Dani (2)

29 04 2009

Acest mesaj a aparut initial ca un comentariu la „Onestringattach” – n.m.

Nu stiu de ce am ales sa raspund la acest email,hmmmm,poate ca din cauza ca am ramas impresionata ca si un barbat poate suferi si gandi la fel ca noi ,femeile…ma gandeam si eu zilele astea la faptul ca sunt singura de foarte mult timp,ca nu am unde intalni pe altcineva si ca cel mai porbabil nimeni nu ma place ,ca de ce am renuntat la logodna/casatorie cu doar o luna inainte ,si ca de fapt ,totusi cred ca am luat hotararea corecta ,ca oricat l-as fi iubit totusi nu ne intelegeam cum ar fi trebuit si ar fi fost pacat sa avem copii care sa sufere …asa ca eu cred ca e bine sa renunti la cineva chiar daca il iubesti de mori dupa el si ca timpul vindeca toate si ca poate poate vine altcineva

si eu sunt deprimata zilele astea ,ma simt extrem de obosita si avand multe pe cap si de facut ,aici , sa-mi ajut parintii batrani si bolnavi

ma intreb daca el m-ar fi acceptat cum sunt acuma,adica pe medicamente si deprimata,sinucigas…si cred ca raspunsul ar fi ,NU

acum vreo 2 saptamani s-a intamplat ceva ,ce m-a facut sa realizez cat de egoisti suntem cand incercam sa ne luam viata …pana acuma nu mi-am dat seama de asta si eram chiar mandra de ce fac si ca e o chestie intre mine si GOD si uite ce pot sa fac eu ….o verisoara s-a sinucis ,la 14 ani …fara motiv ,cel putin parintii si noi nu intelegem motivul(emo?!) …acum 2 ani ,alta verisoara(20ani) s-a spanzurat …hmmmm,macar eu am incercat cu pastilele si cutting
sincer nici nu ma pot uita in ochii parintilor lor….si de-abia acum imi dau seama ca moartea e cel mai grav lucru care ti se poate intampla si ca orice problema are o rezolvare si inca odata ,repet ,SUNTEM EXTREM DE EGOISTI in CEEA CE FACEM ….Doamne ce o fi in sufletul acestor parinti…sunt complet terminati si in privesc in gol …PAstele a fost extrem de greu ptr ei cand totul s-a intamplat doar cu o saptamana inainte …un copil extrem de reusit,premianta,frumoasa,desteapta,avea totul, si totusi ce nu avea de a ales acest lucru….ptr ca nu a aratat un moment ca este slabita,deprimata,obosita ,etc…probabil boala ,probabil ceva exista in familie ….si eu stiu cum este,oh doamne ,chiar stiu foarte bine cum este ,dar din 2005 am reusit sa rezist mai bine …stiu cum este sa fiu ok si echilibrat,normal si apoi in 5 minute sa fiu in fundul iadului ,sa imi doresc sa mor si sa fiu in stare sa actionez ….dar cel putin acuma dupa 6 ani de terapie ,de-abia acum ,ma controlez cat de cat,dar stiu cat de usor este sa-ti frangi viata …as fi vrut sa discut cu ele ….stiu ca as fi putut sa le ajut dar nu am stiut …la toti ne e greu …si cred ca noi romani suntem extrem de incercati
…cred ca ma opresc aici ….sper sa nu fi deranjat pe nimeni cu vorbele mele
curaj si numai bine ptr toti

Anunțuri

Acțiuni

Information

9 responses

29 04 2009
addsalu

Dani,

In nici un caz nu ai deranjat pe nimeni, ba dimpotriva! Varsandu-ne sufletul unii inaintea altora, purtandu-ne poverile unii altora, suntem atat noi insine, cat si ceilalti mai puternici!

As vrea sa evidentiez cumva mesajul tau – si sper sa nu gresesc crezand caesti una si aceeasi persoana cu “Dani” care are deja o “categorie” in coloana din dreapta…

Eu unul m-am bucurat sa aud din nou vesti de la tine! Bine ai revenit, si te rog din suflet sa te simti ca acasa, libera sa scrii oricat crezi ca te ajuta sa te simti macar putin mai bine!

Nu te invinovati spunandu-ti “as fi putut sa le ajut dar nu am stiut”… Daca ai fi stiut, mai mult ca sigur ca ai fi facut-o, dar NU AI STIUT! Punct. Nimeni nu iti poate reprosa asta, si nu ar trebui sa o faci nici tu!

Ii poti ajuta insa pe altii cu povestea ta, relatandu-le cate ai patimit si, mai ales, cum ai ajuns la concluzia ca VIATA MERITA TRAITA!

Esti in continuare in rugaciunile mele! Si tu, si ceilalti membri ai grupului!

Cu prietenie,
Adrian

30 04 2009
Dani

multumesc…eu sunt …sincer ma simt teribil de deprimata si mor sa am o iesire in decor …cam asta inseamna multe medicamente ,de care o fi, ca am din belsug seroquel sau depakine…si vreo 3 zile sa nu mai stiu nimic de mine ….

4 05 2009
addsalu

Dani,

Poate ca nu este momentul potrivit, insa te rog sa te gandesti daca nu cumva ai ajuns sa depinzi prea mult de medicamente? Ele sunt, intr-adevar, o usurare pentru tine in momentele crunte de depresie, insa nu uita ca si tu poti lupta, cu alte mijloace, pentru a reduce treptat cantitatea de antidepresive si pentru a duce din nou o viata activa…

Cititul unor carti de calitate buna – eu recomand de multe ori cartile lui Wurmbrand – acolo vei gasi un optimism ciudat izvorat in mijlocul unor experiente teribile; de asemenea, cartile lui Phillipe Yancey… Biblia… orice carte buna… Miscarea, exercitiile fizice, implicarea intr-o activitate constanta, voluntariatul… toate iti pot creste secretia de serotonine fara ajutor medicamentos…

Vreau sa stii ca suntem alaturi de tine, Dani, si ca eu unul ma rog pentru tine in mod constant!

Cu prietenie,
Adrian

4 05 2009
Dani

….stii foarte bine ca un anume diagnostic te face sa iei medicamente tot restul vietii…eu as renunta la seroquel ,depakine si doxepina dar din pacate nu pot….am renuntat de cateva ori atunci cand luam doar antidepresive ,din categoria celor noi,dar am revenit la ele in momentul in care m-au internat in spital ,din nou
….si cred ca mai stii ca in momentul in care esti extrem de deprimat si nu poti sta sus nici macar 3 minute ,efectiv nu poti sa citesti si sa fi prezent in lume ,cand lumea mea e plina de alte alea ….hmmmm
…si asta ma enerveaza la culme…sincer ,ma enerveaza ,crezi ca eu nu as vrea sa fiu doar un pic deprimata si sa pot sa citesc si sa fiu activa …ce nu intelege lumea este ca efectiv nu mai poti ,chiar nu mai poti face nici cele mai elementare lucruri si cu cat iti doresti mai mult sa poti face,cu cat iti doresti sa se termine mai repede perioada asta ,nu poti face atceva decat sa astepti sa-ti treaca….cel putin asta imi tot spune mie shrinkul meu
..si inca nu am rabdare sa treaca perioada …si doamne ce as mai vrea sa am mai multe perioade de hipomanie si mai putine depresive
…ma enerveaza ca toti aveti impresia ca noi suntem lazy and stupid si d-aia nu citim ,d-aia nu pot face sport,d-aia si tot d-aia
…pur si simplu nu puteti intelegi ptr ca efectiv nu treceti prin aceste faze si nu aveti nici cea mai vaga idee cum este
…nu doresc nimanui rau dar poate …..si poate veti intelege mai multe
…ma doare cand citesc asemeanea randuri ca ale tale…
…stiu doar ca Lumi,psihiatra mea ma intelege si stie ca uneori pot face multe si alteori extrem de putin
…ai mei s-au obisnuit cu mine ,un picut doar un picut ,cu perioadele mele de hipomanie ,cand fac o groaza de lucruri ,ce un om obisnuit nu poate sa faca,asa era si la lucru,seful meu era super incantat de cate sarcini puteam sa ma achit intr-o zi,dar la fel ca toti ceilalti nu a inteles ca apoi am cazut in iadul depresiei…intotdeauna am invatat sau am lucrat in salturi si altfel nu pot ,chiar nu pot…..de cand iau depakine ,imi este un pic mai bine,adica nu-mi schimb dispozitia de 10-15 ori pe zi ,ceea ce e cumplit,acum mi se-ntampla doar la 3 zile ,ceea ce e ok ptr mine
…explic de pomana aicea ptr ca e acelasi lucru peste tot
…mai am ceva de spus,stigma exista si in special ptr cei cu boli psihice….ori spun ca suntem lazy,stupid,idiots,dumbs,ori foarte agresivi
…stii ceva ,poate n-ar fi rau sa ne omoram sau sa ne impuscati

4 05 2009
addsalu

Dani,

Imi pare rau ca ai inteles mesajul meu exact pe dos. Daca il vei reciti, vei vedea ca nu a zis nimeni sa renunti la tratamentul medicamentos (ba chiar cred ca ar fi o greseala imensa daca ai face-o!). De asemenea, chiar nu cred ca era cazul sa faci unele afirmatii (si ma refer la „explic de pomana aici pt ca e acelasi lucru peste tot”, la faptul ca ar fi spus cineva aici ca „sunteti lazy, stupid, idiots, dumbs ori foarte agresivi” sau, cea mai un-fair dintre toate – „stii ceva, poate n-ar fi rau sa ne omoram sau sa ne impuscati”).

Ideea era ca, pe masura ce esti mai bine si poti face unele eforturi suplimentare, sa nu te multumesti doar cu acea stare de bine de moment, ci sa incerci sa faci mai mult, pentru a o prelungi si pentru a mari intervalele de timp in care efectiv nu poti face nimic si in care, da, cunosc asta, pana si cea mai mica miscare sau efort presupune din partea ta un efort suprauman.

De asemenea, intentia a fost aceea de a incerca sa iti aratam ca iti suntem alaturi, ca dorim de la tine mai mult, ca vrem din tot sufletul sa te vedem din nou pe picioarele tale, cum se spune, si ti-am sugerat o serie de activitati mici, dar importante pe care sa le faci, repet, atunci cand vei putea sa le faci, nu atunci cand nu poti nici macar sa te intorci de pe o parte pe alta.

Cu aceeasi prietenie (si, te asigur, fara nici o urma de stigma),
Adrian

4 05 2009
Dani

ok,sorry…my fault
sincer sa-ti spun ,si eu m-am saturat de mine ,asa incat tare as vrea sa mor si tot ma gandesc la ce ar trebui sa fac

5 05 2009
addsalu

Dani,

Nu-ti face probleme. Odihneste-te momentan si concentreaza-te asupra tratamentului. Asta e cel mai important pentru tine acum. Dupa aceea, te asteptam sa ne scrii mai multe – de exemplu, as fi curios daca ai reusit sa identifici cauza primara a acestei depresii profunde (inteleg ca nu este doar asta, insa tind sa cred ca unele de aici „se trag” – de exemplu, tendintele suicidare). Dar DUPA ce esti mai bine. Acum, orice efort te solicita mai mult decat e cazul.

Stii, unul din personajele importante ale Vechiului Testament – profetul Ilie (profetul de foc, cum i se mai spune in folclor) a suferit la un moment dat de depresie. A avut o depresie profunda – o gasesti relatata in 1 Regi (sau 3 Regi, in alte traduceri) cap. 19. Stii care a fost „tratamentul” pe care i l-a prescris ingerul care l-a ingrijit? Odihna multa, hrana sanatoasa, apoi iarasi odihna… dupa care l-a ajutat sa se reintegreze…

Desigur ca exista faze si faze ale depresiei, tipuri diferite, insa partea cu odihna, hrana, odihna… si atat… pana cand te intremezi si iti mai revii nu are cum sa dea gres.

Exemplul lui Ilie, pentru mine, este unul foarte elocvent, care arata ca pana si personajele importante ale istoriei, ale credintei, s-au confruntat cu probleme de genul acesta, si totusi au reusit sa duca o viata care a marcat pozitiv destinele multora…

Sanatate multa, Dani! Esti in gandurile si in rugaciunile noastre!

Cu prietenie,
Adrian

5 05 2009
Dani

da,stiu…ai dreptate…odihna ,somn foarte mult ,intotdeauna a functionat si pentru mine …din pacate,nu pot sa ma odihnesc …chiar daca am iesit la pensie de boala desi aveam un job bun si nu ma dadeam nimeni afara,chiar m-au rechemat la servici si anul acesta si anul trecut …hmmm,sunt obosita si cam agitata ,asa ca scuza-ma ,te rog,imi adun greu gandurile …din pacate,stau cu parintii acuma si ai mei sunt bolnavi,in special tatal meu care este pe pat de 3ani…mama a avut o operatie in noiembrie si inca nu e ok de tot …sora -mea nu ma ajuta si sincer nici nu am vorbit cu ea ,desi sta foarte foarte aproape de mine …inainte de Craciun ,ii aveam pe toti bolnavi,inclusiv sora-mea in spital …crede-ma imi este tare greu sa imi fac timp ptr mine ,imi vine sa mor in fiecare clipa ptr ca sunt extrem de obosita si foarte deprimata…si tare as vrea sa nu mai fiu deprimata ptr ca nu ii pot ajuta si ma enervez pe mine ca sunt asa de lazy
…..primele 2-3 luni ,am fost ok,ptr ca eram in hipomanie ,dar primavara innebunesc salcamiisi noi nebuni….nu am mai fost la doctori din iunie anul trecut ,am vorbit doar la telefon …pur si simplu nu am putut ajunge in Bucuresti…de-abia in iunie o sa merg …si maica-mea se infioara ca ramane singura desi sora-mea locuieste pe cealalta strada
….mai este un lucru care ma ajuta pe mine …ma tai si atunci ma descarc un pic si cand reusesc sa ma calmez un pic ,ascult muzica …
….referitor la faptul ca esti curios care este motivul ….cred ca sunt mai multe.. ….se pare ca am putin din fiecare diagnostic …bipolar 2,borderline,schizotipal,ceva sindrom discordant,hmmmm,de toate ptr toti
probabil ceva genetic,probabil ceva dobandit in timpul vietii (sexual abuse)
…interesant este ca toti pdocs pe la care am trecut ,toti au spus ca sunt foarte puternica ,iara eu le raspundeam ca astia mai puternici si tari,cad cel mai jos ,si cand ating fundul,nu am altceva de facut decat sa ma ridic ,nu?!
…acuma sunt cam in cadere libera …sper doar sa rezist pana in iunie cand iau o pauza,ma duc in Bucuresti(sunt extrem de norocoasa cu doua doamne psihiatre care inca ma accepta ca pacient ,fiidn un pacient dificil) ,imi vad colegii,si alti prieteni ,si probabil ies si eu la un teatru si la Mall la un film ,poate colind si anticariatele ,de fapt sigur se vor intampla toate astea daca voi ajunge pe 1 iunie in Bucuresti …..sincer nu mai rezist si nu mai suport prea mult aceasta stare …sigur ca le voi supara pe pdocs din cauza cutting dar altceva nu functioneaza inca ptr mine….stiu tot felul de metode care sa suplineasca asta ,am citit despre ele ,dar nu am gasit ceva util
…totusi,cu toate astea,anul asta(plus sf., anului)am avut cea mai lunga perioada : no cut: 4 luni
….trebuie sa rezist si nu prea stiu cum ptr ca tot ce mi se spune este rabdare ,ai rabdare ca perioada trece ,sau mareste doza de antidepresiv,care functioneaza si ea un pic….problema la mine nu sunt tendintele suicidare
,daca ar fi numai asta,problema este ca si actionez foarte repede si am avut foarte multe tentative…….si sincer
cred ca si eu si doctori de la urgente s-au saturat de mine ,si eu m-am saturat de aventura de dupa….
incerc sa rezist ptr nici mie nu-mi place sa ma trezesc iarasi la terapie intensiva ….zau ca nu-mi place …dar imi e frica sa nu ajung iarasi in pctul mort in care iau hotararea sa mor si de atunci nimic nu se schimba ….stiu ca nu am rabdare stiu toate astea,dar parca sunt altapersoana,foarte diferita de mine,pur si simplu trec pe alta dimensiune ….intotdeauna am zis ca daca as fi macar atat de deprimata de sa nu mai pot deloc sa ma scol din pat ,sa fac ceva ,sa actionez,daca nu as fi atat de agitata si de suparata pe mine ,pe neputinta mea ,plus ca mintea intra in alta dimensiune in care vezi si auzi alte chestii ….zau ca nu stiu ce sa fac si cum sa am mai multa rabdare ,inclusiv cu ai mei

scuza-ma,m-am intins prea mult la vorba si va deranjez

6 05 2009
addsalu

Dani,

Nu deranjezi pe nimeni, te asigur! Din tot ce mi-ai scris, cred ca este important sa nu raresti vizitele la medic! Mai ales ca ai un terapeut bun, din cate am inteles! Te rog mult sa iti faci timp si vorbeste cu medicul tau despre ce simti, nu te sfiii sa ii dai detaliile astea, oricat de ciudat ai crede ca te priveste si oricat de mult consideri ca s-ar supara daca ar auzi ca tu continui sa te tai, la un anumit interval. Te asigur ca intelege, ca nu se va supara chiar atat de tare… Si chiar daca ar face-o, important este sa te stim in siguranta! Vorbeste cu el, el stie ce are de facut!

Suntem alaturi de tine, Dani! Si pentru momentele in care vei simti ca nu mai poti, daca intri iarasi intr-o faza din aia „crunta”, cum ii spui, incearca sa iti gasesti o alta supapa… Te-ai gandit la un sac de box, in care sa lovesti atunci pana la epuizare? Stiu ca suna putin ciudat, dar cred ca ar putea fi o varianta. „Cutting-ul”, cum il numesti, este pe de o parte un act extrem de violent si, pe de alta, cred ca este o modalitate subconstienta de a te auto-pedepsi. Lovind sacul de box pana la epuizare in acele momente, cred ca, pe de o parte, va fi un soi de supapa care te va mai elbera de presiunea aceea teribila si, pe de alta parte, prin faptul ca nu te vei simti tocmai confortabil (te vor durea pumnii, palmele, picioarele cu care vei lovi in sac) mai potolim putin si glasul acela al subconstientului, fara a recurge la gesturi extreme. Ce zici?

In rest, planurile tale de colindat si relaxat suna bine…

Inca o data, te rog sa nu neglijezi vizitele regulate la medic. Te pot scuti de multe suferinte inutile!

Cu prietenie,
Adrian

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: