Ana V

21 04 2009

Buna, nici nu stiu de unde sa incep… o sa incep cu sfarsitul care-l simt atat de aproape. Vreau o moarte usoara,sa nu sufar,sa nu simt,si m-am gandit ca cea mai buna alegere este cu […moderat…]. Cate trebuie sa iau? Flaconul presupun ca are 30 de pastile si ar trebui sa-l iau pe tot.Cat dureaza pana mor? Vor exista urme,dureri?Ma gandeam sa le iau seara inainte sa ma pun in pat.Intrebarea e daca omul de langa mine isi va da seama ce se intampla sau nu voi avea nici o reactie.8 ore sunt de ajuns sa-si faca efectul?
Recunosc ca imi este foarte frica,dar nu mai vad nici o solutie,nu vreau sa mai exist,nu am nici un motiv,nici o bucurie,ma trezesc dimineata cu gandul ca incepe o noua zi in care eu trebuie sa ma lupt sa traiesc si nu mai am putere,pe zi ce trece e din ce in ce mai greu.
Cel mai dureros o sa fie sa scriu biletul pt ai mei,nici nu stiu ce sa le scriu…cum sa le alin lor durerea cand eu nu pot sa ma lupt cu a mea?Unde e Dumnezeu acum sa ma ajute?De ce m-a abandonat?Sunt om chiar atat de rau,faptele bune nu se pun la socoteala?De ce ma chinuie pe mine atat de rau si pe altii ii face fericiti?Cum sa mai traiesc cand eu am murit demult?

19

04

2009
Fabian (19:21:19) : modifică

sa avem de inceput un pic d haz : ceea c simpti tu este efectul crizei economice mondiale,daca este vorba de bani “ma trezesc dimineata cu gandul ca incepe o noua zi in care eu trebuie sa ma lupt sa traiesc “.norocul trebuie sa il astepti.Dumnezeu nea dat viatza, iar tu nu ai voie sa o iei de la mine dar mai ales de la tine. stii c patesti daca cineva reuseste sa te salveze? nu ai idee.eu am incercat si cineva a reusit sa ma salveze,acela a fost Dumnzezeu pentru ca indiferent de situatii doar el are grija de noi oricat d rai am fi. dak citesti msg de mai sus ai sa vezi ca si eu am vrut sa mor. acuma dak imi zice cineva cea mai usoara solutie tot nu o mai fac.nu cred k o duci asa de rau.banuiesc ca nu traiesti prin canale iar dimineatza t gandesti unde sa t duci sa cersesti ca sa faci rost de un colt de paine.iar la treaba cu luatul pastilelor, daca ajungi vie la spital ti se fac spalaturi si nu e asa bine. iar dumnezeu nu te va lasa sa mori.si spre binele tau e suficient jumatate de diazepan eu acuma ma deplasez cu carutulnu am avut parte de o aniversare ca orice om cu tort cu o bericica, eu am baut suc k luam pastile si pentru tort nu au fost bani pentru ca banii au ajuns la doctori.dumnezeu nu t va abandona.simpti k el nu e langa tine din cauza ca tu lai abandonat.nu cred k t duci in fiecare duminica la biserica,ci faci ceea ce fac si eu:stau p net.faptele bune se pun la socoteala ddar se pun si cele rele.tine cont ca Iisus Hristos sia dus crucea fara sa aiba pacate,tu daca ai pacate(si sigur ai) de ce nu vrei sa iti duci crucea? teai gandit ca e o incercare si dupa aceasta incercare va fi totul bine?ia si vezi k ai o viatza de trait.nu te apuca sa faci vreo prostie.

20

04

2009
Ana (09:09:31) : modifică

Fabian,iti multumesc pentru raspuns.Ti-am citit povestea,eu nu as avea curajul tau,sunt mai fricoasa de fire.Problemele mele nu sunt din cauza banilor,crizei financiare,locului de munca,ci din cauza unei persoane care se joaca tot timpul cu mine si cu sentimentele mele.Am ajuns la capatul rabdarii,deja e prea mult.Solutia ideala e sa-l las,sa-mi vad de viata mea,sa-mi gasesc pe altcineva,dar eu il iubesc.Si vb serios,chiar il iubesc.Cand o sa se intample evenimentul vreau sa fie la el acasa,intr-o seara sa iau pastilele si dimineata cand se trezeste eu sa nu mai exist.Poate asa o sa inteleaga cat de mult am suferit….

Cat despre Dumnezeu…ai dreptate,am si eu pacatele mele,dar niciodata nu am facut pe cineva sa sufere cu intentie,intotdeauna am incercat sa ajut oameni,sa le ofer sprijinul meu.Nu sunt un om rau si El stie asta…am mare nevoie de ajutorul lui acum,ma simt pierduta.Eu niciodata nu am pus pret pe bani,lucruri materiale,cariera sau orice altceva asemanator.Pt mine cea mai importanta a fost familia intotdeauna si prietenii,care sunt putini,dar adevarati.Mereu am incercat sa ajut si sa ma bucur de viata asa cum e.Imi doresc foarte mult o familie si credeam ca o sa am o familie cu el,numai ca el nici nu se gandeste la asta.Oare cer un lucru atat de exagerat?E chiar asa rau sa am si eu parte de o iubire sincera si nu de oameni prefacuti?De ce tocmai mie mi se intampla?

Nu sunt genul care sa se uite la barbati frumosi,la barbati cu bani sau fitosi.El e un om normal,un pic uratel,nu are cine stie ce cariera,dar se descurca,sta cu chirie,e inteligent(asta m-a atras la el).Oare nu era mai bine sa ma uit la unul cu bani chiar daca nu-l iubeam?Incep sa le inteleg pe fetele gen Ramona Gabor,Anna Lesko si tot asa.Intotdeauna mi-a fost scarba de genul asta de fete,dar ele sunt de doua ori castigate:au bani si nu sufera.

