Gabi – 1

4 02 2008
Buna… am sa-ti relatez povestea mea cu toate ca imi este f.greu.
Zilnic stau si ma framint dar imi este greu sa o scriu…dar sunt decisa sa fac acest efort de a ma intoarce in trecutul meu.
Totul a inceput in anul 1990..anul in care l-am cunoscut pe sotul meu G.
Parea o persoana foarte linistita si gata sa ma ajute si sa ma inteleaga.In aceea perioada eu trecusem printro deceptie in dragoste si hotarisem sa ma casatoresc cu primul care-mi iese in cale.
Nu a fost asa….cu timpul am inceput sa-l indragesc si sa tin fff mult la el.Asa ca ne-am casatorit in 1991….crezind ca-mi voi creea o famile fericita.
Urmatorul an ,in martie am dat nastere unui copil..o fetita…el era f.fericit.
Am crescut cu greu acest copil neajutindu-ne nimeni…cu toate ca locuiam la familia mea.
Sotul meu era o persoana calma..singurul lui defect era ca ii cam placea sa bea.La inceput nu prea am dat importanta acestui fapt…crezind ca e ceva normal pentru un barbat sa bea cite un pahar.
Cu timpul au inceput sa apara probleme,mama mea nu era intrutotul de acord cu el…mereu ii gasea defecte…asa ca am decis sa ne mutam la familia lui. Ne-am mutat la socrii mei..dar nici dupa o luna tatal lui a suferit un accident vascular si a murit(asta se intimpla in vara anului 1996).
Pentru sotul meu a fost o grea lovitura intrucit era foarte atasat de tatal lui.
De atunci a inceput calvarul.A inceput sa bea necontenit netinind cont de nimic…zilnic era beat si plingea amintindu-si de tatal lui.
Eu am incercat in toate modurile sa-l indrept ..dar nu aveam cu cine vorbi…era o fire foarte incapatinata.Il rugam sa sa gindeasca la familie si la copil…incercam sa-l fac sa inteleaga ca distrugindu-se nu-l poate intoarce pe tatal lui din mormint.
Vorbeam singura..nu ma asculta..nu asculta de nimeni….a intrat intro lume a lui din care nu vroia sa fie deranjat.Eu incercam din rasputeri sa lupt sa-mi mentin familia,sa-mi pot creste copilul in liniste…dar nu reuseam.
Asa ca am decis sa-mi iau fata si sa ma intorc acasa la parintii mei.Asa am si facut…dupa ce i-am spus ca daca continua cu alcoolul eu ma intorc acasa.
Nu ma asculta,eu ma simteam un nimeni in fata lui….alesese bautura.
Intr-o seara dura o cearta ,cind din nou era beat,mi-am luat fata si m-am intors acasa(nu locuiam departe de ai lui).Ajungind acasa nu puteam sta linistita de felul cum l-am lasat si am incercat sa-l sun.
Mi-a raspuns mama lui…am rugat-o sa urce la etaj(unde locuiam noi)si sa vada ce face G.
Din cealalta parte a firului de telefon auzeam tipete ca si-a taiat venele de la mina.Am fugit repede acasa la el sa vad ce se intimpla..dar era deja la spital si medicul ii ingrijea rana.
Asta a fost prima oara cind a incercat sa-si puna capat zilelor. De frica si de amenintarile lui mi-am luat fata si m-am intors la el.
Nu se oprea a-mi repeta ca daca-l parasesc el se omoara….era atit de beat ca nici nu stia ce se intimpla,ca a fost la medic…ridea ..ridea..ridea..satisfacut ca a reusit sa ma intoarca la el.
Au continuat 4 ani de chin..zile in care nu se oprea din bautura….eu stateam numai cu frica…nu vroiam sa ma gindesc ca incearca din nou.
Asa am stat numai in lacrimi si suparare si ma rugam la D-zeu sa-i dea minte..sa-i dea forta sa nu mai bea  ca-mi face copilul si familia de rusine.
Incercam cu disperare sa-l fac sa inteleaga ca este alcoolic si trebuie ajutat….incercam sa-l duc intrun spital de dezalcoolizare,dar el tipa la mine si zicea ca nu-i alcoolic,ca el se poate lasa de bautura..dar nu vrea.
Am continuat pina in anul 1999 asa,an in care am decis ca e mai bine sa avem casa noastra ,sa locuim separat.
Pentru asta a plecat in strainatate..unde a lucrat 1.5 ani.Cind imi telefona erau rareori cind era treaz…dar era departe si nu puteam face nimic..il rugam prin telefon sa se linisteasca…si el ca de fiecare data ma asigura ca e totul bine.
In fine..a trecut si aceasta perioada si a venit acasa.Eu am reusit sa cumpar un apartament…deci in sfirsit aveam casuta noastra.  Ma gindeam ca fiind numai noi se va schimba.
Dar ce iluzii desarte…..bea din ce in ce mai mult.
Anunțuri

Acțiuni

Information

One response

4 02 2008
addsalu

Gabi, drama ta nu e singulara. Sunt multe femei care au trecut (sau chiar trec inca) prin aceleasi probleme, si probabil se regasesc in povestea ta.

Te incurajez sa continui sa o scrii, atat pentru tine, cat si pentru ele/ ei… Sunt convins ca, desi nu iti va fi usor sa o faci, iti va face bine atat tie, cat si celor care se confrunta cu aceeasi situatie.

Adrian

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: