintata de 37 de ani si trebuia sa ma casatoresc si eu ca sa fiu oarecum in randul lumii. Am totodata o relatie secreta de cateva luni cu un barbat mai tanar ca mine care ma implineste mai mult decat relatia cu sotia mea. Am fost dintotdeauna homosexual dar societatea m-a fortat sa joc o piesa de teatru care nu era pe gustul meu plus ca familia si prietenii ma tot intrebau de ce nu ma casatoresc si ca ar trebui sa fac pasul asta cat inca nu este prea tarziu. Vreau sa divortez de sotia mea ca sa am o relatie implinita cu noul meu partener, dar imi este mila de copilul nostru care nu are nicio vina pentru a trai mai tarziu alaturi de un alt tata si ca nu va mai avea protectia pe care i-ar putea-o oferi adevaratul tata. Tanjesc dupa relatia pe care as putea sa o am cu acel barbat daca m-as desparti de sotia mea. Orientarea mea sexuala nu este o alegere, o am de cand m-am nascut, niciodata nu am fost atras cu adevarat de fete. La scoala ma prefaceam ca imi plac fetele si le tineam in brate si le saturam fara nicio atractie. Stiu ca chiar daca as divorta nu voi avea o relatie acceptata de cei din jur si asta ma deprima foarte mult. Societatea romaneasca nu are inclinatii spre libertatea individului, mai ales ca in acest caz al orientarii nu este deloc o alegere. Mai bine as muri ca sa uit atat de copilul meu pe care l-as rani parasindu-l, cat si de iubitul meu cu care oricum nu as avea o relatie normala daca pot sa spun asa, datorita societatii pline de ura la adresa comunitatii lgbt. Sunt profund indurerat si vreau sa imi spuneti din experienta voastra cu alti sinucigasi care metoda de suicid este cea mai nedureroasa. Am incercat cu cateva pastile de (…moderat), mi-a fost frica sa iau prea multe…. Si cum scap de frica de moarte??

14 10 2021
Adrian

Dragă Lucian,

Cu siguranță că, dacă ai citit și alte povești de viață de aici, ai înțeles că în nici un caz nu îți vom putea spune cum să mori, ci dimpotrivă, cum să trăiești. Nimeni nu merită să moară! Și moartea nu schimbă absolut nimic în bine! Chiar crezi că juniorului (de care spui că îți pasă!) îi va fi mai bine dacă alegi să mori?… Chiar crezi că l-ai răni mai puțin dacă ai muri, din moment ce îți pui problema că l-ai răni dacă l-ai părăsi? Cum să fie mai bine dacă l-ai părăsi în acest fel extrem de brutal?

În altă ordine de idei, am creat în coloana din dreapta o „căsuță” pe care am numit-o „Lucian 5”. Acolo vor sosi, în curând, mesajele venite din partea membrilor grupului nostru virtual de suport. Dacă, până atunci, simți că nu mai poți și vrei să discuți cu cineva, o poți face la telefonul verde 116123. Iar dacă simți că nu poți rezista și ești pe cale să îți faci rău, nu ezita să suni la 112! Între timp, suntem aici și pentru tine! Scrie-ne acolo, în „căsuța” ta, și dă-ne mai multe detalii despre tine!

Cu prietenie,
Adrian

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.




%d blogeri au apreciat: