Nicoleta A.

14 08 2013

Culmea,am ajuns si eu aici… 35 de ani,atatea amintiri…fara noima. Inteleg greseala,insa gandul ca esti singur in ,,treaba” asta e cumplit! Nu sunt o crestina practicanta,insa cred in Divinitate,am avut experienta ajutorului divin si cred cu tarie ca nu-I este pe plac ceea ce gandesc sau fac. Ce fac? Mda,am dat un search pe google cu privire la morti ,,usoare”,nici nu cred ca exista asa ceva…dar,ma rog…incercarea omului de a vedea daca totusi,exista asa ceva. Am constatat ca,de-a lungul timpului,viata te supune la diverse incercari,ba chiar se sspune ca Dumnezeu nu-ti da mai mult decat poti duce. Asa sa fie oare? Tocmai ascultam ,,nothing else matters” si ”I did it my way”,deja ma simt prinsa in mrejele celei ce ma asteapta de mult,o cunosc,e vicleana! Atat de multe eforturi a facut sa ma cheme la ea incat,comparativ cu viata,o accept bucuroasa. De ce am ajuns sa scriu aici? Probabil din dorinta de a impartasi,de a comunica,de a inlesni ceva,nu stiu ce anume. Credeti ca voi stiti?

Anunțuri

Acțiuni

Information

4 responses

14 08 2013
Subconstientul Genial

Draga Nicoleta…in 1933 an de foamete extrema indusa politic in randul populatiei din Ucraina..bunicii mei si au pierdut fetita de 8 luni…de foame s a stins copilulu…am fotografia bunicilor la capataiul ei…tineri tristi si extrem de slabi…durerea de pe chipul lor este imensa…dar viata a mers mai departe…razboi …foamete…epurari politice …deportare…cu patru copii si cu o singura plapuma drept avere…si viata a mers mai departe…ei sunt etalonul durerii omenesti pentru mine…si totusi au fost cei mai grozavi bunici de pe pamant…au stiut sa glumeasca sa rada si sa si iubeasca puzderia de nepoti…orice necaz am avut in viata mea,ma gandesc la bunica si mi dau seama ca e nimic pe langa ce au indurat ei…din amintirile acestea eu imi trag puterea de a merge mai departe…viata ne este data s o traim…cu bune si cu rele…viata are frumusetea ei si doza de surpiza …si dragostea …si nimic nu ti da dreptul sa te gandesti s o anulezi…este nefiresc…si pacat…esti printre oameni…vorbeste cu oamenii,schimba ti gandurile triste…curaj draga mea…

14 08 2013
Nicoleta

Ca tot vorbeai de Ucraina, anii de gratie 1922-1953…o perioada nefasta,intr-adevar…,,marea epurare” din ’36 a fost coordonata de cel care spunea ca ,,moartea unui om este o tragedie,iar moartea unei mase de oameni este doar o statistica” . Acest gen de ,,lideri” inca mai exista,insa moartea e lenta si sub o infatisare noua.Acestia se afla printre noi,lupi imbracati in blana de oaie,unde moartea unui om,pentru ei, nu este o tragedie. De unde nepasarea,de unde dorinta de a domina pe cel mai slab?

,,Subconstientul genial” e ceva ce putini il pot accesa,iar din putina mea experienta si cultura,mersul la psiholog,metodele lor de inducere a unei stari de relaxare totala(???)spre accesarea acelei parti de care nu suntem constienti,care are puteri de vindecare,mi s-au parut….ei bine,de-a dreptul infantile(am mers la cel mai bun psiholog din Romania,presedinte a „……”caci nu vreau sa-i spun numele),daca ,,sedintele”de 45 de minute fiecare m-au usurat….doar de bani(multi)si ultra ocupata doamna,dupa n sedinte, de la anamneza, care poate dura muuuult,pana la interpretarea viselor,caci subconstientul iti vorbeste.Nu mai fusesem la psiholog inainte,eu,nespecialistul,am realizat ca stiu tot ce face cu mine,in materie de cunostinte de psihanaliza. Deja intuiam pasii,interpretarile,devenise ceva absolut banal.Mai mult decat atat,deja ii stiam gesturile cand se terminau cele 45 de minute si trebuia sa inchei ,,discutia”,altfel,o doamna serioasa. Din pacate,pt ei suntem clienti,nu am vazut pasiune sau compasiune ci doar rutina Am constatat ca e o fabrica de facut bani(NU generalizez)si m-am simtit la fel,adica…am asteptat,ba chiar am sperat ca un psiholog ,,stie”. Ba chiar ma autosugestionam: ,,Ma simt mai bine,chiar ma simt!”
Poate subconstientul asta e o particica divina,caci cumva,din interior,cineva iti intinde o mana,sa te ridici. Am momente,zile,de cadere,insa cred ca,in mod miraculos,daca strigi in sinea ta dupa ajutor,mana aceea te ridica. Azi am avut acea cadere(ati vazut)nu are rost motivul,cu totii stim ca invariabil,orice motiv aduce o suferinta unica si totusi,universala. Mana aceea,de ajutor,nu a venit de la oameni(oamenii sunt prea preocupati de problemele lor,nu e cazul vostru,vorbesc de oamenii apropiati sau pe care ii consider apropiati)si nici
de la psiholog (la care,momentan am renuntat sa mai merg,caci era in van)ci a venit de acolo de unde stiu ca vine mereu,din subconstient,de la Divinitate,nu stiu.Pot spune ca doar vine.

Apreciez gestul sau gesturile voastre de a da o mana de ajutor,in stil realist,tuturor,mai ales ca sunteti niste straini,e doar dorinta pura de a ajuta.
Tot respectul pentru voi toti.

15 08 2013
Bogdan

„Subconstientul genial” a considerat ca, daca a citit/aflat recent o povestioara, e ok sa o bage fara absolut niciun sens in subiect. Inca o dovada ca subconstientul nu e genial, ci doar o refulare neconstructiva de lucruri inutile. Subconstient draga, puteai plasa frumoasa poveste in orice alta parte pe internet, ai ales sa o plasezi ca raspuns unui om care are nevoie de ajutor. Socant! Si uite asa in loc sa vorbim despre problemele reale din prezent, ajungem sa vorbim despre epurarile din istorie. Si sa comparam, si mai mult, sa ne bucuram ca macar nu suntem executati sau ceva. Asta e mare consolare. De acum si eu asa fac : cand omul sufera din dragoste, ii zic : bucurat-te ca nu ai fost la Auschiwitz. 🙂

Cat despre Nicoleta, uite o femeie cu bun simti care accepta schimbarile de subiect si le ia la modul frumos (spre deosebire de mine), scrie f. bine, f. atent alese cuvintele. Dar multe detalii lipsesc. Multe detalii importante nu se lasa spuse. Si se descrie numai rezultatul acelor detalii. Mereu exista o sursa de mare importanta, care cauzeaza starile de genul asta. Despre asta trebuie sa discuti. Acolo e problema, acolo e si rezolvarea. Deschide-te cu mare incredere aici.

15 08 2013
Nicoleta

,,Subconstientul genial”a dorit sa (ma) ajute,iar asta valoreaza cat o mie de cuvinte,motiv pentru care ii multumesc – ,,curaj,draga mea”…a concentrat esenta intentiei de care are nevoie un om aflat in deznadejde.

Cat despre ,,deschidere”,ma tem ca ar dura prea mult,or eu nu intentionez sa ocup prea mult timp din vietile voastre(e un timp pe care il daruiti iar eu nu vi-l mai pot returna,intr-adevar,frumos dar).

Referitor la incredere… o sa spun doar atat:mi-a smuls un zambet acest citat: ” De acum si eu asa fac : cand omul sufera din dragoste, ii zic : bucurat-te ca nu ai fost la Auschiwitz. :)”, e uimitor sa poti face oamenii sa zambeasca,mai ales atunci cand nu au motive sa o faca (sau poate doar ei cred ca nu au).

As avea o dorinta: Sa incercam toti, cei care ne expunem in scris problemele, spre a fi citite si eventual,solutionate(tot de noi sau de altii),sa scriem ROMANESTE(coerent,corect,ortografic)spre a nu creea confuzii,dureri de cap sau stari de nervozitate celor care ne citesc si care ne si raspund.
Eu am citit multe povesti de viata aici,cele mai multe foarte triste,am constatat ca suferinta nu are nume si nici o rezolvare imediata,insa cred ca cei care ne raspund, merita un minim de apreciere din partea noastra,scriind corect.
Personal,a trebuit sa citesc de mai multe ori o anume experienta a cuiva,ori sa imi dau seama din context ce anume vrea sa transmita.Mesajul e important sa ajunga asa cum trebuie!!
Vreau sa va citesc,cu adevarat. M-as bucura daca as si reusi(m-ar ajuta si pe mine,intr-un fel,caci suferinta e a celor multi)…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: