Sasha 25

8 04 2019

Nu stiu de ce imi pierd vremea aici avand in vedere ca oricum o sa ma sinucid peste o luna jumate. Da, mi-am si fixat data. Nu e prima oara cand imi fixez o data dar de data(haha repetitie) asta am de gand sa urmez firul pana la capat. Apropo sunt agramat deoarece nu prea mai vorbesc si scriu in limba romana de ceva vreme, si am inceput sa uit din cuvinte. Asa ca daca aveti reactii adverse la analfabeti semi functionali va rog sa va opriti aici din citit.

Sa va spun si putin despre mine. Am 24 de ani.. sau 25..? nu mai stiu, oricum nu conteaza asta. Apropo nu ma cheama Sasha, ma cheama altcumva. Dar de frica sa nu fiu identificat nu va spun 😛 numele meu adevarat. Daca nu-i evident, nu sunt foarte ”copt” la minte pentru varsta care o am. Cel putin asa mi s-a spus de cateva ori.. printr-e(trebuia cratima?) altele.

Parintii mei au divortat cand eram in clasa I la scoala. Am stat un an si ceva de zile impreuna cu mama pe unde am apucat, deoarece am fost da-ti afara din casa unde stateam de catre bunici, parintii tatului meu. Mama pana atunci nu avea cine stie ce experienta de lucru pentru ca a trebuit sa stea acasa ca sa se poata ocupa de mine. Da, deci ne-am mutat foarte des, am schimbat scoli foarte des, am mers si prin italia, ne-am intors, iar am mers si iar ne-am intors. Au trecut ceva ani, intre timp s-a incheiat si divortul, dar nu pentru ca ar fi ajuns la o intelegere… ci pentru ca ambele parti au ramas fara bani. Tot pe vreama aia, tata incepea sa revina in viata mea, incercand sa ma cumpere cu cadouri si bani, chestii pe care eu nu da-u un scuipat.
Pe scurt nu ne-am inteles, si nici in ziua de astazi nu ne intelegem pentru ca este un om cu un caracter jegos. Nu stiu daca voi vreodata ati ajutat pe cineva si dupa aceea acel cineva in loc sa va multumeasca va ia la misto sau va reproseaza tot ceea ca va facut sau dat. Da, asta-i taicamiu. Nu spun ca nu ma ajutat niciodata cu nimic, dar pentru tot ce mi-a facut sau mi-a dat am platit cu varf si indesat.

Prieteni nu am de nici un fel. Undeva pe la 16-17 ani am inceput sa ma inchid in mine si am rupt legatura cu toti. Si prietenii aia putini pe care i-am avut acum se fac ca nu ma mai cunosc. De prietena sau o fata nici nu mai are rost sa spun ca nu am avut asa ceva niciodata ca deja e clar. Desii imi place sa cred ca am avut cateva oportunitati dealungul timpului dar am fost un cretin si le-am ratat. Si oricum nu vrea nici dracu un ratat trist si sarcastic care stie numai sa raspunda la orice cu ”da” si ”nu”. Si parca asta ma doare cel mai mult.. ca m-am izolat ca un dobitoc de toti si toate.

C-am tot de pe la varsta de 17-18 ani am inceput sa ma gandesc si la suicid ca si alternativa. Solutia finala(va suna cunoscut? haha). Tin sa mentionez ca nu ma droghez, am fumat dar mi-am dat seama rapid ca nu este de mine, am baut si din nou am aflat ca nu imi place. Poate asta e singura mea insusire buna, ca nu m-am lasat prada drogurilor si altor vicii rele. Nu ca asa avea bani ca sa intretin viciile mentionate mai sus. Ca nu sunt in stare sa lucrez. Nu pentru ca am vreo mana sau un picior lipsa ci pentru ca nu mai stiu cum sa ma inteleg cu oamenii sau sa comunic cu ei. Daca nu ar fi fost mama cred ca eram mort de mai demult. Ca ea este singura persoana caruia ii pasa de mine si ma ajuta. Si m-am saturat sa fiu o povora pentru ea. Nu mi se pare corect ca un om la 24-25 de ani sa fie intretinut inca de parinti, sau in cazul meu de un parinte.

Asa ca da sunt un parazit si imi este rusine sa imi mai continui viata in modul asta. Cea mai buna alternativa pentru mine si cei din jurul meu este moartea. M-am si gandit deja cum am sa fac. O sa […moderat…] ca sa nu fac familia de rusine prea mult. Oricum mai am putin timp sa pun cap la cap toate detaliile.

Reclame




Ciprian 28

6 04 2019

Sunt sarac,sunt singur–locuiesc doar cu mama,nu am niciun prieten. Am 28 de ani si nu am niciun viitor. Am abandonat facultatea dupa ce a murit tatal meu de cancer si acum traiesc din pensia mamei bolnave care este oricum foarte mica.Nu beau si nu fumez, dar abia imi ajung banii pentru paine si alte lucruri marunte.Am lucrat in cateva locuri unde eram bataia de joc a colegilor si a sefilor deoarece sunt sensibil si ma supar foarte usor. Nu mai rezist,va rog sa ma credeti. Am incercat o data sa ma omor dar de aceasta data imi doresc din tot sufletul sa nu mai esuez si sa pun capat nedreptatilor si greutatilor prin care trec. Nu pot sa suport imaginea oamenilor de langa mine care sunt in mare parte impliniti,au bani si au o familie care ii iubeste si ii sprijina mereu. Toti colegii mei de scoala au evoluat foarte mult de la ultima intalnire si nici nu ma mai saluta pe strada,sunt un gunoi pentru ei.Eu sunt singur la parinti si nu am avut niciodata o iubita sau un prieten,sunt foarte timid. Consider de altfel ca sunt un idiot in ceea ce priveste relatiile sociale. De cateva luni caut pe internet metode de sinucidere cat mai usoare si voi alege sa ma […moderat…] pentru ca reusita este foarte mare in acest caz (bazat pe un studiu). Nu vreau sa discut cu niciun psiholog,psihiatru,sunt sigur ca nu ma mai pot vindeca. Va doresc o viata fericita iar mie o moarte usoara (((





Acelasi 24

3 04 2019

De 8 ani sunt Acelasi, de un negativism imuabil. Cauza acestei suferinte permanente e relativ incerta pentru ca am inceput sa consider ca ma identific cu ea, e parte din fiinta mea si nu ma vad altfel in lipsa ei. Pe de alta parte, cred ca s a nascut si pe fondul atator esecuri cotidiene, esecuri constante in aproape toate aspectele vietii. Scriu aici in speranta de a primi cateva vorbe potrivite la momentul potrivit. Simt ca am ajuns bolnav emotional, mintal si fizic n ar fi departe. Ceva de o importanta majora imi lipseste, sunt inapt in a realiza cateva lucruri dezirabile ce au mai ramas. Observ o lume impasibila ce m a respins continuu, folositor intr atat cat sa profiti. La 24 de ani am ajuns plin de regrete, regret de asemenea toate falsitatile de care m am lasat sedus, regret toate momentele de falsa bucurie, regret toate alegerile mele, as fi vrut sa nu fi ales nimic. Mi am pierdut vitalitatea in singuratate, am ajuns atat de batran, de insuportabil, de dezgustator, de nedorit, abominabil. M am gandit pregnant, in toti acesti ani letargici, la sinucidere, m am sinucis latent si simt cum ma degradez in fiecare moment. Nu mi permit nici o viata mediocra, un job, o femeie. Si scriu aceste randuri tocmai pt ca am mai incercat inca o data sa schimb situatia personala, ajungand in acelasi punct, al esecului. Singura optiune, de tarie sau lasitate, e sinuciderea.





Ioana AL

24 03 2019

Simt ca viața e prea cruda pentru a putea fi trăită . Tot ce fac este sa stau in pat și sa plâng pe când alții adolescenți de vârsta mea ies și se distrează , as vrea sa fiu ca ei dar nu pot pentru ca nu am prietenii și nu pot sa îmi fac prietenii . Mama doar tipa la mine din orice mărunt motiv , tata este bolnav . Când eram mică abia așteptăm sa devin adoloscent acum vr sa mă întorc in copilărie când totul era roz . Adolescenta nu e deloc cum credeam ca o sa fie . Sunt mereu nervoasa și trista , nu vreau sa vorbesc cu nimeni și sunt rea pana și cum personale care îmi vor binele . Văd mereu doar partea negativă , îmi e atâta de greu sa zâmbesc și rad . Urăsc liceul , urăsc locurile cu persoane vreau doar sa stau in camera mea in întuneric izolata dar in aceasi Timp vreau sa și ies sa mă distrez dar nu o pot face .





Cristina 90

14 03 2019

Nu am cerut eu să mă nasc,dar… Nu cred în Dumnezeu, deci partea cu Raiul și Iadul este exclusă. Vreau să mor. Cum pot să mor fără durere? Da,sunt o lasă, poate egoistă… dar vreau să mor. Nu am citit tot,nu am aflat cum funcționează gazul.Îmi puteți spune? Mulțumesc.





Geo 2222

4 03 2019

Sunt intr-un impas…simt ca nu mai vreau sa trăiesc deși motive as avea…acum 6 săptămâni a murit un var, tânăr, 21 de ani…a fost cumplit…la fix o săptămâna a murit și bunica mea, femeia care m-a crescut. Aceste 2 evenimente m-au bulversat complet, nu mi-am revenit după ele și colac peste pupăza nici cu soțul nu ma mai înțeleg, trăiesc in teroare, in scandaluri, amenințări, lovituri și nu-mi mai doresc sa trăiesc, nu mai vreau sa simt atâta durere, vreau liniște, pace….singurul motiv pentru care încă respir și care ma face sa ma întorc înapoi de fiecare data când vreau sa o fac este băiețelul meu





Vasile 28

15 02 2019

Bună,nici nu știu cum să încep!Sunt „Vasile” si trec prin o perioadă foarte grea a vieții mele cu multe gânduri negre care nu mă macină de ceva timp..Aș vrea sa șterg tot trecutul meu cu buretele,Sa o i-au de la 0 ca și cum m-aș fi născut a 2-a oară(de la a vrea până la a a face e cale lungă)..Deci sa fiu puțin mai direct!Am 28 de ani ,nu am lucrat in viața mea ,toată viața am fost un întreținut..mă simt un ratat care trăiește pe degeaba pe lumea asta (un parazit ,ce să mai..)până în facultate m-au ținut părinții mei ,nici aia nu am reușit să o termin bineinteles,fiind atras in mirajul drogurilor si al jocurilor de noroc (pariuri,poker,aparate,etc) stăteam singur într-un oraș mare,apartamentul meu,toate condițiile pentru a reuși..deci simt că sunt un caz atât de grav si special din toate punctele de vedere,nu știu cum mi-am făcut curaj să scriu si sa cer ajutor !!Să continuăm:) doar că toate povestea mea mi-ar lua câteva zile să o împărtășesc cu voi ,au trecut anii peste mine si mă simt un ratat fără nici o șansă!Mi-am distrus viața și familia cu „apucăturile ” mele si multe alte persoane din păcate !ok nu am reușit asa ,am cunoscut o fată care m-a iubit enorm si a făcut orice pentru mine ,m-a întreținut toate viciile cu bani iar eu nu prea am oferit nimic în schimb,asta vreo 4 5 ani de zile ,asta până de câteva luni pana s-a săturat si ea de toate prostiile mele si văzând că nu are cu cine m-a părasit,iar eu am căzut într-o depresie mare de tot care mă face să mă gândesc doar la moarte..știu că o să mă condamnați toți că sunt un nenorocit(știu si eu asta ) pe fata asta mi-am dat seama cât am iubit-o doar după ce am pierduto,dar eu nu mai gândeam de la droguri,doar atât aveam in cap cum sa mi le procur in rest nu imi păsa de nimic!Tot ce știu e că am nevoie de ajutor si vreau sa o i-au de la 0 ,să muncesc,să intru si eu in rând cu lumea ,am renunțat la toți prietenii ,la toată viața socială,stau doar in casă ,mânanc si dorm..Asta e viața mea !!Mă mai si îndop cu antidepresive luate pe nașpa. Știu că v-am îngrozit,aștept sfaturi unde ar trebui să mă îndrept ,cine m-ar putea ajuta și daca mai am vreo scăpare …Asta e așa in mare,sunt foarte multe de spus dar sper ca e un pas înainte !Numai bine.