Gabi – 2

5 02 2008
A devenit cu totul dependent de bautura…dar nu recunostea.
Am reusit sa ne angajam amindoi la o firma…asa ca eram tot timpul impreuna.Era un servici cu responsabilitate…un servici cu gestiune..in care aveam girat apartamentul.
La incepul a mai rarit-o cu bautura si isi vedea cit de cit de treaba….dar asta nu a durat mult..nu putea rezista.
In anul 2002 dupa o pertecere data de varul sau ..sotul meu a intrat in coma alcoolica…
In aceea seara eram cu el la pertecere dar am adormit pt. ca eram f obosita.El a profitat de faptul ca dormeam si a baut cit a vrut.
Trebuie sa-ti spun ca mie nu-mi tihnea niciodata o sarbatoare sau o zi onomastica ca tot timpul stateam cu ochii si cu gura pe el…sa se opreasca din bautura.
La servici nu stiam cum sa justific absenta lui…si am spus ca a avut o cadere de calciu si e internat in spital.
Nu puteam zice adevarul de frica ca putem fii concediati (conditia era sa lucram sot si sotie). Asa ca am tacut.
DUpa acea pertecere el a plecat la plimbare cu ciinele care-a aveam si a baut din nou..fapt pt.care a cazut si a intrat in coma alcoolica.
Norocul lui a fosta ca fata noastra a iesit si ea la plimbare si l-a gasit intins pe jos cu cainele alaturi.
Fata s-a rugat de o persoana sa o lase sa-mi dea un telefon si asa am aflat ce s-a intimplat. Pentru un copil de 10 ani (aceea virsta o avea atunci)nu este o experienta usoara.
Imi aduc aminte cit de speriata a venit si cit de tare a plins crezind ca tatal ei e mort.
Dupa aceasta cumpana am decis ca numic nu e mai impotant decit linistea fetei mele,daca pina atunci eram hotarita sa stau cu el pt. ca fata mea sa aiba si mama si tata….cu toata frica ce o aveam am hotarit sa divortez daca nu se schimba.
Dar am incercat inca o data sa-l conving ca nu e bine ce face.Ma rugam de el ca si cum as fii ultima femeie implorind barbatul ei sa se schimbe. Traiam cu ideea ca asta ce i s-a intimplat a fost o sperietura groaznica pt el.Nu a fost chiar asa…dar am reusit sa-l conving sa mearga la biserica si sa jure la preot ca nu mai bea.
A acceptat…..eram asa de fericita ca in sfirsit se va schimba….dar l-am rugat sa-mi aduca un bilet de la preot ca sa fiu sigura ca a facut acest lucru. A mers la biserica..a jurat…dar la intoarcere a inceput sa ma injure ca din cauza mea s-a facut de rusine.
Nu-mi pasa de vorbele lui…eram fericita ca voi avea liniste.
Asa a stat 6 luni…..era totul frumos si bine….pina nu a mai rezistat si s-a dejurat.
A inceput din nou calvarul,a inceput sa bea mai mult,era mai agresiv,era mai amenintator. Cu toate insistentele mele…mergea la biserica sa se jure…dar de asta data el o facea pe preotul… el se jura si el se dezlega singur cind vroia lui. Nu mai rezistam….fata statea mai mult la parintii lui..ca sa nu mai il vada beat si sa nu mai auda discutiile noastre.
El azi mergea in biserica… punea mina pe sfinta icoana si zicea-ma jur-, iar maine mergea din nou si zicea-ma dezjur-.
Asta nu mai era viata,m-a distrus si ca om, m-a distrus si ca femeie, a distrus si familia.
Anunțuri

Acțiuni

Information

2 responses

5 02 2008
addsalu

Gabi, citind partea aceasta mi s-a rupt inima. Nici un copil nu ar trebui sa vada asa ceva. Si totusi… se intampla… Sunt drame prin care trecem, pe care facem tot ce tine de noi, tot ce credem noi ca este bine sa facem pentru a le evita, si totusi… suntem nevoiti sa le infruntam…

Am remarcat apelul tau la ajutorul lui Dumnezeu, la interventia Lui in problema voastra, convingerea ta ca omului tau ii va fi rusine, daca nu de tine si de copil, atunci macar de Dumnezeu.

Problema este ca orice intentie buna tine pana in momentul in care lucrul de care esti dependent reuseste sa iti inabuse judecata, ratiunea… si o face atat de bine incat, parca, nimic altceva nu mai conteaza…

Si totusi… astazi esti o supravietuitoare! Tu si fetita voastra! Intr-un fel sau altul, se pare ca rugaciunea voastra a fost ascultata, si ca El v-a dat putere sa treceti nu doar lucrul care atunci vi se parea a fi atat de dificil, ba chiar si sa depasiti situatii mult mai dificile, de neimaginat la vremea respectiva…

Cand treci prin asa ceva, sincer, nu iti raman decat doua lucruri de facut: sa te rogi, si sa speri in ajutorul Lui… Stiu, pare atat de stereotip ceea ce spun… dar asta e, cred din suflet ca acestea sunt singurele lucruri care iti raman… Altceva, ce ai putea face? Ca nici macar prietenilor parca nu iti vine sa le spui prin ce treci, de teama sa nu te judece, sau sa nu iti maresti problemele… Lui Dumnezeu insa ii poti spune orice lucru… Iar El, la momentul potrivit, se va grabi sa raspunda, sa te intareasca si sa te sustina!

6 02 2008
gabriela

buna Adrian….da..ai foarte mare dreptate…simteam ca nu mai am nimic de care sa ma pot agata pentru a merge inainte.Imi ramasese doar D-zeu ce-mi dadea forta sa merg inainte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: