Stefania 27

6 11 2020

Simt ca înnebunesc! Parca ma sufoc in viața asta ! Tot ce fac e gresit ! Cred ca lucrurile au mers in jos de cand o început pandemia. Nu mai vad sensul in viața asta! Lumea ma vede a fiind cineva pe care nu sunt . Imi doresc foarte mult să mor dar mi frica sa fac asta . Sunt un eșec! Totul e gresit la mine. Tot ce spun tot ce fac , cum arat ! Mi as dori sa ma pot sa mor , sa scap de durere . Pur și simplu eu nu mai pot sa traiesc intr o lume asa de cruda rece si grea . Renunț! Prefer să renunț la tot ce am realizat la tot ce am la toate persoanele dragi ca sa i scap de îngrijorare ca nu sunt bine . Ei nu înțeleg. Nu pot sa le spun ce am pe suflet ! Prefer să mi iau adio de la viata! Sper ca lumea va fi un loc mai bun fara mine!!
Am incercat o data dar n am reusit dar acum sunt foarte foarte hotărâtă! La revedere lume!


De ce nu putem sa scăpăm de durere prin moarte? De ce nu putem trăi fericiți? Imi doresc foarte mult să mor dar mi frica! Eu nu mai pot trăi asa ! Moartea o rămas ultima solutie chiar daca nu imi doresc sa mor dar nici sa traiesc asa !!!!! Tot ce fac e gresit la mine. De la ce vorbesc la tot ce gandesc la tot ce fac ! Sunt un eșec! Nu cred ca nimic nu mi va schimba decizia ! Cred că lumea va fi un loc mai bun fara mine! Sigurat de data asta o sa reusesc pentru ca nu mai am nimic de pierdut! Imi pare pentru durerea pe care o sa le provoc celor din jur dar nu pot sa traiesc cu gândul ca i am dezamăgit!!


Acțiuni

informatie

5 responses

6 11 2020
Adrian

Dragă Stefania,

Bun venit aici. În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” cu pseudonimul pe care ți l-ai ales, la care am adăugat o cifră – „Stefania 27”. Dacă citești aceste rânduri, înseamnă că l-ai găsit deja… AICI vor sosi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.

Până atunci, un gând bun de la mine – categoric NU ești un eșec, și categoric NU TOTUL este greșit. Dacă nu poți discuta cu persoanele dragi ție, atunci cu siguranță poți spune ceea ce te frământă unor persoane care nu știu absolut nimic despre tine și, implicit, nu ai nimic de pierdut… unor persoane care nu te vor judeca, tocmai pentru că au trecut prin chestiuni asemănătoare… Scrie-ne in „căsuța” cu pseudonimul de mai sus!

Sau poți suna la unul dintre telefoanele disponibile pentru persoanele care se gândesc la sinucidere – de exemplu 116 123. Iar daca. orice ai face, nu poți să îți alungi gândul sinuciderii, sună la 112 și vei primi ajutor!

Soluții există, te asigur – iar dacă nu le poți identifica acum nu înseamnă decât că nu ai căutat suficient… Hai să le căutăm împreună, aici! Sigur vei găsi oameni dispuși să asculte, fără să judece, și să îți ofere gândurile și sprijinul lor!

Cu prietenie,
Adrian

9 11 2020
Sweet Sorrow

Buna Stefania,
Eu aş vrea sa ştiu prin ce treci şi ce anume te face sa te simti aşa, ce durere te apasă şi te face să crezi ca moartea ar fi o soluţie. De ce spui că tot ce faci e greşit? Stii că nu e nimeni care nu a gresit niciodată si că toţi purtăm în noi conflicte interioare cauzate de greşelile noastre la un moment dat. Viaţa e mult mai mult decât grija sau avangarda batăliei de autoperfectionare. Dacă am greşit, uneori putem să îndreptăm lucrurile iar alteori avem de învăţat din greşeli. Mai există şi cazul când greşelile pot fi părtinitoare şi ne fac să adoptăm o gândire distorsionată. Dar pot să-ţi spun cu siguranţă că tu nu eşti un eşec. Dă-mi voie să-ţi spun că tu, contezi! Poate că ai ajuns la capătul puterilor dar te rog încearcă să dai la o parte aceste gânduri! Nu te gândi că moartea ar fi o solutie, pentru că ea doar poate fi văzută aşa în aceste momente. Stii bine ca nu o să-i scapi de îngrijorare pe cei dragi. Dacă e să-i scapi de ceva, îi vei scăpa de un suflet drag. Tu ai însemnătate pentru ei şi pierderea nu provoacă altceva decât durere. Ştiu că şi pentru tine acum e o durere şi e reală. Dar ştii ce mai poate fi reală? Speranţa…ea ne ajută să mergem mai departe. Uneori e greu să ai speranţă cand toate apele par tulburi. Dar ştii ce? aici intervine încrederea, care vine de la Cel care ne-a dat viaţa. De multe ori ne simţim neînţeleşi sau poate considerăm că cei apropiaţi n-ar înţelege, aşa cum ai spus şi tu… sau poate alegem să-i ferim pe ei de a ştii tot ce se întâmplă cu noi. Dacă nu poţi să spui familiei ce ai pe suflet crezi că ai putea să vorbeşti cu altcineva despre ceea ce te frământă? Dacă poti, te încurajez să o faci. Un prim pas l-ai făcut aici…dar ai dezvăluit doar o mică părticică din starea ta. Poate vrei să ne spui şi cum ai vrea ca lucrurile să se întâmple pentru tine.
Chiar dacă îţi e greu nu renunţa. O să mă rog şi eu să ai pace şi linişte în sufletul tău şi gândurile tale să se disperseze.

10 11 2020
Amon Tobin

draga Stefania , oricat de greu e pe lumea asta, e nimic in comparatie cu iadul, e apa de ploaie! Crede-ma pe cuvant ca am fost acolo si m-a ars focul cateva secunde si am zbierat ca o fiara la Dumnezeu sa ma scoata de acolo, -nu am rabdat nici un minut durerea de acolo. Nu ai ce face decat sa rabzi asa pana la sfarsitul vietii. Alta mangaiere nu iti pot da decat aceasta: sa cugeti in sinea ta ca aici toate relele de pe pamant sunt si ele trecatoare. Ia pilda de la plante. Mai intai semintele sunt ingropate in pamant, in intuneric, frig si presiune. Apoi ele incoltesc si ies la suprafata. Au lumina calda de la soare, roua diminetii, ploaia racoroasa ce le ajuta sa creasca. Apoi au noapte, vant, ploaie, furtuna iar prin aceasta, ele prin radacini puternice si capata rezintenta. Asa e si cu viata noastra. Daca am avea numai soare si cer senin apoi ne-am usca. Avem nevoie si de noapte si de vant si de frig si de arsita si de furtuna ca sa crestem sanatosi. Sunt niste etape in viata, de dezvoltare care ne aduc multa durere si suferinta. In ceva timp vei privi in trecut cu liniste, peste ce a fost si vei fi bine. Oare nu ai mai avut greutati care ti se pareau de netrecut si cand erai copil si in adolescenta, oare nu ai trecut peste ele? Si vei zice in sinea ta -cine ar fi crezut ca va trece si aia. Si eu am avut etape in care era totul intunecat, groaznic nu vedeam rezolvare decat in moarte. Dar am cautat sa aflu despre moarte daca ea elibereaza. Si am aflat: e doar o virgula, o trecere in alta viata.. iar daca tu iti iei viata ,darul de la Dumnezeu, atunci te vei afla intr-o moarte continua cu suferinte de nedescris, fara sfarsit. . Imi doream sa mor zilnic. Si uite ca au trecut multe rele. Si acum privesc in trecut cu un usor zambet peste ce a fost. Roaga-te la Dumnezeu, da Slava Lui . Nu te ruga sa treaca, sa scapi, ci sa te intareasca , sa rezisti. Cheama numele Domnului in ziua necazului tau si El te va izbavi. Multumeste pentru toate mai ales atunci cand ti-e rau. Mila lui Hristos va fi ca roua peste sufletul tau si vei simtit odihna Lui. Alearga la el si pune la picioarele Sale necazul tau. Eu iti vorbesc din experinta aceasta, pentru ca asa am facut si asa am primit. Stai cu nadejde, imbarbateaza-te. Ajuta-te tu pe tine!!!. Gaseste-ti odihna in altii mai nefericiti si mai nenorociti ca tine. Incurajeaza si imbarbateaza pe altii! fa mila aproapelui tau si vei primi din belsug mila lui Dumnezeu!

13 11 2020
Dana

Buna Stefania.
Iti propun un exercitiu.
Du-te in baie si aseaza-te in fata oglinzii si uita-te la tine.
Nu te grabi, uita-te pt cateva minute si intreaba-te „cine sunt?”. Cauta sa descoperi cine esti cu adevarat, mai departe de orice ar zice lumea, mai departe de ce ai putea crede tu despre tine.
Si vorbeste cu tine, spune-ti vorbe frumoase asa cum poate nu ai facut-o niciodata.
„Sunt frumoasa. Ma iubesc. Iubesc viata. Sunt fericita. Toate problemele se vor rezolva. Viata e primitoare. Viata imi surade…”
Ia-o usor si ai rabdare cu tine. Fa cat mai multe fapte bune si incearca sa iubesti, sa lasi sentimentul iubirii sa iti umple fiinta. Iarta-te si da drumul la orice judecata. Totul se va aranja in cea mai frumoasa armonie.
Ai incredere, curaj si multa iubire.
Cu mult drag,
Dana

14 11 2020
Bogdan

Buna Stefania,

Mai sus, Dana ti-a dat o sugestie exceptionala, si anume aceea sa te intrebi: cine sunt? …as sugera o completare a intrebarii: cine sunt cu adevarat?

Oarecum sa diferentiezi 3 situatii: cine ai ajuns sa crezi ca esti, cine ai putea sa crezi ca esti si cine esti cu adevarat. Prima este pur reactiva, adica exteriorul ajunge sa iti defineasca interiorul si parerea ta despre tine (este faza cand parerea altora e mai importanta decat insasi viata). A doua este proactiva, in care iti impui sa crezi anumite lucruri despre tine pentru a influenta avantajos exteriorul (este faza afirmatiilor despre care spunea si Dana – care e oricum mai buna decat prima, insa si aceasta are la radacina tot cautarea validarii altora).

Si a treia esti tu, care e mai mult o stare decat o identitate, o stare care are o inteligenta separata de mintea acumulata si care isi da seama ca dupa o insulta esti tot tu, doar perceptia mintii o transforma in ceva sau o dezvolta in ceva si mai si. O stare care vede gandurile acumulate in minte din tot felul de conceptii ca si ganduri acumulate in minte din tot felul de conceptii – adica nu se identifica cu acele ganduri si nu devine acele ganduri.

Ca exercitii iti recomand sa iti privesti mintea si acumulariile sale. Sa vezi cum apare o anumita intamplare, se activeaza ceva amintire din trecut insotita de o emotie, rasare un gand…pe urma inca unul, pe urma fac echipa si mai nasc inca zece. Nu incerca sa scapi de ele, nu incerca sa te lupti cu ele. Tot ce tre sa faci e sa le vezi, gandurilor nu le place cand te uiti la ele. Mai exact cand le constientizezi existenta…atunci dispar singure. Dispar pentru ca pentru a constientiza un gand trebuie sa fi prezenta, iar gandurile nu au treaba cu prezentul (ele din contra incearca sa te distraga de la trairea vietii in prezent, fie prin aducerea din trecut cum ziceam mai sus, fie prin proiectarea dezastrelor paranoico-imaginare in viitor).

O alta metoda de „curatat mintea” , mai corect ar fi de „curatat ce subconstientul aduce la suprafata” ar fi predarea emotiei divinitatii omnipotente (care poate duce orice). Nu conteaza absolut deloc in ce crezi, conteaza doar sa crezi in ceva, divinitatea omnipotenta e ca un tata care de abia asteapta ca fiica, aflata in dificultate, sa-i ceara ajutorul.

*Unei minti formate din diverse concepte ii place sa se tina strans de emotii, oarecum prin acele emotii se mentine. De asta „INTENTIA SI DECIZIA” de a preda emotia sunt cheile.

Imagineaza-ti ca noi toti avem o stare naturala, sau starea cine esti cu adevarat, acea stare este permanenta si nu poate fi influentata sau perturbata. Ceea ce experimentam ca diverse forme de emotii negative sunt straturi generationale depozitate, manifestate si dezvoltate care s-au suprapus peste aceasta stare, straturi care dupa ce sunt constientizate si evaporate, ramane starea ta naturala. E ca si cum odata predata frica, ramane curajul. Odata predata ura, ramane iubirea. Altfel spus fericirea exista deja in noi si asteapta sa fie descoperita de sub toate straturile care o acopera. Devine o stare fericita fara sa mai depinda de nimic, si atunci exteriorul se aliniaza acelei stari. Exteriorul devine un rezultat al acelei stari naturale si nu o cautare a feedbackului exterior pentru a simti o satisfactie a unei placeri conceptualizate de validare a orgoliului, atat de des confundata cu fericirea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.




%d blogeri au apreciat: