Gabi – 3

6 02 2008
A plecat in concediu..o saptamina(el zice ca singur)…asta nu pot sa stiu.
Intors din concediu i-am spus foarte hotarit ca vreau sa vorbim..sa clarificam situatia dintre noi.
Eram la capatul puterilor…avusesem o saptamina de liniste…de mult nu mai simtisem asta.
L-am pus din nou sa aleaga intre familie si bautura…El a spus ca alege familia….dar nu era decis.
Eu nu mai credeam nimic…erau ani de cind tot imi promisese asta…dar nu a facut-o.
I-am spus..-intai demonstreaza-mi intr-adevar ca te shimbi..daca nu de data asta chiar sunt decisa sa dau divort-.
Dupa o cearta  a plecat de acasa…infricosata cu gindul ca se sinucide am inceput sa-l caut peste tot…am inceput sa sun cunostintele pastrindu-mi calmul, nedind de inteles ca s-a intimplat ceva.
L-am gasit in sfirsit la un coleg de servici.Toti incercam sa-i scoatem din cap ideea de a se sinucide…dar in zadar.
M-a alungat acasa…si dupa un timp a venit si el…beat ca de obicei.
Mi-am dat seama ca nimic nu-l va face sa se schimbe…..asa ca i-am spus ca-mi iau fata si plec in alta tara la munca.
Nu era de acord…incepea sa-mi zica ca nu poate trai fara mine….dar continua sa bea.
Era un moment in care dupa 17 ani trebuia sa decid pt.viata mea cit si pt.viata fetei mele.
Dupa indelungi discutii am mers sa dormim in camere separate…eu eram plina de frica dupa toate amenintarile lui….dar am zis cu Dumnezeu inainte..ce va fii..va fii si gata.
Ne-am trezit dimineata…era suparat…. mi-a zis ca nu a dormit toata noaptea si s-a gindit.
Eu am plecat la servici…m-am luat cu traba si pe la 9 dimineata am incercat sa-l sun.
Nu-mi raspundea….sunam ,sunam nu-mi raspundea.
Am fugit acasa…unde am gasit un bilet si telefonul pe masa.
In bilet scria ca e plecat la plaja.Mi-am dat seama repede de ce se intimpla.
Am fugit sa-l caut…nu l-am gasit.A plecat colegul meu de servici si l-a cautat…l-a gasit si a vorbit cu el.  Sotul meu l-a asigurat ca e totul bine si nu se intimpla nimic.
Intorcindu-se… colegul meu incerca sa ma linisteasca… zicindu-mi ca sotul meu a uitat telefonul acasa… nu e altceva grav.
Neputind pleca in cautarea lui… am ramas la servici vazindu-mi de treaba.
Terminind programul, colegul meu… a plecat lasindu-ma la servici… dar asigurindu-ma ca trece el inca o data sa vorbeasca cu sotul meu.
Stateam ca pe ace… nici nu mai puteam respira…. si aud sunind telefonul.
Era colegul meu…care-mi spune speriat..–-cred ca-i mort,… nu misca si nu sufla-.–.
In acel moment am crezut ca se prabuseste cerul pe mine… am crezut ca-mi ies din minti….. am fugit in acel loc si l-am vazut… intins pe iarba si fara suflare. Nimeni nu-si poate imagina ce am simtit.
L-am salvat de doua ori… dar a treia oara nu am mai reusit….. era deja mort.
Cu toate puterile ramase trebuia sa anunt familia… trebuia sa-i sun fiicei mele ca tatal ei e mort.
Nu stiam cum sa o fac…. nu stiam ce sa-i spun… In sfirsit..am facut-o… dar am mintit-o spunindu-i ca tatal ei asuferit un accident.
Incercam sa o protejez de greaua lovitura…nu vroiam sa-l urasca pentru ce a facut.
In fine….cind s-a facut autopsia s-a gasit o alcoolemie de 1.55 in singe.
Anunțuri

Acțiuni

Information

6 responses

6 02 2008
addsalu

Gabi, se pare ca se confirma ceea ce spun multi psihologi care lucreaza cu astfel de cazuri: daca ameninta ca o face, este foarte posibil sa incerce sa isi puna in aplicare intentia.

De aceea se spune ca orice amenintare trebuie luata cat se poate de „in serios”. Dealtfel, se pare ca tu ai luat-o. Am apreciat faptul ca ai vorbit cu cineva, nu ai tacut. De fapt, se spune ca, in ciuda reactiei noastre firesti, de a tine secret lucrul acesta, este bine sa stie cat mai multi de amenintare. Cu cat stiu mai multe persoane, cu atat este mai bine… Cam asta se pare ca este sfatul celor care au lucrat o viata cu sinucigasii.

PS Nu-ti fie teama sa rostesti cuvantul asta. Tu esti o supravietuitoare!

6 02 2008
gabriela

multumesc foarte mult pentru incurajare..nici nu stii ce mult am nevoie de asta.Sunt zile in care petrec momente cumplite,amintiri care ma rascolesc,intrebari fara raspuns…..Da supravietuiesc..dar sper sa-mi pot vindeca cit mai repede posibil ranile adinci din suflet.Sper sa pot ride din nou,sper sa-mi pot aminti de el fara sa sufar atit de mult.

6 02 2008
addsalu

Gabi, ar fi incorect din partea mea sa iti spun ca te poti vindeca rapid. Ma indoiesc sa existe o reteta minune. Asa cum ai spus si tu, sunt rani adanci si dureroase. La fel ca si in cazul ranilor fizice adanci si dureroase, si in cele sufletesti lucrurile merg destul de lent…
Daca o trauma fizica, in care ai avut piciorul in ghips, de exemplu, timp de… doua-trei luni, trebuie sa inveti sa mergi din nou… La mine asa a fost… dupa trei saptamani de stat in ghips, mi-am imaginat ca pot merge din nou la fel de repede… Dar durerile mi-au reamintit ca a fost traumatizat, si a trebuit sa invat sa merg incet, sa ma bucur de micile reusite, apoi, dupa un timp, am incercat sa merg mai repede, iar am avut dureri, dar am perseverat, fara sa exagerez cu eforturile, si, dupa o perioada de timp, am putut merge din nou ca inainte, am putut alerga din nou…

La fel se intampla si cu traumele sufletesti… Trebuie sa inveti sa te bucuri de micile reusite, pentru ca ele exista! Iar, in situatia ta, acele mici reusite inseamna foarte mult! Cel mai important este sa nu abandonezi, sa mergi mai departe, sa continui eforturile tale… Incet-incet, vei vedea, ranile tale sufletesti se vor cicatriza, si vei privi in urma… dar nu total detasata… E normal sa te doara, pentru ca a fost omul tau, oricate greseli a avut… Dar asta a fost alegerea lui, iar tu trebuie sa mergi mai departe! Iar Dumnezeu, sa stii, nu te va lasa!

8 02 2008
gabriela

da..ai dreptate….cu multa rabdare trebuie sa depasesc situatia……cind ai cazut trebuie sa-ti gasesti forta de a te ridica si a merge mai departe.Bine ar fii daca am putea sterge din minte lucrurile si amintirile urite…dar nu putem…trebuie sa traim sfidind trecutul gindindu-ne la viitor.Stiu ca D-zeu nu da omului mai mult decit nu poate duce….si de aceea..daca ar fii toata viata numai in roz..cred ca ar fii tare plictisitoare.Trebuie sa simtim ca traim si sa ne bucuram de viata asa cum este ea…cu bune si cu rele.

8 02 2008
addsalu

Gabi, tocmai de aceea, pentru ca nu putem sterge din mintea noastra si din trecutul nostru experientele neplacute, cred ca este bine sa le folosim pentru binele celorlalti, care se confrunta cu situatii si experiente similare. Tocmai de aceea cred ca ceea ce vrem sa facem aici, pe acest blog, in aceasta mini-comunitate virtuala, are o valoare deosebita pentru ceilalti, dar si pentru noi, pentru ca ne ajuta sa nu ne mai concentram atat de mult asupra noastra insine, ci asupra viitorului, asupra lucrurilor bune pe care le putem face. In plus, o serie de studii ale unor psihiatri si psihologi au aratat ca aceste decizii si gesturi chiar ne fac bine. Se pare ca, atunci cand ajuti pe cineva cu buna stiinta, organismul nostru secreta un hormon, serotonina, cunoscut si ca „hormonul fericirii”; deci, inclusiv pe plan fizic, atunci cand ii ajuti pe altii sa iasa ori sa traverseze mai usor o situatie similara cu a ta, te simti mai bine, mai motivat tu insuti sa mergi mai departe.

Asa ca… nu te opri!

11 02 2008
gabriela

Nu..nu ma opresc aici…daca vroiam asta nu scriam trista experienta prin care am trecut.Sper din tot sufletul..ca cei care o citesc si au ginduri ascunse( sau nu)….de suicid…sa mediteze mai bine asupra faptului.Sa se gindeasca la tot ce lasa in urma..la cita durere si suferinta pot provoca in urma unui astfel de gest.Eu pot sa spun ca sunt o persoana cu un pic de noroc si cu un caracter puternic…ca am reusit sa trec peste acest obstacol ivit in viata mea…o adevarata cumpana.Dar stau si ma gindesc cu frica…la faptul ca daca eu si fata mea aveam alta fire…..ce se putea intimpla?Am intilnit persoane..care dupa un astfel de eveniment au innebunit…ori s-au apucat de facut altfel de prostii.Nu e usor sa treci peste o pierdere asa de mare…trebuie sa-ti aduni toate fortele care ti-au mai ramas.Viata merge inaninte…trebuie sa ne bucuram de ea asa cum este ea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: