Gabi 4 – „nimic nu te poate intoarce inapoi”

16 02 2008

Era aproape de coma alcoolica.  Nu-ti pot descrie si greutatile pe care le-am intimpinat la inmormintare…nimeni nu vroia sa-l primeasca la capela…si tot restul ritualului ce se parcurge la o inmormintare. Am plins..am suferit alaturi de fata mea..erau trairi care nu se pot descrie in cuvinte…erau atitea intrebari la care nu-mi gaseam raspuns..era o puternica mustrare de constiinta…toate ma depaseau.  Simteam ca ma prabusesc..dar in continuu imi repetam ca trebuie sa merg mai departe pt.copilul meu,…nu reuseam..cu tot spijinul familiei mele..nu reuseam.  Totul in jur imi aducea aminte de el…peste tot unde mergeam imi aminteam locurile in care mergeam cu el….   Am hotarit sa plec din tara..am hotarit sa las in urma trecutul si sa-mi incep o viata noua.Fata era si ea foarte incintata….vroia si ea sa lase in urma trecutul.  Totul ce simteam in acel moment era un sentiment ce nu-l mai simtisem pina atunci.Era o amestecatura intre dorul pentru o persoana,intre dorinta de a fii cu tine…dar si un sentiment de ciuda..de suparare pe aceea persoana ca a ales lucrul cel mai usor…ca a ales sa se comporte ca un las. Ma durea sufletul ca a lasat fata in pragul unui examen(cu 7 zile inainte) eram furioasa ca nu s-a gindit ce lasa in urma…copil,sotie,mama…si tot restul. Eram furioasa ca a rezolvat totul in modul lui….ca a dat dovada de lasitate,nu s-a gindit la consecinte..nu s-a gindit la copilul care l-a lasat in urma fara nici o vina. Simteam un puternic sentiment de dispret pentru actul care l-a facut. Cu ajutorul prietenului meu virtual…am plecat din tara….acum sunt departe alaturi de fata mea si cu el.  Nu stiu daca am gresit ca mi-am refacut viata la scurt timp dupa ce el s-a sinucis. Important e ca acum eu si fata suntem linistite…suntem protejate si in sfirsit am descoperit un om ce ne iubeste de adevarat neconditionat de nimic.  Fata il indrageste ca si cum ar fii tatal ei…tatal pe care nu l-a avut niciodata. El pt.mine e persoana ce speram sa fie sotul meu….in sfirsit pot sa spun ca am descoperit ce inseamna dragostea..cum te simti cind esti iubita si respectata.  Consider ca locul meu e aici..alaturi de el si de fiica mea…nici nu ma gindesc sa ma intorc in Romania…asta doar in concediu pt.a-mi vedea familia.  Cu toata fericirea de care am parte aici..trecutul inca nu ma lasa…poate este inca prea repede…au trecut doar 8 luni..am atitea amintiri,am atitea nelamuriri..si am un mare proces de constiinta cu tot ce s-a intimplat.  Stau si ma gindesc..daca suportam in continuare aceasta viata..pe care mi-o oferea el…era acum viu?..sau pt.el gindul de a-si lua zilele era un fapt pe care trebuia sa-l duca la bun sfirsit.  Marea mea intrebare..la care nu gasesc raspuns este:OARE S-A SINUCIS DIN CAUZA MEA?…din cauza ca am vrut sa-l parasesc….sau ca era el..o fire foarte slaba care nu a vrut sa lupte sa-si pastreze familia?..   Sunt intrebari la care nu stiu daca voi gasi raspuns. Tot ce vreau..e sa nu mai sufar atit de mult pt.ceea ce a facut el.Stiu ca trecutul nu-l poti uita…dar macar vreau sa pot infrunta viitorul nesuferind pentru un trecut ce m-a marcat pe mine si fata mea.  Aici incerc sa-mi inchei trista poveste legata de trecut…cu speranta ca nu te-am plictisit…iti multumesc ca ai avut timp pentru a intra inlauntru unui suflet plin de durere.  Multumesc pentru rabdarea acordata si te rog sa-mi raspunzi pe cit posibil cum crezi ca pot sa-mi cicatrizez cit de cit ranile lasate in suflet.La revedere.

Anunțuri

Acțiuni

Information

15 responses

16 02 2008
addsalu

Gabi, sunt cateva lucruri pe care cred ca ar fi bine sa ni le clarifici. In primul rand, la cine te referi cand spui „o amestecatura intre dorul pentru o persoana,intre dorinta de a fii cu tine”? La fostul tau sot? La prietenul tau virtual?

Apoi, referitor la prietenul virtual… La faptul ca te gandeai sa-l parasesti pe fostul tau sot… Era… din pricina prietenului virtual? Imi pare rau pentru ca trebuie sa fiu atat de direct, dar cred ca trebuie sa iti lamuresti TU aceste aspecte.

Cred ca aceste lucruri au o oarecare legatura cu „marea ta intrebare”… Si, pentru ca tot am ajuns aici… vreau sa iti spun inca de pe acum ca eu nu iti voi da raspuns la aceasta intrebare. Nu cred ca ar fi nici moral si nici corect sa o fac. Tot ce pot face este sa incerc sa te ajut pe tine sa incerci sa privesti lucrurile din cat mai multe unghiuri, in speranta ca vei gasi unele raspunsuri (nu pe toate, ar fi nerealist sa te astepti la asta) si, sa speram, sa poti privi cu mai putina durere, cu mai putine intrebari si procese de constiinta asupra acestor intamplari.

Ei, si acum… una dintre cele mai dificile „teme”… Incearca sa ii scrii o scrisoare fostului tau sot. Scrie-o ca si cum ar putea sa o citeasca, ca si cum ar putea sa iti raspunda… Spune-i tot ce ai pe suflet… Stiu ca iti va fi foarte dificil, asa ca te sfatuiesc sa incerci mai intai o schita, cu cateva intrebari… Ia-ti cu tine un pachet de servetele, un ceai caldut, stai intr-un loc linistit, in care sa nu te sfiesti sa plangi daca simti nevoia, sa iti exprimi frustrarea, ba chiar si furia, regretele… Scrie-i exact ceea ce simti… Pune-i intrebarile care te dor cel mai mult…
Nu conteaza cat de lunga sau cat de scurta ar fi acea scrisoare… Important este sa o scrii… sa o scrii ca si cum ar fi posibil sa o citeasca… As merge pana acolo incat as indrazni sa iti cer sa o faci ca si cum ar fi posibil sa iti raspunda… Ce i-ai spune? Ce l-ai intreba? Ce i-ai marturisi?

Apoi, iti spun si tie ca si lui Eduard, daca crezi ca ne-o poti impartasi si noua… am fi mai mult decat dispusi sa o citim si noi si sa iti fim alaturi. Daca nu, fa-o doar pentru tine, si spune-ne doar ca ai scris-o…

Stiu ca nu te vei simti foarte confortabil. Iti va fi greu, dar face parte din procesul tau de vindecare…

Vor mai urma si alte exercitii… unele mai solicitante, altele mai putin… Este important insa pentru noi toti sa continui…

Cu simpatie,

Adrian

18 02 2008
gabriela

da Adrian…exact la sotul meu ma refeream…imi lipseste foarte mult…cu toate ca am avut atit de mult de suportat din partea lui…acum imi lipseste enorm.E un sentiment ciudat….imi lipseste ..dar in acelasi timp..sunt si foarte suparata pe el.Nu-i pot gasi explicatie la gestul pe care l-a facut..cind vad cit de usor a abandonat totul..crezind ca asa rezolva problemele.Ma doare cind vad oameni bolnavi sau handicapati…care lupta pt.viata lor…si cind ma gindesc la el cea a facut…..si era asa de tinar cu toata viata inainte…ne-a abandonat….Ma intreb in ce consta dragostea ce ne-o purta?…asta daca ne-a iubit vreodata.

18 02 2008
gabriela

nu ma gindeam sa-mi parasesc sotul pt prietenul meu virtual…..asta nu….tot ce vroiam era sa pot trai cu fata o viata mai linistita.Daca sotul meu se lasa de bautura…nimic nu ma facea sa-l parasesc.Prietenul meu virtual…era in acel timp doar un refugiu pt mine…un coltisor in care ma ascundeam pt.a mai uita un pic de viata care o duceam….Nu pot spune ca am pus pret foarte mult pe aceasta prietenie…eram constienta ca e doar ceva virtual…si nici nu ma gindeam ca poate deveni real.Cu toate ca-i spuneam sotului meu ca vreau sa divortam….nu puteam face asta..si el stia….eram prea legata de el.Certuri sunt in toate casniciile…dar nu aveam puterea de a merge pina la divort.Chiar daca se comporta cu mine asa cum s-a comportat..eu il iubeam…..enorm.

18 02 2008
gabriela

Am sa scriu aceasta scrisoare cu toate ca e ca si cum as rasuci cutitul in rana…este fff dureros…dar in acelasi timp sper ca ma va ajuta sa ma eliberez putin.Incep asa:DRAGA.G…Nu stiu cum sa incep aceasta scrisoare…tot ceea ce sper este ca-mi vei putea raspunde int-ru fel sau altul.Vreau sa-ti spunca-mi este fff dor de tine si ca-mi lipsesti enorm.Sunt momente cind simt ca viata mea fara tine nu are nici un rost.Nici acum nu-mi vine sa cred ce ai facut.E ca si cum astept sa ma trezesc dintr-un cosmar,cosmarul vietii mele.Cu ochii plini de lacrimi iti spun ca nu pot accepta faptul ca nu mai esti linga mine.Stiu ca ne-am spus vorbe urite la nervi,stiu ca am gresit amindoi…dar nu pot intelege de ce nu ai avut puterea de a lupta cu viciul tau…cu alcoolul.De cenu te-ai lasat ajutat?Tot timpul ti-am spus ca alcoolul distruge casnicia noastra….de ce nu ai vrut sa ma asculti?Te-ai lasat purtat de un viciu care facea rau tie si familiei tale…..de la asta au inceput certurile noastre..stii f bine.La fel de bine stii ca nu eram in stare sa duc la bun sfirsit totce spuneam in legatura cu divortul…stii ca te iubeam si nu ma puteam desparti de tine!Era doar o forma de amenintare…crezind ca macar asta te va face sa-ti indrepti comportamentul.Te iubeam si inca te mai iubesc in ciuda tuturor celor intimplate.Poate am gresit mult fata de tine …stind la calculator..stiu…dar tu ma cunosteai…stiai ca timp de 17 ani nu te-am inselat niciodata..si nici nu aveam de gind sa o fac in viitor….stiai ca era numai gura de mine.Toate erau vorbe spuse la manie…cum de altfel imi ziceai si tu…era un mod de a ma apara….era o furie la faptul ca nu puteam intelege pt ce alegi tot timpul bautura…cind imi spuneai ca poti renunta usor la ea..dar nu vrei.Imi spuneai ca eu sunt cel mai important lucru pt.tine…dar imi demontrai alta….alegeai tot timpul alcoolul.As vrea sa pot sta macar o data de vorba cu tine,as vrea sa te pot avea in fata macar o data,as vrea sa-ti cer iertare pt tot….pt tot ce am gresit fata de tine…..mi-e fff.dor de tine.Esti departe….foarte departe….ceea ce sper e…ca ne vom intilni cindva..si ma vei putea ierta…daca consideri ca am gresit asa de mult in fata ta.Poate ne vezi…de acolo de unde esti….poate iti pare rau pt ceea ce ai facut….dar spune-mi..la ce folosesc acum toate astea?…cine poate alina suferinta noastra?..poti vedea acum ce e in sufletul meu si al fetei tale?…poti intelege acum cum ai schimbat vietile noastre?Chiar daca acum avem alta viata…trecutul traieste in noi in fiecare clipa….suntem doua biete suflete cu inimile sfisiate de durere.Asta ai vrut pt noi?Asta e ceea ce mi-ai promis cind ne-am casatorit?Daca ai vrut sa ma faci vinovata….sa stii ca ti-a reusit.Ma simt vinovata si cu constiinta incarcata pt tot ce s-a intimplat.Nu siu cit de satisfacut esti acum….dar daca ai vrut sa ma distrugi..razbunindu-te…afla ca ai reusit.Acum ma simt ca o umbra pe pamint…incercind sa-mi caut puterea de a merge mai departe pt fata noastra….nu o pot abandona si eu…cum ai facut tu.Dar cu toate astea…poate nici nu crezi….eu te iubesc si nu te pot uita niciodata.Chiar daca acum traiesc cu alt barbat…nu pot sterge din minte ani petrecuti cu tine.Relatia mea de acum nu e ca ceea pe care am avut-o noi….acum am pornit in viata cu un trecut dureros…aveam nevoie de un sprijin..de o persoana alaturi…ca daca nu..cine stie ce se intimpla.Nu e nici o scuza..e doar adevarul…ceea ce simt eu…singura nu reuseam..daca eram singura..poate azi nu eram aici sa-ti scriu.C toate astea ..eu te iubesc..indiferent cit de neplauzibil suna…inca te mai iubesc.De aceea te-as ruga sa-mi raspunzi….nu stiu cum…..poate prin vis aratindumi-te.Sper din tot sufletul ca macar acolo unde esti acum ti-ai gasit linistea…..as fii fericita sa stiu ca asa e.Inchei aici spunindu-ti ca nu te voi uita niciodata…..ajuta-ma te rog sa-mi vindec ranile….tu care tot timpul spuneai ca ma intelegi..ajuta-ma te rog pt.ultima oara.Vegheaza asupra fetei si da-i puterea de a infrunta mai usor pierderea ta…Nu vreau sa-ti spun adio..pt ca traiesti in mine,in inima mea….iti spun doar la revedere..pe curind…….Gabi.

18 02 2008
gabriela

pentru toti cei care ma judeca(chiar si o parte din familia mea)..facindu-ma responsabila de ceea ce s-a intimplat cu sotul meu….le-as pune o singura intrebare:stie oare vreunul cum a fost macar o zi din viata mea?stie vreunul ce inseamna sa te lupti ani dea lungul cu un viciu care e mai puternic decit o familie?daca ar fi unul in locul lui(nu al meu)…ar fii procedat la fel?…nu ar fi cautat alt mod de a rezolva lucrurile?..eu cred ca ar fii fost mai cinstit asa…..nu trebuie sa ma judece pt.cit am luptat sa mentin familia..sau ca mi-am refacut viata…..nimeni nu a trecut nici un moment prin ce am trecut eu…stiu ca acum unora le este f usor sa vorbeasca si sa dea sfaturi….totdeauna spunind…DACA..daca faceai asa si nu faceai altfel…daca era asa si nu era altfel…..Dar acest mare DACA ramine o expresie fara rezultat.Numai D-zeu este in masura sa ne judece..pt ca pacatosi suntem cu totii.

18 02 2008
addsalu

Gabi,

Asa cum ti-am spus, aici nimeni nu te judeca. Sau, mai corect spus, nimeni din cei care te judeca nu isi are locul aici. Aici suntem doar cei dispusi sa ascultam, sa intelegem, sa empatizam. Sa simtim cu tine, cu Eduard, cu oricine altcineva.

Iti multumesc pentru efortul pe care l-ai facut de a scrie acea scrisoare. Stiu ca nu ti-a fost usor. Asa cum ti-am spus insa, nu este decat una dintre „temele” dificile pe care le ai de facut – iar raspunsurile sunt importante pentru tine, in primul rand.

Pentru moment, ia o pauza. Incearca sa te linistesti. Fa ceva care iti face placere – scoate-i pe cei dragi in oras, mancati o inghetata… Bucurati-va de faptul ca sunteti impreuna, ca ati reusit sa treceti peste tragedia din trecut.

Nu stiu ce parere ai tu despre asta, dar pentru mine Biblia reprezinta o carte in care am gasit alinare si mangaiere in multe clipe grele. Ti-as recomanda sa citesti un psalm – Psalmul 51.

Incearca sa dormi, sa te odihnesti. Odihna este importanta nu doar pentru trupul, ci si pentru spiritul tau, pentru psihic…

Vor urma si alte exercitii dificile; cred insa ca, la final, atat tu, cat si noi, ceilalti, vom fi mai castigati, mai puternici… chiar daca asta inseamna, poate, multe lacrimi, suferinta, confruntare cu un trecut dureros…

Cu simpatie,

Adrian

19 02 2008
gabriela

Si pt.mine Biblia inseamna mult….dar pacat ca nu o am aici…imi pare rau ca nu o am aici…mi-ar fii placut sa pot citi acel Psalm 51..de care zici tu.Da am facut un mare efort sa scriu acea scrisoare…dar cum ti-am spus sunt decisa sa merg pina la capat…indiferent cit de dureros va fii pt mine.Scuza-ma….ieri cind vorbeam ca sunt citiva care ma judeca…nu ma refeream la voi…..ci la o unii din familia sotului si la niste cunostinte comune.Tie nu pot decit sa-ti multumesc pt.sprijinul pe care mi-l acorzi si rabdarea cu care stai si asculti…o persoana pe care nici macar nu o cunosti.Iti admir munca pe care o faci…incercind sa ajuti oameni care sunt cu sufletul sfisiat de durere.

19 02 2008
addsalu

Gabi, din fericire, astazi poti gasi online aproape orice. Mai ales Biblia…

Ai aici un link: http://biblia.resursecrestine.ro

Trebuie sa introduci numele cartii – in cazul nostru Psalmii, si al capitolului – 91.

Cat despre judecata, trebuie sa fii constienta ca mereu vor fi unii oameni care te vor judeca. De ce pe tine? De ce pe voi? Astea da intrebari la care nu vei reusi sa iti raspunzi vreodata…

20 02 2008
gabriela

merci mult…uitasem ca pot gasi Biblia pe internet…am sa citesc ce mi-ai recomandat…..si am sa incerc sa iau o pauza..cum spuneai tu…sper sa ma pot intari un pic din punct de vedere emotional.

20 02 2008
addsalu

Gabi, am pus scrisoarea ta si intr-un post separat. I-am spus „Scrisoarea unei supravietuitoare (1)” din mai multe motive… O sa le afli la momentul potrivit.

Acum insa, asa cum spuneam, este momentul potrivit pentru refacere… A fost un exercitiu suficient de stresant pentru o saptamana…

Adrian

PS Daca vrei lecturi suplimentare din noua ta Biblie virtuala, ti-as recomanda cartea Iov (in intregime). Este ceea ce mie imi place sa consider a fi o carte de capatai pentru supravietuitorii unor asemenea tragedii.

21 02 2008
gabriela

am sa-ti ascult sfatul si voi citi cartea Iov…..sper si eu sa ma ajute…e fff greu sa depasesti un astfel moment de cumpana din viata.Merci pt intelegere…pe curind.

29 02 2008
sfinx667

Maica Theresa zicea asa : ” daca judeci oamenii atunci nu ai timp sa-i iubesti „… felicitari si tie Gabi, iti sunt alaturi cu sufletul si… initiativeilaudabile de a-ti oferii aceasta sansa, succes Adriane si..sa dea Dumnezeu sa mai fie multi cei ca tine, adica Oameni intelepti! Bravo!… cu consideratie si simpatie,
SIBILLA

29 02 2008
addsalu

@sfinx667 – Multumim pentru contributii, Sibilla. Te mai asteptam pe la noi cu incurajari si cuvinte alese.

Cat despre complimentul tau – ca as fi un om intelept… singurul argument interior care m-a convins sa nu te contrazic a fost cel al lui Socrate, citat de Platon si parafrazat de mine acum: da, poate ca sunt intelept, insa doar din prisma faptului ca, spre deosebire de multi dintre cei pe care eu ii consider intelepti, eu STIU ca nu sunt intelept…

Sper sa nu te superi pentru ca ti-am scos linkul. Nu vreau sa fac reclama AICI nici unui alt blog. Nu stiu daca ai sesizat, dar aici nici blogroll nu am pus in dreapta. Singurul link este un RSS feeder catre blogul meu principal, dar asta doar pentru ca sunt sigur ca sunt unii care vor vrea sa stie de ce m-am apucat tocmai eu sa fac un blog pe tema aceasta, si sa vada ca nu sunt chiar paralel cu domeniul. Inca nu m-am decis, dar este posibil sa scot chiar si acel link.

Pentru mine, locul acesta este ca un fel de „taram sacru”, unde, atunci cand intru, imi scot incaltarile (la figurat, evident). Este un loc deschis oamenilor care au poate cea mai crunta criza din viata lor. Nu imi permit sa transform acest spatiu intr-unul de reclama.

Inca o data, te rog sa ma ierti daca te-am suparat cu asta. Poti sa iti pui linkul pe blogul meu – acolo il voi lasa. Dar aici nu pot.

Multumesc pentru intelegere si sper sa revii cu ganduri si cuvinte frumoase – din clasici, din parintii bisericii, din cuvintele si experienta ta… Esti binevenita!

Adrian

1 03 2008
sfinx667

eu iti multumesc frumos pentru cuvintele, iar zic, intelepte, pentru ca zici bine ceea ce zici, pentru ca am a invata, pentru ca ma bucur ca exista si astfel de ” taramuri sacre „, sunt atat de putine… promit sa revin, pentru ca am nevoie sa vb sa impartasim ganduri si trairi, pt ca ne darui sansa asta cu atata noblete, si, sa fii sigur ca nu o zic din complezenta 🙂
… o primavara zambitoare si implinita va doresc tuturor, pt ca meritati …
” Daca nu ai suferit niciodata, inseamna ca nu esti binecuvantat.” ( Edgar Alan Poe )
” Un optimist este intruchiparea umana a primaverii.” ( Susan J Bissonette )
Multumesc Adrian !
SIBILLA POESIS

1 03 2008
addsalu

Sibilla, daca, asa cum spui, ai nevoie sa impartasim ganduri si trairi, esti binevenita oricand.

Crezi ca citesc prea mult printre randuri daca as indrazni sa iti propun sa ne spui povestea ta (bineinteles, acea parte a ei care are legatura cu tematica acestui grup virtual de sprijin)?

Daca am inteles corect si vrei sa ni te alaturi, atunci stii si faptul ca vei avea propria ta „categorie”, pentru ca oricine sa iti poata citi povestea mai usor.

Motto-ul nostru, daca se poate spune asa, este, intr-un fel, „ajutandu-te pe tine ii ajuti si pe altii”, sau „ajuta-i pe ceilalti ajutandu-te pe tine”…

Cu simpatie,

Adrian

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: