Tatiana

21 04 2009

Buna! Nu stiu cum sa incep si de unde dar duc un razboi crunt cu mine cu fiinta mea cu ratiunea si cu tot ce ma inconjoara. Refuz ajutorul desi sufletul meu cere sa fie salvat! Apoi ma intreb de cine sa fie salvat? Si revin cu privirea la cutitul de bucatarie atat de bine ascutit…ssttt…parca nu mai e cutit ,ma uit mai bine Si-mi dau seama ca acea lama e salvarea mea…imi iau “salvarea” in mana dreapta si imi ating pielea,brusc ma dezmeticesc Si-mi dau seama ca ma doare fara ca macar sa fi miscat lama cutitului. Il arunc si ma ghemuiesc in coltul bucatariei si ma urasc ca sunt atat de lasa si nici macar sa ma omor nu sunt in stare! Cam asa decurge viata mea de ceva timp incoace, credeam ca e o pasa proasta care trece dar deja persista de cateva luni. Sunt un om normal,o femeie care a gasit portita de iesire dar nu mai gaseste cheia, asta sunt eu I femeie de 25 ani casatorita cu o casa mult prea mare, banii ii fac de cand ma stiu,poate pentru ca nu imi plac banii deloc de aceea we si lipesc de mine dar chiar ca nu aduc fericirea.v-am dat amanunte despre mine ca as stiti ca nu sunt o pustoaica la pubertate condusa de hormoni. Chiar am nevoie de ajutor de idei si sfaturi. Ramaneti cu bine si cu pace in suflet. Tatiana

Anunțuri

Acțiuni

Information

19 responses

21 04 2009
addsalu

Tatiana,

Iti multumesc mult pentru ca ne-ai scris. Vreau sa te asigur ca esti intre prieteni – si nu vorbesc lucruri mari, ci chiar gandesc ceea ce spun.

Din modul in care scrii, din modul in care pui problema, oricum nu as fi dedus ca esti o “pustoaica”, cum spui. La prima vedere as fi tentat sa cred ca ai avut parte de o depresie (poate una sezoniera dar care, netratata corespunzator si “la timp”, s-a acutizat si a degenerat. Oricum, pentru a ma putea pronunta si pentru a-ti face unele recomandari, ca psiholog, as avea nevoie de mai multe detalii. Poti schimba nume (chiar nu am nevoie de astfel de date personale – si daca le scriu aici membrii grupului, intotdeauna am grija sa le moderez ulterior, pentru protectia lor si pentru asigurarea confidentialitatii), dar este important sa imi spui tot ceea ce crezi tu ca trebuie sa stiu pentru a intelege pe deplin situatia ta. Pe parcurs iti voi mai pune eu intrebari care sa imi lamureasca anumite aspecte si vom gasi impreuna o solutie!

Capul sus, si spor la scris! Ti-am facut o categorie in dreapta – Tatiana, unde astept continuarea si detaliile pe care te-am rugat sa ni le dai.

Inca ceva foarte important! Nu esti o lasa pentru ca nu ai avut curaj sa te omori! Dimpotriva, esti o luptatoare, o supravietuitoare, chiar daca acum iti este inca foarte greu sa te privesti ca atare!

Asa cum obisnuiesc sa spun – si nu m-am inselat! – cu ajutorul Bunului si al prietenilor, fie ei si virtuali, putem trece peste TOATE! Absolut peste toate!

Cu prietenie,
Adrian

22 04 2009
tatiana

Eu multumesc Adrian,
Mi-as dori din suflet sa pot ajuta alti oameni sa uite de tot raul si sa inteleaga ca defapt din momentul in care ne nastem si luam prima gura de aer, scoatem primul scancet suntem condamnati la moarte zi de zi. Daca reusesti sa accepti ca raul face parte din ritmul normal al vietii atunci esti un om norocos. Eu m-am considerat norocoasa tot timpul si foarte optimista,enervant de optimista dar in ultimul timp ma vad cea mai proasta ,urata, ma simtul omul care e mai bine sa fie eliminat pentru ca doar consuma oxigenul deageaba. Eu nu mai sunt Tatiana, Tatiana s-a pierdut acum cateva luni cand si-a dat seama ca orice si oricat ar face e prea putin.
Am cei mai minunati parinti din lume. Mama e mama,gospodina si cu de-ale casei iar tatal meu e mentorul meu si dupa mine cel mai inteligent si talentat om. asa imi explic ca intotdeauna am cautat un barbat matur si m-am ferit de baietii de varsta mea care mi se pareau ca au un comportament pueril.
L-am intalnit pe sotul meu ,un om matur perfect pentru a-mi petrece zilele si noptile discutand si asteptand sa fiu tratata cu multa rabdare si dragoste.
Ma apuca plansul si nu mai gandesc normal , oricum imi cer scuze daca nu scriu destul de coerent. Trebuie sa plec

24 04 2009
addsalu

Tatiana,

Am o „tema” pentru tine. Si te rog sa o iei foarte in serios. Ea consta din trei exercitii, dintre care doar unul va fi facut de tine.

1. Ia-ti o zi libera, pe care s ao incepi facand ceva ce iti place cu adevarat – o plimbare, un cappuccino, un ceai deosebit, o baie cu spuma, orice… Apoi parfumeaza-te cu un parfum „de ocazii mari” – am sesizat ca mai toate doamnele aveti asa ceva… Daca nu ai, cumpara-ti unul…

Apoi stai jos la masa, cu o foaie de hartie si un creion, si noteaza-ti 20 de lucruri care iti plac la tine, 20 de lucruri pentru care crezi sau stii ca te apreciaza ceilalti. 20! Nu ai voie sa te ridici pana nu gasesti 20, indiferent daca tu esti de acord cu opiniile lor sau nu.

2. Convinge-i pe ai tai sa iti spuna cat mai multe lucruri care le plac la tine, lucruri pentru care te plac. Spune-le ca ai nevoie sa stii lucrurile astea, pentru ca ai de facut o lucrare stupida in care ti se cere lucrul acesta.

3. Sotul tau va trebui sa faca si el acelasi lucru. Apoi, programeaza-ti impreuna cu el o iesire undeva, la un restaurant, unde sa te simti rasfatata efectiv si afectiv.

Scrie-ne ce s-a intamplat, si continuam exercitiile. Cred ca treci printr-o perioada depresiva, in care imaginea ta de sine are de suferit mult, iar astea sunt niste exercitii care, desi par stupide, chiar te vor ajuta.

Cu prietenie,
Adrian

25 04 2009
tatiana

Adrian iti multumesc ,
Azi cand m-am trezit m-am privit in oglinda (desi parul imi statea ca la Tina Turner in zilele ei bune) si mi-am zis de vreo 20 de ori cat sunt de frumoasa si de puternica, m-am aranjat ,am imbracat cea mai frumoasa rochita am urcat in masina si jumatate din zi am petrecut-o la cumparaturi bineinteles eu si cu mine. Ma simt extraordinar. ii multumesc sotului meu ca e asa cum e ca altfel nu mi-as fi dat seama ca exista si astfel de oameni ca el, le multumesc tuturoro amenilor rai pe care i-am intallnit pentru ca m-au adus cu picioarele pe pamant. Acum urmeaza lista sa sti ca o fac ca sunt curioasa ce parere are lumea despre mine desi pana acum chiar nu eram interesata.
Adrian sotul meu are un copil dintr-o casnicie anterioara si mi s-a spus clar si raspicat ca nu e fericit atunci cand copilul nu e la noi (vine din doua in doua saptamani la sfarsit de weekend) Eu incercam sa-i explic ca atunci cand vine copilul suntem o familie dar si atunci cand suntem doar noi doi tot familie ne numim..si asta mi-a fost raspunsul „da ,dar nu sunt la fel de fericit”
Imi rasuna in cap vorbele lui tot timpul desi credeam ca atunci cand am pierdut un bebelus dupa foarte multe incercari ,tratamente,medici,eprubete si tot ce vrei, relatia noastra s-a facut mai puternica dar se pare ca nu e asa. Ce sa fac sa ma simt pe primul loc? M-am saturat sa simt ca sunt pusa deoparte intotdeauna,m-am saturat sa aud „prima data copilul”…..Si tata ma iubeste dar intotdeauna am stiut ca mama mea adica nevasta lui,e sfanta. As putea sa iti mai povestesc mult dar mi-e frica sa nu plictisesc. Oricum sunt bine dar e ciudat ca nu simt nici ura dar nici dragoste….nu mai simt nimic!
Tatiana

25 04 2009
addsalu

Tatiana,

Nu iti fie teama ca plictisesti. Am primit scrisori de doua randuri si am primit scrisori pe care le-am citit in mai bine de o ora. Lungimea, spatiul, nu conteaza. Conteaza oamenii. Cand nu pot citi integral, citesc o parte, apoi o alta, dar le citesc integral intotdeauna si incerc sa raspund in cel mai scurt timp posibil. Deci, nu iti face probleme. Scrie oricat si despre orice crezi ca te-ar putea ajuta sa te descarci. Suntem aici pentru a te asculta si pentru a incerca sa punem umarul sa-ti fie bine.

In privinta lui „prima data copilul”, trebuie sa fiu de acord cu tine… Este extrem de important ca tu sa ai o relatie stransa si unita cu sotul tau! Altminteri, va veti confrunta, la randul vostru, ca parinti, cu ceea ce se numeste in literatura de specialitate „sindromul cuibului gol” – copilul va creste, va pleca, isi va face un rost, insa voi, cuplul, veti ramane alaturi „pana cand moartea va va desparti”.
Sunt convins ca sotul tau te iubeste, insa probabil ca sufera din pricina faptului ca trebuie sa stea departe de copil, iar modul in care a aratat-o te-a ranit, pentru ca a dat dovada de lipsa de tact. Spune-i ca te-a ranit, ca te simti frustrata din pricina asta si ca te-ar ajuta sa simti ca esti apreciata!

Nu fii insa geloasa pe copilul lui! Un barbat nu are aceeasi dragoste pentru copil pe care o are fata de cea pe care el insusi a ales-o sa-i stea alaturi la bine si la rau. Noi avem un singur cuvant in limba romana pentru dragoste, asa ca uneori picam in capcana de a le incurca… Grecii insa au nu mai putin de patru… phileo, agape, storge, eros… Pentru ei astfel de confuzii sunt foarte rare… Tu niciodata nu vei avea acel tip de dragoste pe care sotul tau i-o acorda copilului tau, iar copilul lui, la randul sau, nu va avea parte de acel tip de dragoste pe care sotul tau il are fata de tine… Pur si simplu sunt diferite! Nu inseamna ca sunt inferioare… pentru ca pur si simplu nu se pot compara… este ca si cum ai incerca sa compari merele cu perele… amandoua sunt fructe, e drept, dar sunt atat de multe diferente intre ele…

Esti in gandurile noastre si in rugaciunile mele!

Cu prietenie,
Adrian

26 04 2009
Tatiana

De ceea ce imi era frica s-a intamplat… Abuseaza psihic de mine, tot ce face , face sa ii fie lui bine,imi cunoaste slabiciunile si ma manipuleaza sunt constienta de asta si in momentul de fata sunt blocata aici din mai multe motive. Am incercat dupa cum spunea si Ana sa nu ma arat ranita sa joc teatru dar nu pot.. Eu sunt genul de om atat de deschis ca ma poti citi ca pe o carte…ma urasc iar desi ma simt privita dar nu de cine trebuie.imi doresc un copil ,acum 10 minute imi doream un caine dar mi s-a spus ca in casa nu are ce cauta un caine si eu am tacut…dar e si casa mea din munca mea… De ce nu am curajul sa ma impun si continui cu acest comportament de femeie umila care defapt mi se impune..daca copilul a vrut porcusor de guineea i-am luat si la noi e iar pustiul nici nu-l baga pe animalut in seama…noroc ca iubesc animalele(mai mult ca oamenii) devin dependenta de voi…

26 04 2009
addsalu

Tatiana,

Iti recomand sa ai o discutie deschisa si onesta cu sotul tau, si sa ii spui ce simti, sa ii explici de ce anume te frustreaza anumite lucruri pe care le face. Nu pune accentul pe faptul ca el face ceva rau, pentru ca asta nu va duce la nimic constructiv. Incearca o abordare de tipul „ma simt frustrata atunci cand”, „m-am simtit neapreciata, nu m-am simtit iubita, imi lipseste sentimentul de rasfat pe care il aveam in urma cu…”. Iti vand un pont: incearca sa ai aceasta discutie onesta dupa ce vizionati impreuna o caseta cu filmari de la inceputurile relatiei voastre, sau dupa ce vedeti impreuna unul-doua albume cu poze, depanati amintiri de atunci, incercati sa readuceti in inimile voasttre atmosfera de atunci…

Apoi poti reveni in actualitate si sa ii spui ca ti-ai dori mult sa stie ca tu il iubesti si il apreciezi in continuare… Faceti-va declaratii de dragoste, vorbiti despre sentimentele voastre… despre turnura pe care vreti sa o ia relatia voastra in continuare… despre viitorul vostru ca familie… despre lucrurile care credeti ca ar putea fi imbunatatite, despre sentimentele voastre…

Nu cred ca a te preface ca lucrurile merg bine este o solutie ci, dimpotriva, abordarea lor cu onestitate, cu dorinta de a le rezolva, atentie, IN DRAGOSTE…

Succes mult!

Cu prietenie,
Adrian

5 05 2009
Tatiana

„Ce te surprinde cel mai mult la oameni? -Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tânjesc sa fie copii; cã îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait ! Octavian Paler ( 2 iulie 1926 , 7 mai 2007 )”
Am scris foarte mult dar am uitat sa imi scriu adresa de mail si mi-a dar eroare iar acum nu mai scriu…nu acum…

5 05 2009
Tatiana

Adrian, am cainele pe care mi l-am dorit si s-au intamplat foarte multe. De cand ma stiu atunci cand cineva m-a facut sa sufar i s-a intamplat ceva rau iti jur ,dar asta nu ma bucura si de data asta s-a dovedit ca cineva acolo sus ma iubeste si ii atentioneaza pe cei cu rea vointa sau o fi calauza mea? Pot sa iti dau multe exemple, in prima faza am crezut ca e coincidenta dar dupa un timp mi-am dat seama ca nu e.

6 05 2009
addsalu

Tatiana,

Ne bucuram sa auzim vesti de la tine din nou! Si felicitari pentru catel!

Nu stiu ce sa iti spun in privinta intrebarii tale… Eu cred ca Dumnezeu are grija de noi si ca are puterea de a-i pedepsi pe cei care ne fac raul dar, in acelasi timp, cred si ca exista o posibilitate ca noi sa ne concentram destul de mult sa vedem daca nu cumva se intoarce roata… Deci, sincer, chiar nu stiu ce sa iti raspund la intrebarea asta…

In rest esti bine?

Cu prietenie,
Adrian

7 05 2009
Tatiana

Trebuie sa parasesc casnicia asta daca o pot numi casnicie.ma imbolnaveste si ma otraveste zi de zi. O data e bine si dupa 2 zile nu mai eu bine. El e nebun nu eu! Apropo Adrian ,i-am dat o foaie si un creion si i-am spus „iubitule hai scrie 20 de lucruri care iti plac la mine ,scriu si eu despre tine si le comparam”…nici nu am apucat sa termin ca mi-a taiat firul spunandu-mi ca el nu are timp de asa ceva.Imi spune ca ma iubeste,eu nu simt. Aici pe 10 Mai se sarbatoreste ziua mamei, ma deprima…..ieri dupa mult timp am plans, am plans pe ascuns dar si daca plangeam in fata lui era tot una, treceam neonservata, dar el ma iubeste. Ma deprima ziua asta de cand ne-a murit copilasul….a avut cel mai frumos chip de copil pe care l-am vazut dar dormea…

9 05 2009
lost

buna tatiana si sunt foarte fericit daca ceea ce scriu eu iti da un pic de curaj…sigur meriti numai lucruri frumoase dar eu cred ca inca esti tanara si ai tot timpul sa le implinesti.. si eu la fel prind curaj cand vad cum alti se lupta si prin ce trec si tot au curajul sa mearga mai departe….nu sunt suparat pe nimeni dar mite pe voi :)este crunt de greu sa pierzi o asa dorinta nu se poate compara cu nimic pe lume.. nimic nu ii poate lua locul niciodata chiar daca el doarme va fi mereu in sufletul vostru si va „creste „odata cu voi nimeni nu trebuie sa iti ia acest lucru din suflet…nu inteleg dc sotul tau se poarta asa cu tine sunt convins ca nu stie pe cine are langa el si cred ca te-a cucerit prea usor sigur nu a facut nimic extraordinar si nu va face pentru ca e noul model de barbat..stii unele perosane formaza un cerc in jurul lor si acolo intra numai 1 2 persoane si atat.. eu cred ca tu acuma esti in afara cercului ii e frica de ceva sau poate e prea indiferent si vrea numai lui sa ii fie bine nu stim.. nu trebuie sa parasesti ceva pana nu esti sigura ca nu ai dat totul pt el si ca niciodata nu vom sti ce avem pana nu il pierdem..la voi timpul mai poate vindeva ceva.. eu zic ca merita fiecare incercare.. numai bine,

11 05 2009
addsalu

Tatiana,

Voi incepe cu o intrebare: ati incercat sa mergeti la un terapeut de cuplu? Cred ca aveti nevoie de asta – sa discutati deschis, gradual, despre toate frustrarile voastre, despre problemele pe care le aveti.

Un exercitiu mic, dar insemnat, pe care vi-l pot recomanda: uitati-va impreuna la dvd-ul sau caseta cu filmarile de la nunta voastra; rasfoiti albumele de fotografii de la inceputurile voastre si depanati amintiri de atunci. Incercati sa va ganditi, uitandu-va la poze, la ce simteati atunci unul pentru altul, la motivele care v-au adus impreuna…

In privinta celeilalte probleme, cred ca tu nu ti-ai acordat timp suficient pentru a-ti plange pierderea suferita. Cred ca este posibil sa fi suferit in tacere, sa te fi inchis in tine, iar asta se vede acum in relatia voastra. Probabil ca si la el e acelasi lucru, nu stiu inca (posibilitatea exista, iar probabilitatea este foarte mare; dealtfel, acesta s-ar putea sa fie motivul pentru care si pune atata accent pe afirmatii de genul „copiii sunt cei mai importanti” etc.).

Ce-ar fi daca ai incerca sa scrii mai mult despre puiul tau care acum este intr-o alta lume, infinit mai buna? Stiu ca, oricat am incerca sa ne mangaiem sufletele cu aceste ganduri, pierderea unui copil aduce cu sine si moartea unei parti din sufletul nostru… Insa TREBUIE sa mergem mai departe, sa luptam, fie si doar de dragul puiului tau care, cu siguranta, daca ar putea sa ti-o spuna, ti-ar spune „mami, eu vleau din tot sufletelul sa traiesti, sa fii felicita…”. Scrie despre asta, nu tine in tine, descarca-te!

Cu prietenie,
Adrian

11 05 2009
Tatiana

Cand am iesit din spital m-a intrebat daca vreau sa ma duca acasa sau ma duc cu el si cu fiu-so la meci. Daca mergeam acasa ma omoram cu siguranta pentru ca eram doar eu peretii si gandurile negre, si am ales sa merg…..desi poate imi doream sa Stau doar cu el si sa plang in bratele lui! De atunci cosmarul vietii mele e un subiect inchis! Am mai discutat rar si scurt! Si ma doare prea mult sa-mi aduc aminte si ma omoara faptul ca nu am Mai ramas insarcinata si ca din cate se pare imi doresc doar eu un copil. Ma gandesc ca cel de sus le randuieste pe toate si poate nu-mi ofera copilul pana nu imi pun viata in ordine! Ce poti sa-mi spui de casniciile in care exista diferenta de varsta? Cu stima,Tatiana!

12 05 2009
addsalu

Tatiana,

Ma incapatanez sa afirm ca aveti nevoie sa vorbiti unul cu altul (daca se poate sa vorbiti si in fata unui specialist in terapie de cuplu, cu atat mai bine).

Pana atunci, te rog sa iei in calcul exercitiile pe care te-am rugat sa le faci. Pe moment te vor rascoli, si este normal sa fie asa, insa efectul lor real il vei vedea in timp.

In privinta casatoriilor in care exista diferente mari de varsta, exista plusuri si minusuri… Cu cat diferenta de varsta este mai mare, cu atat acel asa-numit „conflict intre generatii” capata dimensiuni mai maricele, insa NIMIC nu este de netrecut… nici o problema, oricat de mare, nu este de nesuportat! Asa am fost creati de Bunul, cu aceasta capacitate de a trece peste ele, in ciuda eforturilor care uneori sunt de-a dreptul considerabile…

Gandeste-te ca din start exista diferente majore intre barbati si femei, moduri diferite de a gandi, de a privi lucrurile, de a rezolva problemele, de a discuta sau, din contra, de a ne inchide in noi insine… Iar lucrurile acestea pot fi sau nu rezolvate mai usor ori mai greu, de la caz la caz, in casniciile in care exista diferente mari de varsta…

Oricum, ideea este ca, atunci cand v-ati cunoscut, cand v-ati indragostit unul de altul, stiati amandoi de aceste diferente… Nu cred ca aceasta este problema voastra in acest moment… Mai degraba as merge, pe de o parte, pe trauma pe care ati suferit-o ca familie si tu in mod special, ca mama, atunci cand ati pierdut bebelul si, pe de alta parte, pe faptul ca sperati cu disperare ca venirea unui copil in cuplul vostru va rezolva in mod automat toate problemele…

Imi cer scuze pentru felul direct de a spune lucrurile, insa cred ca un prieten – fie el si virtual – este dator sa faca lucrul acesta, daca crede ca aflarea lui va poate ajuta intr-un fel sau altul…

Iarasi spun… incercati sa petreceti timp unul cu celalalt, sa faceti lucruri care va plac amandurora – de exemplu o vacanta undeva in strainatate, unde sa fiti numai voi doi, fara telefoane, fara alti factori perturbatori… Petreceti timp impreuna, redescoperiti-va unul pe celalalt, incercati sa redescoperiti acele motive care v-au facut sa va indragostiti unul de celalalt… si discutati deschis despre cum vede fiecare dintre voi viitorul relatiei voastre…

Cu prietenie,
Adrian

20 07 2011
Tatiana

Buna din nou dupa mult timp! Am intrat din curiozitatea de a vedea cum am fost in stare sa gandesc candva, e clar ca nu eram eu! Am rezolvat multe in viata mea , in primul rand cu ajutorul meu si apoi al specialistului si uite azi ma iubesc in primul rand pe mine pentru ai putea iubi si pe ceilalti, imi daruiesc mie in primul rand pentru a putea darui altora, viata e exact asa cum vrem noi sa fie!
Cum ma trezesc, multumesc ca traiesc! Se intampla lucruri atat de frumoase zilnic in viata noastra doar ca trebuie sa le vedem!
Nu spun ca viata e roz si plutesc pe vata de zahar dar inverc sa vad altfel lucrurile si sa lupt sa gasesc rezolvarea, orice se poate rezolva doar sa-ti stergi gandurile negre care nu te lasa sa vezi frumosul! La fel cum lucrezi sa castigi bani, la fel trebuie sa munvesti zilnic cu tine pentru a iubi viata, a te iubi pe tine si apoi a fi iubit!

11 03 2014
Elena

Dna. Tatiana, buna ziua! Va multumesc pentru incurajarea dvs. Din pacate nu pot acum sa scriu un raspuns mai elaborat. Dar va multumesc din tot suletul meu. Pentru dvs, eu sunt doar un copil (la 23 ani). Dar toti suntem oameni, indiferent de varsta, sex, nationalitate. Toti sugerim, toti avem probleme. Va multumesc inca o data pentru ca va-ti oprit si la mine si sper din tot sufletul sa vorbim mai des. O zi frumoasa va doresc, si sa va traiasca fetitele. Cu drag Elena.

12 03 2014
Elena

Buna dimineata dna. Tatiana. Va multumesc din tot sufletul pentru raspunsul dvs. Astazi incepe o noua zi. Sper ca azi sa treaca cu mai multa usurinta pentru dvs. Sa fiti mai linistita, sa gasiti motivatia de care aveti nevoie. Imi cer scuze ca nu am scris mai mult, cum va spuneam, trebuia sa ajung la servici. Dar ma opresc mereu cu drag, „aici”, intre prieteni, sa impartasim ganduri, sperante, deznadejde, sa ne descarcam. La 44 de ani, Viata poate sa inceapa. Niciodata nu este prea tarziu. Eu stiu ca nu este prea tarziu. Nu are cum sa fie. Pentru Dumnezeu nu este niciodata prea tarziu. Ma simt prea mica pentru dvs. sa va spun cateva cuvinte de incurajare, pentru ca eu nu am trecut nici pe departe prin experienta dvs., dar sper ca gandul bun, al meu, al tuturor va ajunge la dvs. si va v-a ajuta macar azi sa fiti putin mai linistita. Stiu ca este putin ce putem face acum, dar stiu ca „mai tarziu” o sa fie mai bine. Trebuie sa fie bine, nu are cum altfel. Da, este trist, tot mai multi dintre noi, si la o varsta frageda chiar, 15 ani, au probleme mari, nu isi mai gasesc locul in lume. Trist, foarte trist. Dar stiu ca toti avem un rost in viata. Toti avem locul nostru, toti suntem copii lui Dumnezeu si avem o CRUCE de dus, chiar daca uneori este mai greu, alteori mai usor. DUMNEZEU NU NE DA MAI MULT DECAT PUTEM SA DUCEM NCIODATA. INCERCATI SA CREDETI IN EL, ASA CUM SI EL CREDE IN FICAR DINTRE NOI. SI DAC VA GANDITI CA NIMENI NU STIE CE ESTE IN SUFLETUL DVS., DUMNEZEU STIE, EL STIE, SI ESTE MEREU LANGA DVS, LANGA NOI, CHIAR SI ATUNCI CAND CREDEM CA SUNTEM PREA OBOSITI SA MAI LUPTAM. Eu stiu ca sunteti o persoana puternica, simt acest lucru, il transmiteti prin cuvintele dvs. Si ma bucur din tot sufletul ca aveti nu 2 ci 4 motive sa zambiti, O sa gasiti si altele. Uitati-va langa dvs., cu siguranta mai sunt si altele. Cu speranta ca vom vorbi mai des si vei reusi sa ne spuneti tot ce va framanta va scriu acum. Va doresc numai bine, liniste. Va imbratisez cu drag. Uneori chiar daca doar prin cuvinte, fiecare are nevoie de o imbratisare si de un „va fi bine”. Sper ca imi permiteti sa fiu eu cea care va mbratiseaza acum. Va fi bine, dna. Tatiana. Cu drag, Elena!

26 03 2014
Elena

Buna ziua dna. Tatiana. De o buna bucata de vreme nu am mai intrat pe site. Reciteam povestea mea, imi aminteam de oamenii de aici. M-am oprit la dvs. Mi-am adus aminte cate durere mi-ati transmis. Unde sunteti? Sper ca totul sa se fi linistit, sa putem vorbi despre problemele care va framanta. Chiar daca nu am experienta pot si vreau sa va ascult, DIN TOATA INIMA. NCIODATA SA NU INCETATI SA VA RUGATI LA DUMNEZEU.MEREU O SA FIE LANGA DVS.TREBUIE DOAR SA CREDETI.ESTE ATAT DE USOR DESI PARE GREU.DUMNEZEU ESTE MAI APROAPE DECAT NE IMAGINAM NOI. DIN PACATE NOI NE INCAPATANAM SA IL TINEM DEPARTE. LASATI-VA IN VOIA LUI.TOTUL ARE O REZOLARE.CURAJ VA DORESC MULT CURAJ Sunt aici cand ve-ti vrea sa vorbiti cu cineva. Cu drag Elena

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: