Qvsalexso

Nu sunt un povestitor prea bun, dar totusi…Viata mea incepe cu un tata care doar bea, tot timpul…mama lucra, iar cand venea acasa, tata ii lua banii si se ducea la baut, iar cand nu mai avea bani, ma scotea pe hol, iar in camera o batea pe mama…aveam 2-3 ani, imi amintesc perfect totul ca si cum s-ar fi intamplat ieri, traiesc cu trauma asta, imi amintesc cum tipam si trageam de el sa o lase in pace…Mereu am trait cu frica. Stateam la sat, am mers cu el la munca, cosea…aveam tot 2-3 ani.. chiar nu imi amintesc de ce ma luat insa, vroiam sa sparg alune si am rupt „cutea” cea cu care ascute coasa, iar pentru asta ma batut cu coada de la coasa…asa mic cum eram..puteam sa mor, noroc de vecini care au sarit sa ma salveze… Cum, un copil asa mic sa mai fie fericit? imi spuneti ?…ma mutat la bunica mea,ea ma plimbat la toate bisericile pentru ca noaptea visam foarte urat, nu puteam dormi…vedeam tot felu de chestii…( unii ma vor judeca si vor spune ca am imaginatie ) insa eu stiu ce simteam…pe la 7-8 ani am scapat de frica asta, mama s-a despartit d el, a plecat din tara si am ramas cu bunica si o sora…departe de fiinta care mia dat viata, simtindu-ma singur..chiar daca bunica ma iubea mult…acum imi spune ca mai bine ma omora cand eram mic. ( era sa mor.. inecat ). La scoala toti radeau de mine pentru ca eu eram singur, nu aveam mama, nu aveam tata ( tata deloc, mama aproape de mine )…eram tratat diferit, eram timid…iar pentru asta toti ma priveau diferit, iar cei care vorbeau cu mine, profitau de mine…in felu ca eu aveam bani..imi amintesc in clasa a4a un coleg, ma lovit in piept si nu mai puteam respira, cazusem jos..toti incepuse sa rada si sa-mi dea porecle…si asa am trait pana in clasa a8a, dupa la liceu..a mers mai bine, m-am indragostit…a durat un an, fata ma inselat cu prietenul ei cel mai bun…sunt o fire foarte emotiva, nu vreau sa fiu asa dar nu pot sa ma schimb..credeti-ma..am suferit 4 ani de zile dupa prima iubire..nu aveam pe nimeni aproape, eu nu aveam cu cine sa vorbesc, nu aveam nimic…sufeream in mine, au fost momente cand nu-mi doream sa mai traiesc pentru ca simteam in mine o durere atat de mare…iar dupa 4 ani, a venit o fata…fosta colega pana in clasa a5a, s-a indragostit de mine…ea stand in italia, venea doar vara in romania si statea doar dupa mine …atat de indragostita era, si stii ce ? cand am vazut ca ma iubeste asa mult, m-am gandit ca daca-i dau o sansa ma voi indragosti din nou, voi avea si eu pe cineva sa ma inteleaga, sa pot vorbi….cineva…iubire mare, pana dupa un an cand am spus niste vorbe gresite…lucrez, transport marfa in toata tara ( asta nu e cea ce trebuia sa fac eu, insa din cauza parintilor se intampla asta ). era sa mor intr-un accident oribil, nu puteam ajunge acasa, mama s-a suparat pe mine. in acea zi era ziua ei, si iam spus ca o las..pentru ca vazusem conversatia cu un prieten vechi de al ei, ca-i da pup si ca vrea sa se vada ( facebook..fuck ), in momentul ala mi-am adus aminte de fosta iubire, care ma inselat cu cel mai bun prieten al ei, am simtit o dezamagire foarte mare….nu iam mai vorbit pana a2a zi cand m`am calmat si iam zis ca nu o las si ca vreau sa revenim la ce eram…insa ea era la pamant..suparata, m-am rugat de ea 4 zile sa-mi dea o sansa..am plans, la lucru am mers foarte rau…ma oprise politia, era sa fac accident din neatentie…am ajuns intr-un hal …de n-ati vrea sa ma vedeti. ( voi fi judecat, sigur ) . acum dupa ce ne-am impacat, desigur ca mia dat o sansa…poate a vazut cat de disperat sunt, cat o iubesc…cat tin la ea, nu stiu..insa acum nu mai e la fel, nu se mai poarta la fel cu mine..nu`mi mai ofera aceias afectivitate iar de aici incep sa ma simt iar singur…cea ce urasc eu cel mai mult sa fiu singur! m-am certat cu mama. nu`i comvine ce vreau sa fac, am ajuns sa nu mai vorbesc cu ea! mia spus sa nu`i mai zic mama, printre alte vorbe urate..Viata mea nu trebuia sa fie asa…Eu de la 10 ani am primit calculator si internet, mia placut mult programarea…4 ani de zile am invatat mysql, php, html, css si java…nu ieseam afara pentru ca nu aveam prieteni, ma porecleau in tot felu..si imi era rusine. asa ca am invatat doar asta, faceam site-uri degeaba…doar de dragul de a programa, iar la 14 ani am cumparat ceva de la o firma straina..iar acolo am vazut un „bug” o greseala mare in programare cu care puteam cumpara gratuit orice…iam contactat am rezolvat problema iar ei vazand varstra mea, miau oferit sa vin la liceul de informatica ( germania/franta ) insa ai mei nu mau lasat..de ce sa plec cand pot trai o viata de rahat? o viata care nu mio doresc..am continuat sa invat, bineinteles ca nu am fost de acord cu ei, ma dat pc-ul la liceul de mecanica ( nu eram asa bun al scoala ), am facut primul an cu 300 de absente, apoi am incercat de doua ori liceul de stiinte sociale ( clasa a10a) la fel..nu m-am tinut, iar acum de un an fac un liceu fara frecventa, sunt in clasa 11a …in tot acest timp, am ajuns sa am un salar lunar foarte bun provenit din internet, lucrez si pe masina…asta ca sa le arat alor mei ca sunt cuminte sii ii ascult..nu vreau sa le spun de ce fac eu on-line…cica viata ar decurge bine daca ai bani…insa dupa cum vam povestit, mama nu ma mai vrea, iubita nu imi mai ofera afectivitate, ma simt din nou singur, imi aduc iarasi aminte de tot ce am suferit, simt ca viata mea doar asa vrea sa continuie, intr-o bucla temporala unde posibilitatea este de a esua, atat de fiecare data..esuez si dupa o iau de la capat. Dupa toate astea, am ajuns sa ma simt al nimanui, intradevar am un acoperis asupra capului, nu sunt chiar orfan…dar singur. prieten nu am, am aceleas porecle ca in trecut…iar daca ies cu cineva profita de mine…eu nu stiu ce sa mai fac sa-mi pot indrepta viata, sa pot sa simt si eu fericire, pentru ca in inima mea e doar tristete si nu stiu daca puteti intelege..insa, cand o mama spune unu-i fiu ca nu mai exista pentru el…e ceva ..ceva care te distruge pe interior tot…adica fiinta care tia dat viata, renunta la tine…nu ma intelege nimeni, nu pot povesti nimanui, nici macar iubitei, pentru ca …simt ca nu o sa-mi ofere intelegere si doar o sa vorbesc degeaba. simt ca nu am cum sa continui asa, sa sufar mereu, sa fiu toata viata trist…am 19 ani..mai e mult timp, dar daca va fi mereu suferinta ? ca pana acum, asa a fost….

sunt nevoit sa ma mut singur, sa ma descurc singur…pot sa spun ca sunt orfan, alungat pe strazi…