Andrei 21

6 08 2015

Ma numesc A, am 21, si nu stiu cat o sa mai rezist aici pe pamant. Am renuntat la o facultate de informatica si acum cand caut de lucru numai de domeniul asta dau… Nu mai aveam bani, necazuri… Am lucrat ca paznic pentru putin timp… Totul mi se pare haotic, fara sens… Sa lucrezi pe caldurile astea in constructii, sau ca operator sa nu ai timp sa te scarpini in fund sau sa iti mananci sendvisul e un mare chin… Ce rost are? Si pentru ce? De ce D-zeu ne-a creat astfel sa induram mai mult decat sa ne bucuram de viata? Asa ne iubeste El oare? Pedepsindu-ne daca nu suntem obedienti si trimitandu-ne sa suferim in iad? Daca este Tatal nostru, oare S-o simti bine stiind cat suferim acolo in iad sau aici pe pamant?…


Acțiuni

Information

11 responses

6 08 2015
lil` girl

Buna, Andrei. Se transmite starea ta de dezechilibru interior, si asta pentru ca te afli la o intersectie de drumuri.
Ai nevoie sa iti afli propriul drum, ~legenda personala~.
La 21, poti incepe, fara regret, orice facultate vrei tu. Poti munci aici, poti pleca afara, poti experimenta orice ti se potriveste. Ti-as recomanda, cu drag, sa arunci o privire pe Alchimistul lui Paulo Coelho. Iti va oferi o alta perspectiva, alte orizonturi, si o gasesti online.
Problema banilor si a insecuritatii zilei de maine nu e o noutate nici in Romania, nici oriunde in lume. Si tu ai dreptate. Ce inseamna tot sacrificiul ala in care oricum banii nu-ti ajung iar job-ul nu iti aduce nicio satisfactie? Stii ce? Probabil nu e pentru tine, tie iti e dat sa faci altceva. Din lupta asta existentiala ies suflete nobile, cum nu ma indoiesc ca esti si tu.
O sa-ti vand trucul pe care eu l-am aplicat cu cel mai mult succes. Gandeste-te la ceva ce ti-ar placea mult sa faci, o activitate pe care ai face-o si gratis, daca ar fi nevoie. Sigur ca si banii sunt buni, ca mancarea nu e gratis, dar, cand faci ceva cu pasiune, rezultate exceptionale nu intarzie sa apara.
O sa-ti iti ofer un exemplu mai mult decat graitor, care pe mine, personal, m-a emotionat pana la ultima celula.
Stiai ca cel mai ilustru neurochirurg din Europa e roman? Se numeste Leon Danaila, are 82 de ani si inca opereaza. Gratis. E cel mai batran neurochirurg din lume care inca isi face treaba, si cu o modestie si o genialitate unice. N-as vrea sa te plictisesc cu detalii, dar omuletul asta care a salvat zeci de mii de vieti, aproape ca traieste de pe o zi pe alta. Fara sa cracneasca. Spunea, intr-un interviu, ca banii de pensie ii ajung pentru intretinere si mancare, de haine nu poate fi vorba. Ca are un pulover pe care il poarta si il spala si iar il poarta si iar il spala. Daca ti-am trezit interesul, poti sa-l cauti pe net. Daca el, care figureaza printre cei 500 cei mai mari oameni ai lumii, nu se plange de saracie, nu cere spaga, nu cerseste mila si nu se lasa prada depresiei, cine sunt eu sa fac asta? Am plans cand am citit despre el, m-a miscat, lumea mea superficiala a inceput sa se franga. Poate iti va aduce putina alinare.
Iti trimit un gand bun si o imbratisare, si poti sa-mi scrii ce si cand vrei tu, sunt alaturi de tine.

9 08 2015
oarecare

asi vrea sa te pot incuraja…azi nu ma pot incuraja nici pe mine…e iar una din zilele in care imi vine sa ma urc in masina si sa intru in primul stalp…

9 08 2015
Adrian

Draga Oarecare,

Vrei sa ne povestesti? Noi suntem aici si pentru tine!

Cu prietenie,
Adrian

9 08 2015
oarecare

am incercat tot in viata asta insa degeaba…totul in zadar…incerc sa depasesc momentul…nu stiu ce mi se intampla…plang continuuu
multumesc mult de tot!se poate sa fii singura persoana dispusa sa ma asculte si sa ma inteleaga!Aparent am tot ce si-ar dorii multi,de fapt nu am nimic…sufletul gol…si nu mai am putere!e prea mult de povestit…35 de ani…suficienti!

9 08 2015
Adrian

Ce-ar fi daca ti-as face o „casuta”, in coloana din dreapta, unde sa ne scrii mai multe? Poate gasim impreuna o solutie! Si te asigur ca aici sunt mult mai multe persoane dispuse sa te asculte! Mai multe decat iti poti imagina! Ce zici, incercam? O sa am nevoie sa iti alegi un pseudonim, altul decat „Oarecare”… 🙂

Cu prietenie,
Adrian

9 08 2015
oarecare

multumesc mult pentru raspuns…nu am reusit sa intru in stalp…sper sa imi revin!nu am inca puterea sa scriu povestea mea!sper sa am puterea sa o duc la final…este totusi duminica si pentru tine si iti faci timp pentru a incuraja oameni…

9 08 2015
Adrian

Ne bucuram mult ca esti in viata! Si astept povestea ta, curand, impreuna cu un pseudonim, sa vedem impreuna ce este de facut!

Cu prietenie,
Adrian

9 08 2015
marius

Buna seara. Ma numesc Marius si sunt din judetul Vaslui. Stiu ca ceea ce voi povesti pare hilar, dar pentru mine nu este deloc. Am terminat liceul in anul 2013 si imi caut un loc de munca in orice domeniu. Nu am lucrat nicaieri si nu am nicio sursa de venit. Parintii au peste 60 de ani, iar eu port aceleasi haine de cativa ani, dar incerc sa ma mentin curat. Problema este ca abia mai reusesc sa mananc (chiar si miezul unei paini) datorita a 3 masele cariate al caror tratament costa 500 lei (nu estimez, atat mi-a cerut doctorul). Nu am niciun viciu si totusi slaba alimentare si stresul si-au spus cuvantul. Sunt foarte slabit si nu pot dormi noaptea din pricina durerii. Cu atat mai mult, nici nu voi putea lucra in starea asta. Nu e singurul motiv pentru un gest necugetat pentru ca atunci cand am vazut postarile lui „Alexandru 24” m-au trecut fiorii gandindu-ma ca avem multe in comun si ca „deznodamantul se poate repeta”. Va multumesc.

10 08 2015
Adrian

Draga Marius,

In coloana din dreapta a fost creata o „casuta” cu numele „Marius Vs”. Este a ta!

Cu prietenie,
Adrian

10 08 2015
Andrei

ca sa mai poti face facultate, iti trebuiesc bani, bani pe care nu-i am. sau poti strange si o poti face mai tarziu, dar oricum vreo facultate de rahat care sa iti permita sa si lucrezi. pa inginerie sau ceva mai serios cum ar fi it-ul…
fara bani esti un neica nimeni, un sobolan de strada pe care altii de abia asteapta sa improste in tine cu c***t. nici o fata nu te mai baga in seama, normal, nici prin liceu nu mai merge cu plimbarile prin parc. si cand te gandesti la ce mai vede pe facebook la toti potentii parca nici nu mai ai curaj… prietenii sunt putini si toti risipiti prin afara, sa stranga un ban. n-o duc deloc stralucit p-acolo, unii ar vrea sa se intoarca acasa, n-au nici bani de mancare… deocamdata am un acoperis, ce manca, un internet.. si asta cu ajutorul pensiei unei bunici foaarte in varsta. dar nu stiu cat o mai tine luxul asta.
parintii si ei bolnavi, fara loc de munca. stransesem niste bani sa plec, dar i-am cheltuit pe doctori…

toate posturile bune sunt date, au mai ramas astea pt. prostime… de-as prinde si unul d-asta ar fi bun… am pus mai multe cv-uri pt. paza, poate cine stie…

o sa incep sa ma apuc iar de alergat, facut exercitii. daca as intalni un politician corupt pe strada nu stiu daca m-as stapani. am prea multa furie stransa in mine… fara viitor, ce sa mai zici sa cumperi o casa, o masina…


SI PUN GLONT PE TEAVA, plec după ei
Decât să pun glonţ pe ţeavă să-mi zbor creierii
Vrei… s-o duci tu bine, cum rămâne cu ai mei?

ar trebui sa ne strangem toti astia si sa facem o vizita, in special bunicutei iliescu….. as muri mai impacat…
am citit povestea lui alexandru, poate e intr-un loc mai bun acum. ati dormit vreodata fara vise, fara sa simtiti nimic? daca dupa moarte e la fel? nu mai stii de nimeni si nimic…

am zis sa citesc din biblie, dar mai mult m-am intunecat la minte… multe pasaje fooooarte interpretabile… si da, candva eram foarte credincios. sanatate va doresc, si spor … la rabdat in continuare!

11 08 2015
Lil' girl

Mai Andrei, tu ai o viziune idealizata despre moarte. Si eu am avut-o. Numai ca lupta ta e in suflet, nu in trup. Sinuciderea omoara un ansamblu de organe, un corp, insa nu iti linisteste sufletul. Ai dreptate, fetele nu se uita dupa oricine, mai ales comparativ cu „potentii de pe Facebook”. Dar poate n-ai cautat genul potrivit de fata. Stim amandoi ca unele sunt facute sa danseze pe mese si sa toace banii, iar altele citesc prin biblioteci, si se lupta cu viata, la fel cum si tu o faci. Poate ar trebui sa reflectezi un pic la asta.
Hai sa-ti mai povestesc ceva. Acum vreun an, eram in aceeasi situatie mizera cu banii, studenta, singuratica si cu 1000 de probleme nerezolvate. Azi, lucrurile s-au schimbat la 180 grade si problema banilor a disparut. Ce a ramas este neiubirea. Faptul de a te simti neiubit, nepretuit. Inca lucrez la asta. Poate peste un timp am sa rad de mine, cea de azi. Programeaza-ti creierul sa ganseasca altfel. ” Merit sa fiu fericit. Am putere sa reusesc tot ce imi propun. Pot sa fiu mandru de mine.” Orice te defineste, repeta asta zi de zi. Chiar daca, la inceput, nici tu nu crezi in schimbare, creierul tau nu va intelege ca vrei sa-l pacalesti si va lucra pentru ti ne. Inca ceva. Daca locuiesti intr-un oras mic, poate ar trebui sa iei in consoderare mutatul intr-un oras mare, cu mai multe oportunitati. E greu, dar e interesant. Care oras te atrage? Bucuresti, Timisoara, Cluj, Constanta? Poti merge unde vrei. Poti risca. Orice ai alege, tot e mai simplu si mai incitant decat o moarte rece, lasa si fara sens. Btw, ma alatur si eu sa-i nimicim pe grasii slinosi care ne-au saracit. Pup.

Lasă un răspuns către marius Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.