20

04

2009
Fabian (09:50:48) : modifică

eu nu inteleg o chestie la tine : CUM POTI IUBI O PERSOANA CARE NU TE IUBESTE ? a doua chestiune e : BARBATI SUNT TOT INAINTE P FATA PAMANTULUI ( sa nu zici ca el e unicat ca nu cred, ia si mai cunoaste persoane si ai sa vezi ca poti combina cele 2 chestiuni : bani + iubire) . eu tot asa am iubit o persoana care se folosea de mine : tatal ei era coleg cu mn de munca, daca iesea cu mine in oras,o lasa dak nu o lasa 30 minute p afara apoi gata si nu era un om sever deloc , tot timpul o sfatuiam si am ascuns fata d tatal ei cu care eram ff bun prieten ca fiica lui iese cu un gagiu in oras, ca fumeaza, ca sa f**** (restul cuvantului – moderat – n.m.) cu nustiu care,…. lista continua, la un moment dat am realizat ce am de facut, mam dus la tatal ei si iam spus tot, deoarece de la dansa nu aveam nimic de castigat, iar tatal ei daca afla ca il mint ma baga in pamant.chestia asta am realizato sfatuindu-ma cu prietenii adevarati.daca ai prieteni adevarati ia si ii intreaba si te vor sfatui.Legat de ” Cand o sa se intample evenimentul vreau sa fie la el acasa,intr-o seara sa iau pastilele si dimineata cand se trezeste eu sa nu mai exist” esti siguara ca va realiza ca nu mai existi? Iar “Poate asa o sa inteleaga cat de mult am suferit…” e posibil ca el sa stie cat de mult suferi si de aceea t face sa suferi mai mult, si asta stii de ce? pentru ca a fost si el in aceeasi situatie si acum incearca sa se razbune pe cine apuca.Parerea mea parasestel si gaseste alta persoana , o persoana care sa tina la tine.

20

04

2009
Ana (10:50:12) : modifică

Fabian,iti multumesc pt raspuns.

Cum il pot iubi?Nici eu nu stiu raspunsul… La inceput se purta super frumos,facea tot felul de gesturi lipsite de egoism,orice sa-mi fie mie bine si tot asa.Ti-am zis ca el e mai uratel si primele dati cand ne-am vazut eram cu mai multi prieteni si mie nu mi-a atras atentia.Numai ca dupa aceea am inceput sa descopar un om minunat,genul de barbat pe care l-as avea langa mine la bine si la greu.Toate bune si frumoase,am ajuns sa fim impreuna si dupa au inceput problemele….Nu ma cauta cate 3 zile,mai se ia de mine si defectele mele “in gluma”,pleaca in weekend la ai lui si nu da nici un semn de viata,etc.Am incercat sa am o discutie serioasa cu el si el mi-a zis ca il sufoc…

Acum sunt mai ok,mi-am mai revenit,incerc sa nu sufar si singurul motiv pt care incerc sa nu ma las doborata e ca nu vreau sa-i fac pe ai mei sa sufere.Saracii cred ca nu si-ar reveni niciodata la cat ma iubesc si nu vreau sa fiu eu cea care le provoaca suferinta,vreau sa le fie bine chiar daca simt ca nu mai pot…Ei nu merita asa ceva,nu merita sa-si piarda fata de 23 de ani din cauza unui om fara suflet,ei merita mult mai mult.Si poate ca aici a intervenit Dumnezeu pt ca am realizat la timp cat rau le-as face.Nu pot sa spun ca am renuntat definitv la gandul de a-mi lua viata,dar acum sunt bine,incerc sa petrec cat mai mult timp alaturi de oameni care ma plac asa cum sunt si ma considera o persoana deosebita.Sper sa trec cu bine si peste incercarea asta,dar intotdeauna o sa ma macine intrebarea:de ce eu trebuie sa sufar si altii nu stiu sa aprecieze lucrurile cu adevarat importante in viata?De ce unii alearga toata viata dupa bani,averi,etc cand toate astea de fapt nu valoreaza nimic?

Am citit ca tu ai incercat sa te sinucizi din cauza bauturii si a gandurilor negative.Eu cred ca tu te-ai apucat in primul rand de bautura pt ca lipsea ceva din viata ta,nu stiu ce anume,tu stii mai bine decat mine.Si de aici a inceput povestea.Mai bine inainte sa te apuci de bautura incercai sa gasesti adevarata problema si sa nu fugi de ea.Orice problema avem raspunsul il gasim in interiorul nostru si tot acolo gasim si puterea sa mergem mai departe chiar daca viata si rautatea celor din jur ne tranteste la pamant.Imi spunea prietenul meu acum ceva timp cand am avut o problema ca “important nu e de cate ori ai castigat,ci de ori ai reusit sa te ridici de la pamant si sa mergi mai departe”.


Acțiuni

Information

25 responses

21 04 2009
addsalu

Ana,

Incep prin a-ti spune ca este extraordinar faptul ca dai glas framantarilor tale si intrebarilor tale, fie ele oricat de grele si de indraznete.

Stii ce am apreciat in mod deosebit la Dumnezeu? Faptul ca nu se supara atunci cand il intrebi sincer ceea ce te framanta. Mai mult decat atat, El accepta si intrebari pe care unii le-ar putea considera ireverentioase. Ca dovada sta cazul lui Iov (si al multor altora, dar am recitit relativ de curand istoria lui din cartea biblica ce-i poarta numele – apropo, ti-o recomand si tie spre lectura… vei avea parte de multe surprize…), care efectiv s-a “certat” cu Dumnezeu, l-a luat la intrebari, iar El i-a raspuns la toate…

O sa incerc cateva raspunsuri timide la intrebarile tale.

Unde este Dumnezeu cand tu suferi? Cel mai simplu raspuns pe care l-am auzit a fost unul de o profunzime remarcabila: acolo unde era si atunci cand Fiul Sau a suferit pentru noi. Dumnezeu nu este om, ca sa se schimbe, sau sa ii faca placere sa ne vada suferind… oricat de tentati am fi noi sa credem contrariul!

De ce trebuie ca tu sa suferi, in timp ce altii, care sunt si rai pe deasupra, nu au parte decat de lucruri bune? Aici ar exista multe raspunsuri, insa cel mai onest pe care ti-l pot da este un simplu: “nu stiu”. Paradoxul este ca Dumnezeu nu ne-a promis niciodata ca, daca ii vom fi credinciosi, vom fi scutiti de suferinte. Iisus parca pune si mai mult paie pe foc, spunand ca oricine Il va urma si va lasa pentru El, va renunta la diverse lucruri, va primi insutit – atentie – “impreuna cu prigoniri”…

Deci El nu a spus niciodata ca ne va fi numai bine aici… Ce a promis insa, si eu ma bazez pe aceasta promisiune inclusiv (sau mai ales) in cele mai dificile momente din viata mea, este faptul ca El ne va da puterea de a merge mai departe, si ca va purta impreuna cu noi “jugul” pe care trebuie sa il purtam, “crucea”. “Aruncati asupra Lui toate ingrijorarile voastre, pentru ca El Insusi ingrijeste de voi!” – este una din promisiunile Bibliei…

Mai mult decat atat, draga Ana, asa cum vei putea sa te convingi tu insati citind cartea Iov, in toate problemele pe care El le ingaduie in viata noastra, Dumnezeu a fixat o limita, dincolo de care NU se trece.

Iata ce scria sf. Ap. Pavel:
“Nu v-a ajuns nici o ispita care sa nu fi fost potrivita cu puterea omeneasca. Si Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre; ci, impreuna cu ispita, a pregatit si mijlocul sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda” (I Corinteni 10:13).

Referitor la raul pe care l-ai face familiei, celor care te iubesc si te apreciaza cu adevarat, in eventualitatea in care ai da curs intentiei tale de a o termina cu viata, ai intuit corect: ranile pe care le-ai provoca ar fi ENORME. Daca ai face-o, din cate inteleg eu, ai face-o pentru a-l invata cumva o lectie pe cel despre care spui ca sta langa tine, dar care nu te merita. Oare nu ti s-ar parea un paradox daca pe el nu l-ar afecta prea mult, daca, intr-adevar, nu ii pasa prea tare, in schimb cei pe care chiar ii iubesti si care, la randul lor, te-au iubit si te iubesc neconditionat ar fi distrusi dupa o asemenea isprava? Oare ei chiar merita sa le faci asta? NU, un NU cat se poate de ferm si de categoric!

In privinta intemeierii unei familii, Ana, nu te multumi cu putin… Stii cum se spune, vine ea si vremea ta. Esti tanara, ai potential, daca iti ingadui si sa traiesti, ai tot viitorul inainte.

Si poti conta pe ajutorul nostru, asa cum sper ca te-ai convins deja. Apropo, ti-am facut o categorie a ta, pe care am numit-o Ana V (avand in vedere ca mai exista deja o Ana, am folosit ceva din adresa de mail pe care ai lasat-o si pe care o pot vedea doar eu, ca moderator al acestui grup). Asteptam acolo noi detalii si noi informatii despre tine, despre cum evolueaza lucrurile si, cu ajutorul Bunului, speram sa auzim de bine.

Cu prietenie,
Adrian

25 04 2009
Ana

Buna, sunt in ultimul hal de suparare….in ultima saptamana nici nu stiu cum am trait. Ne-am certat iar si el mi-a spus ca eu il stresez si il sufoc,eu i-am reposat ca nu ma cauta decat la 2 zile,desi la inceput ma cauta in fiecare zi si isi dorea sa fie cu mine. Am gresit chiar atat de rau?Oare faptele bune nu conteaza?Si am ajuns la momentul in care am zis sa ne despartim,dar eu nu am putut si am zis ca sa incercam sa ne rezolvam problemele.El a zis ca are multe pe cap acum si eu il loc sa-i fac viata mai frumoasa ,ma cert mereu cu el.Dar cum sa nu ma cert cu el cand nu ma cauta 2 zile?Ma doare nepasarea lui.

Acum sunt atat de suparata si ma doare inima atat de rau ca nu pot dormi,nu pot manca,nu pot face nimic.Am slabit 6 kg in decurs de 3 saptamani,si nu am nevoe sa ma slabesc,o sa ajung o aratare.Cum fac sa renunt la el sau sa ma schimb si in acelasi timp sa-l schimb ?El e un super baiat si la inceput ma cauta mereu,ma vroia in viata lui,ce s-a schimbat?

Vreau sa ma duc luni la medicul de familie sa-mi dea trimitere la psiholog pt ca eu nu mai pot,chiar innebunesc si nu glumesc.Toata lumea ma vede cat de schimbata sunt,m-am inchis in mine,nu mai pot respira.De 1 saptamana nu a mai vb cu nimeni,sunt mutulica.Pana luni,credeti ca extraveralul ma ajuta?Daca iau 2 e prea mult?Citeam pe internet ca dupa 2 saptamani nu isi mai face efectul.

Ce ma fac???????? Ajutorrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr

25 04 2009
Ana

Adrian,

vreau sa ma duc sa ma spovedesc,dar nu stiu daca preotul va intelege problema mea si cred ca mai rau o sa ma bage in depresie.Trebuie sa tin post neaparat?E sambata dimineata,o sa trec pe la biserica,poate se va schimba ceva in sufletul meu.

25 04 2009
tatiana

Ana scumpa mea simt toata durerea cu care scri si ma doare pentru ca aproximativ tot acelasi lucru mi se intampla mie dar putin altfel (inca nu am scris povestea mea). Ana sti la ce m-am gandit in ultimele zile? si am vazut si cunosc atatea cazuri. Imi imaginez ca eu am reusit sa ma omor..si ii privesc pe toti de dincolo.M-am omorat ca sufar din cuza unui om. Ii privesc pe toti…imi privesc sora,mama,tatal, bunica,nepotelele si imi dau seama ca mai am cateva secunde si nu ii mai vad niciodata …apoi imi privesc sotul care nu e indurerat deloc si in scurt timp isi reface viata cu o alta femeie. De ce sa ma omor? Ana de ce sa te omori? te-ai gandit ca punandu-ti capat zilelor poate el va rasufla usurat si ai tai parinti vor plange cate zile vor avea? Inca ceva..azi noapte ma gandeam daca cumva eu azi ma omor si maine mi se intampla cel mai frumos lucru si eu nu pot avea parte de el? Am iesit dintr-o depresie care ma tinuse cateva luni bune.
Va multumesc din suflet!
Ana fi puternica si nu uita ca nu esti singura!
Tatiana

25 04 2009
addsalu

Ana draga,

Imi pare rau pentru ca reusesc sa raspund de-abia acum, la cateva ore bune de cand ai postat aceste mesaje.

Voi incerca sa o iau pe rand. Nu, nu trebuie sa tii neaparat post. Te poti ruga oricand, oricum, oriunde. Importanta este atitudinea sufletului tau. Bunul priveste la inima noastra, ne vede suferintele imense si… stii ceva? Sufera alaturi de noi! Chiar daca uneori ne vine atat de greu sa credem lucrul acesta! De multe ori mi-l imaginez ca pe un tata extraordinar, care ne asculta pasul, ne lasa sa ne descarcam oful inaintea Lui, ne ia in brate, ne strange acolo cu atata drag, ne sterge lacrimile… si merge alaturi de noi pe parcursul zilelor amare… Doar de dragul de a ne fi alaturi, de a purta poverile noastre alaturi de noi…

Eu unul ma rog cu cuvintele mele, imi vars inima inaintea Lui cand sunt in momente dificile, ba uneori, atunci cand pur si simplu nu stiu ce as putea sa spun, doar… tac inaintea Lui… Si ma bucur de faptul ca stiu ca imi asculta pana si tacerea…

Extraveralul nu se ia „dupa ureche”! In nici un caz, si indiferent ce ti-ar spune unul sau altul, oricat de bine intentionat ar fi! Exista insa anumite ceaiuri antidepresive sau chiar alimente anti-depresive. De exemplu, ceaiul de sunatoare, ciocolata… Daca esti foarte agitata poti incerca si un ceai de tei… Alimente bogate in magneziu sau potasiu, de asemenea, ajuta – de exemplu bananele…

Ti-as recomanda, pana luni, in loc de extraveral, sa iti tii mintea ocupata. Citeste! Este intotdeauna o preocupare buna, iar eu unul, ca psiholog, chiar recomand biblioterapia… Tu, de exemplu, ai putea citi, deocamdata, cartile biblice Rut (este foarte scurta) si Iov. Incepe cu Iov si termina cu Rut. Gasesti oricand o versiune online a Bibliei – eu unul, fiind protestant, prefer versiunea Cornilescu, mi se pare mai accesibila, mai placuta pentru lectura, insa, la urma-urmei, Biblia e una singura, continutul e acelasi, difera doar traducerea…

Fa o baie cu spuma, relaxeaza-te, bea un ceai cald – de sunatoare, citeste… asculta o muzica buna, iesi in oras la un film bun – o comedie. Evita cafeaua, tigarile si alcoolul, ca si mancarurile foarte condimentate – sunt destul de solicitante pentru tine in momentele astea.

Apoi, cred ca ai putea incerca sa faci niste exercitii fizice – si sa le faci temeinic. Astfel, vei ajuta organismul sa secrete endorfine – asa-numitii hormoni ai fericirii. Te ajuta, vei vedea. Apoi citeste din nou… O carte buna, stimulativa, motivationala.

Nu iti propune lucruri imposibile – de exemplu „sa il schimb” sau sa ma schimb. Daca nu va puteti accepta asa cum sunteti fiecare, poate ca e mai bine sa incerci sa te impaci cu ideea acum, desi durerea si suferinta e mare, decat sa suferi mai tarziu mult mai intens… In fine, nu e momentul sa discutam acum despre asta. Important acum este sa te scoatem din criza. Fa, te rog, ceea ce ti-am scris, si revino cu detalii. Ori de cate ori simti ca nu mai poti, nu uita ca suntem alaturi de tine! Scrie-ne! Cineva e mereu aici, si ai vazut ca membrii grupului sunt saritori si le pasa de tine!

Cu prietenie, te incredintez in bratele Atotputernice ale Bunului,
Adrian

25 04 2009
addsalu

Tatiana,

Ma bucur enorm de vestile pe care ni le aduci! Si ma bucur ca ai descoperit, la randul tau, bucuria de a-i ajuta pe altii care trec prin probleme asemanatoare!

Poti scrie cateva randuri si la categoria ta, pentru membrii grupului care vor intra mai tarziu, ca sa poata urmari si ei povestea ta in intregime si sa stie de progresele tale?

Imi doresc mult sa te simti aici „ca acasa”, intr-un loc in care oricand si oricum vei veni, vei fi binevenita, ascultata, apreciata ca OM.

Cu prietenie,
Adrian

26 04 2009
Ana V

Buna, va multumesc pentru raspunsuri.

Adrian,
ai mare dreptate, trebuie sa-mi ocup timpul si sa incerc sa nu ma gandesc la el tot timpul si la cat ma doare nepasarea lui. Am iesit in afara orasului cu niste prieteni, ma simt excelent, dar totusi ma gandesc ca este ora 4 si el nu m-a cautat deloc. Ce fel de om e? Nu simte nevoia sa stie ce fac, daca imi e bine, nu ii e dor de mine? Ieri m-a cautat de 3 ori in timpul zilei si ne-am si vazut seara,dar azi…iar imi da o palma rece.

Tatiana,
ti-am citit povestea si te inteleg ce vrei sa spui.Stiu cum e sa vrei sa fii universul persoanei pe care o iubesti,dar realitatea sa fie cu totul alta. Daca am putea sa stim ce simt ei si ce gandesc cu adevarat poate nu ne-am mai chinui atat,macar am afla adevarul…Adrian are dreptate,incearca sa infloresti,imbraca-te frumos,parfumeaza-te si incearca sa ai o atitudine pozitiva,sa nu pari afectata,gandeste-te ca esti actita si acesta este rolul vietii tale.Joaca rolul acesta o saptamana si el sigur va observa schimbarea.Eu asta fac si el e putin derutat,nu intelege de ce nu stau in casa,de ce nu bocesc toata ziua dupa el….asta imi vine sa fac,dar stiu ca nu e o solutie,asa ca nu ii dau satisfactie.

26 04 2009
addsalu

Ana,

Un exercitiu util, pe care nu sunt insa sigur ca il vei putea aprecia la justa sa valoare decat DUPA ce il vei fi facut, presupune sa iti impui ca, timp de o saptamana, sa zicem, poate mai mult, insa in nici un caz mai putin, sa nu iei deloc legatura cu el. Sa pleci intr-o minivacanta, de exemplu, in care sa nu iti iei telefoanele mobile, sa nu iti accesezi mailul… Pur si simplu, sa incerci sa rezisti o perioada de timp fara el. Si vei vedea ca este posibil sa supravietuiesti!

Ma tem ca, procedand in felul asta, nu dovedesti decat ca esti dependenta de el. Si ca este posibil ca pur si simplu sa se sperie de o asemenea perspectiva, sa se simta oarecum sufocat.

Incepe cu un astfel de exercitiu – stiu ca pare cam brusc si te cred din suflet ca ti se pare inspaimantator, insa vei vedea ca se poate! Ia-ti un maldar de carti pe care voiai de mult sa le citesti, ia-ti un mp3 player cu tine, planifica-ti drumetii, excursii… Fa-ti timp sa iesi putin din acest mediu! Trebuie sa iesi din el macar o perioada de timp, pentru a te putea detasa putin si pentru a incerca sa vezi lucrurile si „din afara”, nu doar din propria ta perspectiva! Te asigur ca iti va face bine, chiar daca in primele zile din acea saptamana iti va fi cumplit de greu!

Tu ai facut un pas important acum, si trebuie sa te bucuri pentru ca ai avut taria de a o face, insa te rog sa ai mare grija ca nu cumva acest gest sa vrei sa il folosesti ca pe o „arma” impotriva lui – de exemplu, sa ii arati ca poti sa stai departe de el, sa ii arati ca nu esti dependenta de el… Asta nu e semnul ca esti eliberata de el sau ca incepi macar sa revii cu picioarele pe pamant, ci dimpotriva…

Te rog sa imi ierti felul direct si franc de apune problema insa, uneori, prietenii sunt nevoiti sa faca asta, pentru a se asigura ca celor de care le pasa inteleg exact care este problema, asa cum o vad ei, si sa imcerce sa iasa din ea.

Suntem alaturi de tine! Lupta, invinge-ti teama!

Cu prietenie,
Adrian

26 04 2009
addsalu

Inca ceva: nu pot incuraja ideea de a juca un rol. In situatii de criza, cred ca cea mai buna solutie o reprezinta o discutie deschisa si onesta, in care sa explici exact partenerului efectul pe care il au asupra ta anumite atitudini, ganduri etc. Doar asa te asiguri ca el intelege exact si ca, cu putina vointa, va veti lupta amandoi pentru a reusi sa ajungeti in directia cea buna. Altfel, te vei trezi intr-o buna dimineata constatand ca ai jucat un simplu rol, si atat… in timp ce lucrurile se deterioreaza in continuare. Cel putin in cazul Tatianei, eu unul asta cred ca este directia corecta.

Cu prietenie,
Adrian

26 04 2009
Ana

Draga Adrian,

Ai mare dreptate,tot ce fac e doar o arma impotriva lui si nu pot sa traiesc fara el…Azi am fost plecata din oras cu niste prieteni,m-am simtit excelent,numai ca m-am gandit la el tot timpul si mi-am ascuns telefonul pana la 7 seara ca sa nu fiu tentata sa iau legatura cu el.Ce sa vezi? Surpriza la ora 7…aveam 3 mesaje si 4 apeluri de la el.Pana seara de tot nu l-am cautat,iar surpriza…alte mesaje si apeluri. Eu ce sa inteleg din atitudinea lui? Ca tine la mine dar nu stie sa se poarte cu mine si greseste ca si mine involuntar? Sau ca e rautate pura ce face,nu ma lasa in pace pt ca vrea sa ma vada suferind?

Oricum am de gand sa intorc foaia,sa-i dau si eu o palma rece. Primul pas l-am facut deja,a vazut si el cum e sa stai doar 1 zi fara sa te caute persoana iubita…nu mai zic de 2-3 zile cum imi face el mie. Stiu ca nu e buna razbunarea,dar nu e o razbunare voita,vreau doar sa inteleaga prin ce trec eu…poate atunci isi va schimba comportamentul si ne vom intelege bine…. Adrian,iti multumesc pt sinceritate,nu o sa ma supar niciodata ca imi spui adevarul…Cat despre partea cu sufocatul…ramane de vazut urmatoarele zile ce a vrut sa spuna.

28 04 2009
addsalu

Ana,

Razbunarea nu este buna! Nici palmele – nici reci, nici fierbinti!

Gandeste-te ce vrei: sa nu mai fii atat de dependenta de telefoanele lui, sau sa „i-o platesti”. Daca vrei doar sa i-o platesti, ma tem ca eu unul nu te pot incuraja, pentru ca nu cred in asa ceva… Daca, in schimb, vrei sa nu mai fii atat de dependenta, atunci trebuie sa o iei cu pasi mici, dar importanti, asa cum ti-am spus deja. Mareste incet intervalul de timp la care „trebuie” sa comunici cu el pentru a te simti ok, discuta onest cu el…

Cu prietenie,
Adrian

28 04 2009
Ana

Adrian,

ai dreptate, razbunarea nu ajuta niciodata… Il ultimele zile m-am purtat mai rece si distant,dar am fost in acelasi timp relaxata. a observat si nu intelege schimbarea, i-am explicat ca am inteles ca nu am pt ce sa ma stresez si sa ma agit, eu am o viata a mea, cu sau fara el. S-a schimbat total, se poarta frumos, de sunat ma suna aproape in fiecare zi, dar atunci cand ne vedem e magic. problema e ca eu nu cred ca mai simt ce trebuie pt el…Imi doresc altceva. Zilele acestea de pauza m-au ajutat sa-mi dau seama ce imi doresc cu adevarat de la o relatie. Vreau o iubire nebuna,cum am cu el, dar in acelasi timp vreau si respect. El nu imi poate oferi ce am eu nevoie si am inceput sa ma distantez de el. Simt asta,simt ca s-a cam dus totul din partea mea si ca mai e doar un pas. Am inceput sa devin imuna la toate rautatile lui si sa observ oameni minunati in jurul meu, sa vad cum tb sa fie o relatie. Inca doare,dar nu la fel de rau,cred ca noptile cele mai grele si zilele in care nu puteam respira au trecut.

El a provocat o discutie serioasa intre noi,dar eu am refuzat si am ocolit subiectul pt ca nu isi mai are rost. Daca eram importanta pt el discutia o aveam demult,acum deja e tarziu si nu ii mai vad rostul.

Poate o sa depasim momentul acesta greu si o sa fim impreuna in continuare, sau poate ca nu … Oricum viata merge mai departe cu sau fara el si eu imi doresc o relatie sincera, nu o relatie care sa ma distruga psihic. este ultima oara cand am sa mai accept sa ma umilesc pt o iubire otravitoare.

Azi am fost la biserica si aveam impresia ca preotul vorbea despre mine si relatia mea cu Dumnezeu. Spunea ca „acela ce crede nu il va pierde niciodata pe Dumnezeu” si ca noi suntem cei care IL abandonam… Asa e, El nu ne paraseste la nevoie,noi ii intoarcem spatele.

Adrian,iti multumesc mult pt ajutor,sper ca am reusit sa depasesc momentul,oricum e mult prea devreme sa imi dau seama ce simt cu adevarat. Dar sunt pe drumul cel bun !!!

29 04 2009
addsalu

Ana,

Daca este sau nu el „acela”, este o intrebare la care numai tu si cu el va veti putea raspunde. Partea buna a lucrurilor este ca ai reusit sa faci un pas mare – ai inceput sa inveti sa privesti lucrurile putin mai detasat!

Creioneaza-ti clar in minte ce vrei de la o relatie, cu toate detaliile pe care ti le-ai imaginat de-a lungul timpului ca vor constitui apanajul „Lui”, Fat-Frumosului calare pe cal alb; vezi apoi in ce masura se potrivesc persoanei cu care esti; ia apoi pe rand „capitolele” care nu corespund si vezi daca sunt intr-adevar lucruri pe care le consideri esentiale, fara de care nu ai putea concepe o relatie, sau sunt si lucruri la care ai putea renunta fara probleme…

Discuta cu el deschis despre aspiratiile, despre visurile tale, si vedeti in ce masura sunteti amandoi dispusi sa faceti concesii… pentru ca, ne place sau nu, viata de cuplu presupune si multe concesii din partea amandurora…

Mai presus de toate, nu te grabi sa iei o decizie pripita, indiferent in ce directie ar fi aceasta… Da o sansa relatiei tale, poate ca a fost doar un mod neinspirat de a se purta, neintentionat, sau poate ca pur si simplu nu a stiut ca purtarea lui iti produce atata suferinta… Tu stii toate detaliile astea, eu iti spun toate aceste lucruri pentru a iti da posibile puncte de plecare pentru analiza si reflectie interioara…

In privinta relatiei tale cu Dumnezeu, Iov, autorul unei carti biblice deosebite, pe care chiar ti-o recomand cu toata caldura (este cartea Iov, o gasesti in orice versiune a Bibliei, inclusiv online – pentru studiu, eu folosesc mai multe traduceri romanesti si straine, insa pentru sufletul meu folosesc in special traducerea Cornilescu, imi place mult), spunea la un moment dat ca „Dumnezeu vorbeste cand intr-un fel, cand intr-altul, dar omul nu ia seama”… Ei bine, fie vorba intre noi, cam ce ai simtit tu la biserica au in vedere protestantii cand spun ca „le-a vorbit Dumnezeu”, pentru ca Dumnezeu vorbeste si prin Cuvantul Lui, Biblia, dar si prin oameni…

Mult succes, iti suntem alaturi in continuare, si asteptam in continuare vesti de la tine!

Cu prietenie,
Adrian

29 04 2009
Ana

Draga Adrian,

a mai trecut o zi si asa vor trece multe… durerea s-a mai atenuat si am inceput sa privesc lucrurile asa cum sunt ele,acum stiu ce vreau cu adevarat. Am sa mai dau o ultima sansa relatiei noastre dupa care am sa pun punct daca nu se schimba.As vrea sa pun punct acum pt ca sincer nu prea mai simt ce simteam candva pt el,dar din respect pt mine si pt el ca om vreau sa-i mai dau o sansa,poate va realiza cat a gresit. Ii dau o sansa dar asta nu inseamna ca il caut eu. Nu,astept de la el semne ca vrea,eu deja m-am calit,nu mai ma intereseaza daca ma cauta sau nu.

Da-mi te rog un link catre Biblia online,m-ai facut curioasa.A mai zis ceva preotul ieri,ceva legat de bunatatea unui om. Spunea ca este o virtute si ca nu trebuie sa lasam raul din jur sa ne influenteze.

2 05 2009
Ana V

Buna,

a fost o saptamana groaznica si in acelasi timp frumoasa. Cu iubitul meu am rezolvat problemele,se poarta super frumos si ne intelegem bine,nu se stie cat. Dar a aparut o alta problema:m-a dat afara de la munca.Ce ma fac?Scap de o problema si dau de alta…Incerc sa fiu optimista si sa ma gandesc ca nu e capat de lume,ma ajuta si el f mult,ma sprijina si nu ma scoate din depresie.Asta e,o alta lectie de viata,important e sa ma ridic si acum si sa merg mai departe.

4 05 2009
addsalu

Ana,

Unul din site-urile care gazduiesc versiunea Bibliei online este http://biblia.resursecrestine.ro/

Doar scrii la „numele cartii” titlul care te intereseaza, si gata. Gasesti si alte versiuni, fara nici o problema, pe multe alte portaluri – cu o simpla cautare pe google.

Ma bucur mult ca o parte din problemele tale au inceput sa se rezolve. Comunicarea si, mai ales, deschiderea, valoreaza mult mai mult decat ne-am putea imagina…

In privinta jobului pierdut, incearca sa privesti asta ca pe o oportunitate de a-ti gasi ceva mai bun! Transforma lucrul acesta intr-o oportunitate!

Cu prietenie,
Adrian

1 07 2009
Maria

Am si eu o poveste.. km dura ,adevarul asta e:( si nu stiu ce sa fac..am facut multe greseli si inca mai fac.. si nu ma inteleg uneori… sunt confuza, nii eu nu stiu de ce fac anumite lucruri. . .

1 07 2009
addsalu

Maria,

Oricat de dura ar fi, suntem aici pentru a asculta, intelege, pentru a-ti fi alaturi si a te ajuta in incercarea ta de a merge mai departe. Atunci cand ai de dus o greutate imensa si ai niste prieteni care se ofera sa te ajute, greutatea se imparte si o resimti parca mai putin… Acesta este rolul prietenilor, fie ei si virtuali.

Ti-am facut o „categorie” a ta in coloana din dreapta. Avand in vedere ca mai exista deja o Maria, mi-am permis sa o numesc Maryah. Daca nu iti place pseudonimul, trebuie doar sa imi spui si il modific din doua clickuri de mouse.

Asteptam asadar povestea ta, in categoria care, de acum, iti apartine. Fii binevenita si… capul sus, Maria! Cu ajutorul Bunului si al prietenilor, fie ei si virtuali, totul este posibil!

Cu prietenie,
Adrian

1 07 2009
Maria

Nu prea stiu de unde sa incep.. acm ma simt super vinovata..si nici nu prea vrea sa lungesc mult firul povestii. Totul a inceput acum 1 an si 9 luni.. am cunoscut la scoala un tip super dragut.. nu era cine stie ce , dar mie mi-a placut, mai ales k era si super de treaba .. in fine.. dupa vreo saptamana dupa ce ne-am cunoscut,a inceput povestea noastra. asta se intampla in octombrie. in timpul primelor 3 luni ale relatiei noastre, el nu s-a purtat normal..adica era obisnuit sa-si insele fiecare partenera dupa vreo 2 saptamani.. asa a facut si cu mine.. de vreo 3 sau 4 ori (printre care de 2 ori cu colega mea-care se prefacea ca imi este prietena si ma sfatuia in legatura cu relatia mea cu el-o alta data cand eram certati-sa zicem ca asta ar fi o scuza pt el- si alta data el spune ca nu a facut nimic,desi eu am auzit altceva).. l-am iertat tot de atatea ori si am incercat sa vorbesc cu el, sa il fac sa inteleaga ca ceea cu ce este el obisnuit nu o sa ii faca bine niciodata.. si s-a parut ca m-a inteles.. de atunci totul a mers perfect intre noi. acum eu eram cea carema suparam aproape mereu, si el era cel care venea sa ne impacam. am ajuns asa pana la un an si 6 luni, cand eu am suferit o schimbare totala, de comportament si de gandire.. pana atunci stiam ca il iubesc mai mult ca orice si ca el simte acelasi lucru pentru mine -mi-a demonstrat-o si mai tarziu- ..Dar, dupa cum am spus, am suferit o schimbare.. si nu stiu de unde a venit.. i-am cerut la un moment dat, o pauza. i-am spus ca nu sunt sigura de ce simt pt el si ca cel mai bine ar fi sa ne despartim o perioada nedeterminata in care amandoi sa ne facem alte relatii si sa vedem ce am putea aduce nou intr-a noastra, pt ca aveam eu impresia, era monotona..i-a fost destul de greu sa accepte faptul ca eu voiam alte relatii.. stiam ca lui ii e greu, dar eu nu stiam ca inca simt ceva pt el, numai simteam ca il iubesc..si asa, m-a lasar sa stau cu alt baiat, un fost prieten de-al meu.. am stat cu tipu respectiv cam 2 saptamani.. dupa care m-am plictisit..si asta pt ca nu ma atragea atat de tare..ne-am impacat dak pot spune asa..in timpul asta, mi-a spus ca i s-a descoperit o boala..destul de grava si ca s-ar putea sa fie leucemie..numai stiam ce sa fac..eram super confuza, pt ca eu inca nu imi dadeam seama ca il iubesc..am fost alaturi de el, pana cand am incercat iar sa vorbesc cu el si sa ii zic ca numai simt aclasi lucru ca la inceput ..mi-a spus ca nu vrea sa fiu cu el din mila, tocmai de aceea m-a determinat s ama indepartez din nou si sa imi fac alta relatie.. de data asta cu un tip, super cool, super de treaba ..am stat cu tipul asta la incpeut fara sa ii zic lui nimic..pana cand a descoperit singur.. mi-a fost destul de usor sa ii zic ca l-am mintit, si ca am facut-o pt binele lui pt ca nu voiam s aii fac rau si pt ca tocami el mi-a spus ca nu ma vrea alaturi din mila..ne-am certat, ne-am contrazis..toate cele..am continuat cu respectivul..dupa care i-am spus ca numai vreau sa fim impreuna..relatia mea cu el mergea perfect, nu ne certam deloc, ne intelegeam super bine- ca si acum de altfel-..am vorbit iar cu prietenul meu, dupa ce m-am certat cu respectivul,si a decis sa mai asteptam pana sa ne impacam.. i-am spus ca nu vreau, si daca vrea s ane impacam s ao facem acum. a spus ca nu e in stare pt ca l-am dezamagit, ca numai are incredre in mine..am ajuns la acordul de a ramane prieteni..asadar l-am sunat inapoi p celalt.. i-am spus daca ar vrea sa ne continuam relatia, avand in vedere ca inca il iubesc pe cel care a fost prietenul meu, si daca ar fi in stare sa ma ajute sa il uit..acesta stia toata situatia lui de sanatate,stia sentimentele mele pentru el,stia absolut tot..mi-a spus ca da, dupa destule discutii,dar ca are anumite retineri..am continuat cu el.. totul mergea perfect.. pana cand nu am mai rezistat..mi-era foarte dor de prietenul meu, simteam ca fara el viata mea numai are rost.. asa ca am decis sa il sun intr-o seara, cand ma simteam extraordinar de rau si ii simteam enorm lipsa.. l-am sunat , am vorbit cu el, ne-am certat, am inceput sa plang.. am discutat toate punctele relatiei noastre.. el era la bucuresti la facultate.. mi-a spus ca inclina spre un raspuns afirmativ, dar ca vom discuta cand vine acasa, fata in fata.. inainte ca sa il sun pe el, rupsesem din nou orice legatura cu anteriorul..asadar, ne-am intalnim, ne-am impcat fara sa ne mai spunem un singur cuvant si am petrecut o zi minunata(poate una dintre cele mai frumoase petrecute impreuna). am mers asa o perioada..cam 2 saptamani, in care din nou am inceput sa ne certam in fiecare zi, deoarece el era foarte indiferent, vorbea cu o gramada de fte la telefon si tot felul de chestii din astea..asa ca ne-am certat din nou.. inainte ca sa ne certam, cu doua zile inainte, eu ma impacasem cu celelat, deoarece eram foarte confuza, si nu stiam pe cine sa aleg..simteam ca pe prietenul meu il iubesc, iar de celalat imi place foarte mult,ma incanta si relatia cu el, deoarece nu ne certam, era si mai frumos de mii de ori decat prt meu..in fine..ne-am certat.. dupa doua saptamani, am vorbit din nou..(in timpul acesta eu avusesem prima si singura cearta cu celalalt,foarte grava,unde de altfel am inceput cu minciunile..ca sa nu ma despart de el i-am spus ca m-a lovit o masina, dar insa nu e nimic grav..nu ne-am mai despartit! ) asa ..si am vorbit din nou cu prietenul meu.. am avut o discutie destul de serioasa, in care am plans amandoi, am regeretat toate greselile pe care le-am facut, -el stia ca sunt iar cu celalalt- ne-am orezentat sentimentele, el pe ale lui, eu pe ale mele.. mi-a spus ca i-a fost foarte greu fara mine si ca nimeni nu ma poate inlocui, ca a vrut sa ma protejeze pentru ca nu voia sa sufar daca se intampla ceva cu el, ca a vrut sa ma indeparteze putin pentru a nu suferi atat de mult..avand in vedere ca acum un an, cea mai buna prietena a mea, a murit de cancer osos, si dupa o jumatate de an, a murit si prietenul ei intr-un accident..eu i-am spus ca odata mi-a promis ca orice se va intampla cu el, ma va lua impreuna cu el oriunde, si vom fi amandoi mereu..i-am spus ca nu eu aveam nevoie de protectie ,ci el.. si ca prin indiferenta lui m-a indepartat de el, deoarece eu credeam ca nu ma mai iubeste si ca are alte relatii pe langa a noastra..am ajuns la acordul de a ne intalni cand vine pt ultima data acasa, inainte sa plece in Austria sa isi faca transplantul…a doua zi dupa discutia asta, eu aveam poza la avatar cu celalalt.. a vazut-o si s-a suparat super tare( nu inteleg de ce, pentru ca stia ca sunt cu el) si mi-a spus ca numai are rost sa ne vedem.. in fine,a venit acasa si l-am sunat.. i-am spus ca vreau sa ne vedem si unde ne intalnim.. mi-a zs sa vin in nu stiu ce parc vizavi de blocul lui.. i-am spus ca nu vin tocami acolo, si sa ne intalnim la mijlocul drumului..a zis ca nu vrea, a inceput sa tipe si pana la urma mi-a inchis telefonul.. si atunci m-am enevrat si eu si i-am zs ca nu il voi mai cauta nciiodata si ca am incercat sa nu ramanem certati.. mi-a spus ca sa consider ca e vina lui si gata..am lasat treaba asa.. pana dupa aproximativ doua zile, cand am aflat ca e din nou impreuna cu fata cu care ma inselase de 2 ori, adica cu prietena mea.. m-am simtit super rau.. asta s-a intamplat alaltaieri..ne-am certat din nou prin alti prieteni, deoarece nu am preferat sa vorbim amandoi.. pana ieri cand am vorbit la telefon.. ne-am certat foarte rau, el era foarte suparat. i-am zis ca nu intentionez sa il fac sa ne impacam, doar ca nu vreau sa ramanem certati, sa fim foarte buni prieteni avand in vedere cate s-au intamplat intre noi, ca stim totul unul despre celalat si ca avem incredre.. mi-a spus ca nu vrea pt ca numai simte nimic pt mine, ca nu il mai interesez.. ca ii e bine lanaga pritena lui, ca sa nu ne mai cautam.. in timpul acelei discutii.. a urmat si a doua minciuna grava pe care am scornit-o..si aceea ca o sa mor din cauza faptului ca s-ar putea sa am ceva la cap in urma accidentului pe care se presupunea ca l-am avut.. a ramas foarte indiferent, spre uimirea mea.. si mi-a zis ca are grija pritenul meu de mine, ca pe el nu il intereseaza, chestii asemanatoare.. am incheiat discutia certandu-ne.. nu voiam asta si am recurs la o alta minciuna.. tot la fel de grava..i-am trimis aseara un mesaj „iarta-ma, te iubesc” .. pentru ca azi prietena mea sa il sune si sa ii spuna ca am incercat sa imi iau viata aseara in urma unor pastile..l-a sunat acum vreo 10 minute.. si i-a raspuns un alt baiat.. ea nu stia ca nu este el si i-a spus ce avea de zis.. si respectivul zice..”s-a omorat?” ea spune ca nu si atunci tipul ii spune ca de fapt nu e prietenul meu, si ca el nu poate vorbi ca este cu prietena lui si ca ii pare rau ca n-am murit.. atunci prietena mea i-a spus sa ii transmita ce a zis ea, si tipu a zis ca o sa ii noteze in agenda.. ma rog astea sunt vorbe spuse de prietenul lui.. acum ma simt si mai rau, pt ca speram ca in urma acestei intamplari sa numai fim certati si sa putem fi din nou prieteni buni..dar se pare ca pe el nu il mai intereseaza absolut deloc tot ce se intampla cu mine.. tin sa precizez si faptul ca relatia mea cu „celalalt” merge perfect, ne intelegem foarte bine, tine destul de mult la mine si eu la el din cate cred… desi simt ca pe „prietenul meu” il iubesc.. nu stiu ce sa cred, nu stiu cum de am ajuns sa scornesc atatea minciuni si nu ii inteleg comportamentul „prt meu”.. singurul lucru pe care il vreau este sa ramanem prieteni, sa nu ne uram sau sa ne dusmanim.. sa fim apropiati cum am fost si pana acum, daca nu s-a putut impreuna sa fim ca o sora si frate.. numai ca el nu vrea.. si nu inteleg de ce.. mi-e super greu..incerc sa nu ma mai gandesc la el, sa ma concetrez asupra relatiei pe care o am acum si d ela care nu pot sa cer nimic mai mult pentru ca am totul..dar nu pot…cand il stiu singur, nu ma gandesc asa intens la el,dar cand stiu ca este cu altcineva, ma apuca asa dintr-o data:( sunt constienta ca sunt egoista..si ca am facut multe greseli si am zis multe minciuni.. insa.. chiar nu stiu ce sa fac:( niciodata nu am mai apelat pana acum la un blog, sau sfaturi pe internet.. insa acum o fac.. intotdeauna am trecut peste, in majoritatea cazurilor singura, alteori alaturi de prt mele foarte bune.. dar acum nu cred ca ele sunt in stare sa ma ajute… sper la un ajutor din partea voastra..e singura mea speranta..

2 07 2009
addsalu

Maria,

Ti-am lasat un raspuns in „categoria” ta – „Maryah”. Click pe acest nume in coloana din dreapta si il vei gasi.

Cu prietenie,
Adrian

14 03 2010
Ana V

Draga Adrian,
iti multumesc din suflet pentru ajutorul acordat. Eu sunt mult mai bine, e chiar o perioada fericita a vietii mele, nu mai ma intereseaza nimic, doar ma bucur de fiecare clipa asa cum este ea. Este minunat ce faci tu si daca vreodata vei simti ca ai nevoie de ajutor da-mi de veste!

18 03 2010
addsalu

Draga Ana,

In primul rand permite-mi sa iti spun ca ma bucur mult sa te „aud” din nou si, mai ales, sa aflam cu totii ca esti mai bine.

Viata are suisuri si coborasuri, este bine sa ne amintim mereu de lucrul acesta si, mai ales, atunci cand suntem „in vale”… Mai devreme sau mai tarziu, asa cum ti s-a intamplat tie acum si cum ni s-a intamplat fiecaruia, ajungem din nou „sus”… sau, cum se spune, rasare din nou soarele si pe strada noastra…

Esti binevenita oricand, sper ca stii lucrul acesta deja. Cat despre ajutor, intotdeauna este loc pentru cineva care este dispus sa se implice… care este dispus sa asculte, sa apuna un cuvant frumos cuiva care are intr-adevar nevoie sa il auda si, de ce nu, sa impartaseasca acelei sau acelor persoane din experienta lui/ ei de viata… Numai cine a trecut prin „vale” stie cat de mult conteaza acele cuvinte frumoase spuse in vremurile tulburi ale existentei noastre…

Cu prietenie si cu multumiri pentru ca te-ai reintors,
Adrian

3 04 2011
Gabi

Am citit niste mesaje mai vechi cred ca… dar tot nu am aflat care sunt cele mai simple dar sigure metode de sinucidere iar cuvintele bune pe care voi le adresati celorlalti in aceasi situatie nu m-au facut sa ma simt mai bine deloc, ba din contra….

3 04 2011
Gabi

Scz , post-ul meu a fost scurt si ne lalocul lui.Ce ma interesa de fapt erau metodele de sinucidere fara dureri , repercursiuni si sigure pt ca nu vreau sa scap prin nu stiu ce minune si sa am procese de constiinta.

3 04 2011
addsalu

Draga Gabi,

Nu trebuie sa iti ceri scuze pentru nimic. Ideea este ca nu exista retete universale. Poate ca pe tine nu te ajuta cuvintele spuse de diversele persoane de aici pentru ALTII, insa in cazul multora ele s-au dovedit a fi extrem de utile. Nu ai de unde sa stii daca nu cumva functioneaza si in cazul tau pana nu incerci, nu crezi?

Acum tu cauti metode de a te sinucide. Inteleg ca nu ai nimic de pierdut, ceea ce inseamna ca nu ai nimic de pierdut nici daca ne spui povestea ta, nu crezi? Poate, cine stie, se va intampla si cu tine ce s-a intamplat cu marea majoritate a celor de aici… pe masura ce vei scrie, pe masura ce vom interactiona impreuna, vei reusi sa privesti altfel lucrurile… Hai, incearca… Uite, ti-am facut deja o „categorie” a ta in coloana din dreapta, pe care am numit-o Gabi 2 (mai era deja o Gabi). Te rog sa incerci sa iti faci putin timp si sa ne scrii care sunt motivele care te determina sa crezi ca viata nu mai merita traita in cazul tau. Poate reusim sa ii dam de cap, chiar daca acum ti se pare imposibil! Asa cum am spus-o de multe ori, si cum cred din tot sufletul, cu ajutorul Bunului si al prietenilor, fie ei si virtuali, TOTUL este posibil!

Cu prietenie,
Adrian

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: