Ilie

25 03 2018

As vrea sa nu ma mai gândesc dar ma gândesc mereu sa mi fac rău pentru ca nu am prieteni și stau în casa tot timpul cu fratele meu și mama ca am și rude dar nu ne facem vizite și prietenii am avut multi dar acum nu mai caut pe nimeni cu toate ca as vrea măcar un prieten sa am și eu

Reclame




Cineva 36

17 03 2018

Un zero barat

Am 36 de ani si sunt un barbat foarte sensibil si timid. Din cauza
asta nu am putut sa-mi pastrez un job si nu am avut niciodata o
iubita sau prieteni. Sunt si virgin. Am ramas doar cu mama batrana
de 68 de ani, tatal s-a sinucis si el din motive doar de el stiute. Pe
25 martie este ziua mea si vreau ca aceasta zi sa fie si ultima zi din
viata mea. Ma voi […moderat…] in podul casei. M-am saturat sa fiu
batjocorit la locul de munca de sefi si sa primesc un salariu de
mizerie. M-am saturat sa ma port frumos cu toata lumea si sa
primesc numai dezamagiri. M-am saturat sa ii cer bani mamei
pentru a-mi cumpara mancare (nu beau si nu fumez). M-am
saturat sa fiu privit cu ochi rai de catre vecini sau altii care cred ca
sunt lenes nestiind ca timiditatea ma impiedica sa am contact
social pe strada/la locul de munca, etc. M-am saturat cand
deschid televizorul sa aud promisiuni mincinoase facute de
politicieni si oameni cu bani care isi permit 10 femei, masini de lux,
palate si excursii in Dubai. M-am saturat sa privesc pe fereastra si
sa vad pe strada oameni care se saruta, se iau in brate sau care
pur si simplu zambesc. M-am saturat sa ma trezesc plangand si sa
adorm plangand ca un copil. M-am saturat sa aud la stiri despre
ziua indragostitilor sau despre sarbatoarea craciunului cand toti se
iubesc iar familia este reunita. M-am saturat sa imi deschid
portofelul prafuit si sa vad ca cei 10 lei pentru paine de la mama
i-am folosit ieri. M-am saturat de guru ai vietii care spun ca trebuie
sa fii optimist si sa vezi partea plina a paharului. M-am saturat de
popi care se cred sfinti si care iau bani aproape cu forta de la
credinciosi. M-am saturat de doctorii/asistentii/politistii/profesorii
spagari. Toate aceste lucruri le simt ca o greutate care imi apasa
pe cap si de care nu pot scapa oricat as incerca. Nimanui nu ii
pasa,sunt sigur. Asta este viata, cei mai puternici inving
intotdeauna. Eu am o gena de prost si de depresiv precum a avut
tata. Merit din toate punctele de vedere sa mor. Nu am reusit sa
ma adaptez la aceasta lume in care valoarea este pusa pe bani,
relatii si tupeu. Nu am tupeu, bani, relatii. Nu am nimic. Nasterea
mea a fost o eroare a naturii pe care natura are grija sa o elimine.
Sper sa nu ma mai reincarnez niciodata daca exista asa ceva
:((((((((((((((((((((((((((





Costy 90

12 03 2018

Salutari,
Imi las si eu aici povestea sper sa fie publicata si sper sa nu fiu judecat.
Am 26+ si am crescut intr-o familie in care am mai avut o sora si tatal meu a avut probleme cu alcool-ul. Ne batea pe mine, pe mama, pe sora mea. Toata tineretea am auzit numai reprosuri, jigniri si mi se spunea ca nu o sa fac nimic in viata. Am vazut cum mama era batuta pana la sange si chinuita in mod regulat. Mama nu ne-a parasit fiindca la randul ei crescuse fara mama ei naturala. Am fost tinut in casa fara sa fiu lasat sa ies cu copii din cartier pe fara..la joaca…pe nicaieri. Practic traiam ca un copil pedepsit desi nu faceam nimic…Am crescut cu dorinta de a ma face mare, de a avea putere sa-l razbesc pe tata sa ac bani sa pot fugi mai repede de acasa.
Timpul a trecut…am invatat pe rupte si am resuit sa plec din orasul natal in Bucuresti. Am incercat sa fac bani din tot ceea ce s-a putut: munca, jocuri de noroc, droguri. Am muncit de la 17 ani si sunt madru de asta.
Am inceput sa fumez marijuana si sa iau alte droguri fiindca doar anturajele de genul m-au acceptat, eu fiind un tip mai introvertit…am crescut si decazut de nenumarate ori din cauza depedentelor si a dorintei mele de a face bani.
Am avut o relatie cu o fata care era mai inchisa in ea…a suferit si un deces in familie si eu eram singurul care mai aducea bani in casa.Am inceput iarasi cu jocurile de noroc pentru a face rost de bani in plus…a mers o perioada numai ca nu am stiut sa ma opresc si am inceput sa pierd.
Ma certam cu prietena mea, incepusem sa fac fix ca tatal meu sa am reprosuri la adresa ei, sa o bat…sa o jignesc…
In cele din urma m-a parasit..si-a gasit un alt baiat care sa nu-i faca ceea ce-i faceam eu. Desi ii tot promiteam ca o sa ma schimb nu reuseam..faceam din ce in ce mai rau.
Ii multumesc ca a plecat fiindca de atunci am reusit sa renunt complet la jocurile de noroc, aproape am stopat consumul de marijuana si am incercat sa fiu un alt om.
Problema este ca intre timp mama s-a imbolnavit de cancer..are deja 3 operatii (radioterapie, chimioterapie…zile si nopti petrecute prin spitale) pshicul ei este .la pamant este posibil sa aiba iarasi metastaze. Cu tata efectiv nu te mai poti intelegi si nu pot sa am cu el o discutie tata-fiu. Sora mea este insarcinata si a luat-o complet razna…este la fel de nervoasa ca tata si are probleme cu banii…
Dupa ce am am fost parasit am avut 3 tentative de sinucidere..am vrut sa renunt la tot, am vrut sa […moderat…], am vrut sa […moderat…] si am fost scapat de cineva cand vroiam sa-mi […moderat…].
Am reusit sa-mi deschid o mica firma si sa-mi duc visul la bun sfarsit (acela de a lucra pentru mine) insa simt ca degeaba:
– totul se rezuma la munca: 9 dim, 7 seara, ajung acasa, pun mana pe pahar beau, plang si ma culc.
– imi este foarte greu sa incerc sa-mi mai fac o relatie, efectiv nu mai am incredere in mine deloc sa incerc sa vorbesc cu o fata
– majoritatea banilor pe care-i fac se duc pe te miri ce si nu ma aleg cu nimic
– nu am fost in stare sa ma mut nici macar din locul in care statea cu fosta prietena
– toti din jurul meu se concentreaza pe a-si lua o casa, isi fac o familie sunt pe cale de a avea copii
– merg la pshiholog de mai bine de 1 an de zile insa simt ca am ajuns intr-un punct mort (pana la urma dl doctor imi spune ce sa fac, nu poate face dumnealui in locul meu)
– am inceput sa fiu din ce in ce mai anxios si nervos. Adorm tarziu, ma trezesc greu si obosit. Mi se pare ca toti in jurul meu sunt fericiti si eu sunt cel mai trist.
– am incercat in nenumarate randuri sa iau contact cu fosta prietena si sa-i spun cat de rau imi pare. Ma bucur ca este fericita si implinita …tot ce mi-as dori este sa ma ierte.

Tot ceea ce mi-as dori ar fi sa reusesc sa-mi gasesc pe cineva sa-mi dea o sansa sa incerc sa-mi fac o familie, sa pot avea 1, 2..3 copii si sa nu mai repret greselile trecutului si ale familiei mele.
Dar pe zici ce trece, pe masura ce merg pe strada si vad oameni fericiti in jurul meu ma deprim. Intru in casa si ma ia o stare de melancolie generala..de nu-mi vine sa fac nimic.
Uneori cand simt ca nu mai pot, ma urc in masina si ma duc la parintii mei si-i vad pe amandoi cum sunt: mama in baston si vorbind tot timpul despre cancer si tata mahmur sau cu paharul in mana.
Incerc sa-mi vizitez prietenii, dar se impart in 2 categorii: cupluri si consumatori de droguri.

Dupa fiecare tenativa esuata de relatie cu o fata mi se reaprind gandurile sinuciderii…singurul lucru care ma tine in loc este gandul ca as termina-o complet pe mama.

Poate ca saraca nu o sa mai duca mult si curand dupa ea imi voi face si eu curaj…cand eram mai mic eram foarte credincios dar datorita faptelor mele mi s-a dus din credinta..sunt constient ca pentru tot ceea ce am facut pana acum in Rai nu am cum sa ajung….asa ca ori sinunicandu-ma…ori traind pana la sfarsitul vietii, tot acolo voi ajunge.

Probabil ca in urmatoarele saptamani voi avea curajul sa o termin odata pentru totdeauana…dupa multi ani de alergatura dupa bani mi-am dat seama ca banii nu reprezinta nimic.

AS DA TOTI BANII DIN LUME CA SA DAU TIMPUL INAPOI SI SA NU FI FACUT PROSTIILE DIN TRECUT.





Dani 2

11 03 2018

Aveti o intiativa de laudat, este greu sa nu te inteleaga nimeni, sa le spui ca ai o problema si lor sa nu le le pese sau mai rau sa iti rada in fata si sa nu te creada. Am ajuns in punctul in care speranta nu mai e, ziua de maine nu mai e, nimic nu mai e.
–––
Povestea mea, e cea mai simpla dintre toate si se rezuma la iluzii si asteptari. La iluziile pe care le mi le-am facut acum doi ani cand a murit tata si am vazut in omul de langa mine un inlocuitor al tatalui meu, un sprijin, un om care sa inlocuiasca dragostea pe care am pierdut-o si la asteparile pe care le-am avut de la acel om. Toti atunci cand dam de la noi iubire, bunatate, respect dorim si asteptam ca macar o mica parte din ce am dat sa ni se intoarca inapoi … si ce se intampla atunci cand nu primesti nimic, cand primesti doar indiferenta? Cand timp de ani doar dai din sufletul tau si il golesti in fiecare zi , fara sa il mai poti umple. Se zice ca fericirea este facuta din lucruri mici si simple, dar cand in jurul tau totul e complicat, cand oameni doar cer si nu iti dau nimic, nici un strop de empatie, cand pentru ei devii doar un burete pentru a le absorbi problemele fara sa le pese cu adevarat de tine, fara sa se gandeasca ca si tu ai un suflet si tu te zbati in aceeasi viata ca si ei. Cand nu e mlastina nu e nici lotus, din suferinta se nasc lucrurile frumoase, dar cat trebuie sa suferi?





Sad 09

7 03 2018

Bună ziua. Cumnatul meu, (fratele soţului) s-a sinucis în urmă cu 9 ani. In urma lui au rămas doi copii a căror mamă a plecat în străinătate şi i-a lăsat singuri. Pentru că imi era foarte milă de ei i-am luat la mine şi am avut grijă de ei. Cel mic avea 11 ani, iar cel mare 18 ani. I-am crescut impreuna cu copiii mei(doua fete si un băiat), fără sa fac diferente. Acum două săptămâni, cel mare…s-a sinucis aruncandu-se in faţa unei maşini. A fost groaznic pentru toti, mai ales pentru soţul meu care era la 600 m de el, si habar nu a avut ce are de gand sa faca. Era un copil bun, niciodata nu mi-a creat probleme, muncitor si ascultator. Era o „fată” acasa, pentru ca am aflat mai târziu, atunci cand nu mai era cu noi, se transforma. Era dependent de jocuri de noroc si substante.Si cheltuise toti banii pe care ii avea, si cu care sotul meu voia sa il ajute sa isi termine casa lui … Si am mai aflat ca era indragostit de fetita noastra cea mare. In ziua cand a facut-o a lasat mesaje, inclusiv ei. Ea nu le-a citit…iar acum se simte vinovata. A spus tuturor ca se simte singur. Ce simt? Nu pot explica in cuvinte!! Sotul e treminat, fetita la fel, baietelul nostru de 11 ani spune ca abia asteapta sa moara ca sa il intalneasca…e crunt. Iar eu trebuie sa fiu puternica pentru toti. Imi cer scuze daca am fost incoerenta si nu ati inteles prea multe.





Melania

6 03 2018

Off…stiu ca sa-ti doresti moartea, sa-ti doresti sa-ti pui capăt zilelor pentru multi nu inseamna nimic, nu spun decat „era nebună, săraca, dar era fata bună”…însă până atunci te urau si nu știau cum să scape de tine, uneori se făceau ca te asculta dar de fapt nici nu auzeau durerea ta, sau nu o înțelegeau ca nu aveau cum…ei erau fericiți…aveau o casa, o familie, un sot/soție…copii…Si aici am atins o parte sensibilă din mine…copilul meu care de fapt a devenit copilul părinților mei…Si brusc eu nici nu mai exist….ma simt de parca am fost doar o mama surogat…durerea mare este ca copilul ii asculta si desi stam in aceeasi casa nu exist…Si nu am dreptul la copil…Nu am dreptul sa dorm cu ea…Nu pot sa ies cu ea…cum ies mamele cu fetițele lor ca fetele si multe altele…soțul ne-a părăsit…am rămas în casa cu ai mei datorită fetiței…ca sa fiu langa ea…Pt ca daca plec stiu ca greu am să o mai vad si poate s-ar distanta si mai mult fata de mine…aseară pur si simplu am fost bătută de părinții mei pt ca am vrut să stau 10 minute cu fetita mea…numai cand ma gandesc la asta ma busesc lacrimile si dorinta de a-mi pune capăt zilelor…





Larisa 81

26 02 2018

Nu stiu de unde sa incep..in ultimii ani am avut deceptie dupa deceptie in dragoste.in noiembrie am intalnit un tip super ok sincer mi-a demonstrat ca ma uiteste ne-am mutat impreuna si ieri a luat decizia sa plece din viata mea ..am si eu partea mea de vina ca am fost prea geloasa si le-am tot sacait ca are pe cineva.el mi-a spus ca in momentul momentum in care va avea imi va spune. Sa saturat sa mai imi dea o sansa am programare la doctor.nu am dormit toata noaptea numai plang.cand a plecat a luat totul cu el sperantele mele visisle tot vreau sa mor amintirile si gandurile ma omoara. Il iubesc nespus de mult.sunt intr-un oras strain fara prieteni fara nimeni..il vreau doar inapoi sa mai imi dea o sansa .Si parca am presimtit de cateva saptamani ca asta se va intampla…in ultimele 2 saptamani am mancat de 7 ori si tot vomit nu mai pot continua cu viata asta