Miran637gx

22 10 2013

Nu mai stiu daca postez unde trebuie,nu mai stiu daca sunt ceea ce trebuie,nu mai stiu daca sunt acolo unde ar trebui sa fiu.Sufletul meu imi cere sa fiu dincolo,acolo unde totate nu mai au sens,unde vesnicia e doar o conditie a inexistentei.De la o vreme m-am prins de ideea ca imi place sa dorm.Imi place sa dorm nu din cauza unei leni ci din dorinta de a ma afla cit mai putin aici-in realitate.As vrea sa mor.Intreaga mea fiinta imi cere delirant acest sacrificiu si totusi ceva ma opreste.Ma opreste doar gindul ca nu as avea puterea sa o fac eu insami.Se dovedeste ca si a pleca e dificil.As vrea sa dispra pur si smiplu,fara sa mi se caute biletelul de adio,fara sa mi se deplinga existenta si asa muribunda.Nu .Nu mai vreau nimic.Nu mai am nevoie de nimic.M-am saturat sa lupt si sa descopar in fiecare clipa inca un motiv de a pleca.Tot ce-am facut in viata a fost un esec total.Am muncit de 10 ori mai mult de cit perssoana X si am primit rezultatul invers proportional.De ce?De ce ma simt mereu un cobai pe o banda rulanta?De ce altii fac totul atit de usor ,iar eu ramin doar cu iluziile mele amagitoare ca intr-o zi ma voi trezi si voi descoperi macar ceva frumos in viata asta?Am 18 ani si parindu-se ca am totul nu am nimic.Nu am prieteni pentru ca i-am uitat in vesnicul meu marafon,nu am alaturi persoana iubita,nu am nici ceea ce am dorit sa obtin.Sunt un nimeni.Am avut oportunitati la acre am dat cu pciorul din cauza fricii si acum incerc sa revin inutil.In loc sa avnsez am ramas pe loc,far sa mai vad o perspectiva.Tot ce ama vut in viata a fost invatatura si micile mele succese care s-au dovedit a fi o nimica intr-o scoala noua careia nu ma pot adpta.Am un singur scop in viata la moment,trebuie sa obtin o bursa de studii.Cu cit ma aproii mai mult cu atit simt cit de imposibil va fi pentru ca fiecare nota e o adevarata lupta.Simt ca va fi imposibil sa reusesc ceva in viat asta asa ca mai bine ma opresc aici.De ajuns.Odata am avut posibilitatea sa fac un pas si sa plec ,dar nu am putut.Sint o slaba.Nu-mi pot controla dorintele.Sper data viitoare sa nu sovaiesc si astfel in curind voi deveni libera.
Nu cred ca va avea cineva rabdarea sa-mi citeasca aberatiile,dar au fost ultimele strigate ale sufletului meu.I-a mai ramas de trait exact atit cit va mai avea din inertie putere,in rest sper sa cedeze cit mi curind.

Anunțuri

Acțiuni

Information

50 responses

22 10 2013
zuzulet

Am simtit exact ce descrii tu aici. Am avut aceleasi tendinte si intentii. Timpul iti va arata ca poti mult mai mult si ai posibilitati foarte mari de a face ceva frumos cu viata ta. Esti de abia la inceput de drum iar implinirile, bucuriile, frumusetea vietii, ca si dezamagirile si altele asemenea. Da o sansa viitorului tau. Sunt atat de multe de experimentat, de inteles, de citit… Ai o viata inainte. As face schimb cu tine oricand si oricum. Nu da cu piciorul la darul Dumnezeiesc.
Si, sincer, eu nu am inteles inca motivele tale. ma poti ajuta? imi poti clarifica? As fi recunoscator.

22 10 2013
Claudiu

Nu trebuie sa fii util pentru nimeni,trebe sa fii util pentru tine si cei care te apreciaza.Un dusman mereu iti gaseste greseli,in orice,tu nu fii dusman cu tine,lasa-i pe altii sa-ti aduca prejudecati,iti spun eu,daca ei ar trai in locul tau,nu cred ca ar face altceva mai diferit.Nu ai nevoie de sanse,oferati tu o sansa.Daca ti-ai uitat prietenii inseamna ca n-au fost adevarati,asa poti uita si de inertie si de cosmarul pe care il traiesti,se consuma,se disipeste,dispare,se naste in alta parte altceva,altcumva si diferit.

22 10 2013
Claudiu

Carnea inveleste oasele
Si ei pun si-o minte acolo
Si uneori si-un suflet
Si femeile sparg vaze de pereti
Si barbatii beau prea mult
Si nimeni nu-si gaseste perechea,
Dar o tin tot intr-o cautare
Tarandu-se din paturi
Afara din paturi.
Carnea inveleste oasele
si carnea cauta ceva mai mult deacat carnea.
n-avem nici o sansa,
suntem prizonierii aceluiasi scenariu.
Nimeni nu-si gaseste perechea.
Gropile de gunoi pline
Oapiciile pline
Spitalele pline
Cimitirele pline
Nimic altceva plin.
O mica parte a realitatii! N-ai pierdut nimic,mereu ai ceva de castigat.

22 10 2013
Claudiu

Una e sa fii realist si alta e sa vezi realitatea.Cauta-ti un job,recladeste-te acolo unde n-ai putut pana acuma,si uita in fiecare zi de tot,pana la urma vei uita de cosmar!Mult noroc.

22 10 2013
Claudiu

apropo Adrian am uitat sa adaug jos la poezie ca e scrisa de (Charles Bukowski) nu de mine,poti adauga tu?

23 10 2013
Archanghel

Daca te ajuta,citeste.Singurele perioade in care scapam de probleme era,cind dormeam,asa ca dormeam des si cit de mult,asteptind sa se schimbe ceva.Simteam o lipsa energetica,ceva murise in mine ca atare,eram cazut sufleteste,undeva jos de tot.Traiam doar ca sa respir.Te recunosti pe tine aici ? Capacitatea de a sustine un serviciu regulat,era foarte limitata.Ceva lipsea in interior.Asa era eu,odata,si asa esti tu acum,din ce am citit.Ca urmare,cauza primordiala se numeste LIPSA.Ea este sustinuta de existenta unui atasament neimplinit..Ai 18 ani ? Iubirea rezolva toate acestea.In cazul tau,neimplinirea acestei iubiri,cauzeaza toate belelele.A sta cu incapatinare,pe atasamentul prezent,acceptind starile tale actuale,denota pretentii ridicate (chiar daca nu iti dai seama).Renunta la pretentiile tale,nimeni nu e special.Alege pe altcineva,implineste-ti iubirea si vindecarea vine de la sine.Mai revino si scrie.Si sa nu te lasi,ca nici eu nu m-am lasat.

23 10 2013
miran637gx

Sincera sa fiu am revenit aici fara speranta de a gasi intr-un timp atit de scurt atit de multe vorbe frumoase.Nu puteam niciodata sa cred ca un anonim poate cindva sa-ti cunoasca sufletul mai mult de cit un prieten.Ei bine m-am convins.Frumoasa poezie.Da sunt carne.Sunt carne si atit.Sufletul nu mai intereseaza pe nimeni si pina la urma sufletul meu nu e de cit mucegai,mucegai si tenebra.Sunt carne.Ce bine zis.Am doar existenta,existenta careia nu-i pot defini nicidecum un sens citusi de vag.Sunt pretentioasa?Nu sunt deloc.Am doar niste scopuri,nu atit personale cit impuse de piesa asta stupida,care isi permite a se numi viata.Ea m-a transformat in carne chinuita si scrijelita de altfel ramineam pururi lumina transfinita.Cel mai mult ma doare faptul ca nu pot sa fac ceea ce vreau.Vorbesc despre asta cu mine insami,ma culc in dorinta de a nu ma mai trezi,merg pe drum pieduta si atit de derutata in cit ma mai si mir ca inca nu am fost inzbita de vre-o masina la intersectie si totusi nu pot.Nu mai am pentru ce trai.Nu gasesc nici un argument.E cea mai grea perioada din viata mea,si as avea nevoie de atit de putin pentru a o depasi.As aveaa nevoie doar de gindul ca cineva va veni si-mi va spune ca totul va fi bine,ca o va spune fara ura sau fara un inters ascuns,ca va fi gata sa stea cu mine si acum pe marginea prapastie,chiar daca tot ceea ce a insemnat trecut s-a intor impotriva mea.E atit de dureros sa stiu ca acea persoana exista si nici macar nu stie asta,e atit de dureros sa-mi dau seama cit de neputincioasa sint,e atit de straniu sa te privesti in dimineti in oglinda,sa-ti pui zimbetul pe fata si sa iesi din casa stiind ca cel putin 50 de oameni te vor saluta,iti vor zimbi azi,dar nici unul dintre ei nu va sti ca in sufetul meu a inceput numaratoarea inversa.Ma gindeam poate ca vreau prea mult.Vreau oare prea mult?Nu astept de cit ceea ce mi-ar putea schimba viata.Aberez.Aberez din ce in ce mai des si deja devin incontrolabila.Vreau sa ma rup din acest delir ,pentru ca nu mai am puteri.Simt ca cedez…si nu ma mai poate ajuta nimic.

23 10 2013
miran637gx

zuzulet,motivele mele nu le stiu nici eu pre bine,pentru ca am inca o mare problema -nu ma cunosc.Am o enroma frica pentru viitor.Mi-e frica ca am distrus deja totul,mi-e frica ca orice pas nu face decit sa ma indeparteze de el.Nu sunt ceeace vreau,iata marea mea problema.

24 10 2013
Claudiu

Elibereaza-ti durerea aia din gat,pentru ca stiu uneori ca o ai.Axeaza-te pe sentimentul pe care-l doresti.
De ce ti-e frica de viitor? Combina viitorul cu prezentul,nu mai fii lasa,ai mai mult curaj,nu intotdeauna zambetul face bine,sa stii,e rau sa te prefaci,si inteleg ca iti ascunzi durerea,de asta nu poate sa te vada nimeni,pentru ca putini au curajul sa te priveasca direct in ochi.Priveste tu direct cu ochii tai sinceri cand cineva se uita la tine sa vezi cat rezista,iti spun eu ca-si intorce privirea.De ce? Pentru ca tu esti sincera.
Ai curaj,ai grija de tine,zambeste doar cand e cazul,si axeaza-te pe sentimentul care iti face bine,cu incredere,deja ai totul,doar ca mintea de multe ori ne minte.Minte=minte. 🙂 logic,cuvantul ne spune.Adevarul e chiar in fata noastra.
Tu nu poti ura,strangi in tine,ai nevoie de o scapare.
Sper ca esti mai bine,si poti sa scri aici cand te simti tu rau.Sa ai o zi linistita.

24 10 2013
Archanghel

Draga mea,iata,deci si motivul…EL…,el si el….Intrebarea mea este ? VREI SA TE VINDECI ? sau tu de fapt,VREI SA-L OBTII PE EL.Problema ta este ca nu vrei sa treci peste,sa te vindeci,sa depasesti,ci din contra,TU VREI CA SA OBTII.Asta este problema,si nu te poate ajuta nimeni aici.Alegerea este:RENUNT sau NU RENUNT.Cind te-ai hotarit sa renunti,revino si am sa te ajut cum pot si cum stiu,dar fara RENUNTARE,nu e posibil sa te ajute nimeni.Pentru ca asa cum TU VREI (sa fi cu el) tot asa si el VREA CA SA (el stie ce vrea).Amin.

24 10 2013
miran637gx

Problema e ca sunt tipul de persoana care iubeste o singura data,o singura data cu toata fiinta sa.Sa renunt la el?Pai nici nu l-am avut.I-am avut doar privirea si zimbetul ,acolo linga mine,linga sufletul meu si era deajuns.L-am avut alaturi doar un an,dar sentimentul de obsedanta dragoste a venit doar atunci cind a disparut din viata mea.Am ramas doar cu fulgerari de imagini care se perinda printre circumvoluntiuni de creier .Sa renunt!?Am renunat de mult,doar nu i-am cerut dragostea,mi-a fost deajuns sa stiu eu ca simt ceea ce simt.Va fi straniu si voi parea un maniac de sentimente daca voi zice ca il vad o data pe an ,in una si aceeasi zi,un fel de ,,one day,, tragica si ma cuprinde de fiecare data acelas tremur.E straniu si nu-mi pot nici eu explica asta. Ma intreb de ce in fiecare an aceeasi eviscerare prosteasca de sufllet.Ma intreb ce fel de explicatie logica poate fi Adusa.Fiecare sentiment ar trebui sa aiba si o explicatie rationala,doar ca nici o carte de psihanaliza nu mi-a dat raspuns.

24 10 2013
Bogdan

Scuze ca intervin si eu, dar mie mi se pare ca nu ai nicio problema. La 18 ani sa spui ca tot ce ai facut a fost un esec?! De abia ai atins varsta de inceput a maturitatii si tu deja vorbesti despre erorile trecutului? La o varsta asa de frageda si dragostea se vede altfel, am intalnit personal multe cazuri de oameni care au suferit in dragoste in adolescenta si peste cativa ani cand si-au revazut persoanele de care erau obsedate nu intelegeau ce vedeau la ele. Viata de acum incepe, depinde de tine cum o abordezi in continuare, daca alegi o abordare depresiva si fara viata SAU alegi o abordare care sa te conduca spre acea fericire spre care orice fiinta umana tinde. Iar acea fericire nu se obtine niciodata cu capul plecat si cu plans (si in niciun caz cu poezii depresive.) Am observat ca incepi sa folosesti cuvinte sofisticate inutile sau fortate in context, un gest specific varstei, asta arata o evolutie, ca vrei sa evoluezi sa fi auzita si perceputa la un anumit nivel. E un semn bun ca incerci sa te imbunatatesti. Ai foarte multe de trait, de gandit, de experiementat si poate de inovat, insa conditia principala este sa incerci sa pornesti inca de la inceput cu atitudinea corecta, altfel e numai depresie si mizerie. Momentan atitudinea ta e ca totul e rau si va fi rau. Acolo e greseala. Acolo trebuie schimbat.

24 10 2013
Archanghel

Miranda,draga mea,subscriu si eu la faptul ca,de fapt,nu ai nici o problema.Daca se ivesc o abundenta de simptome,atunci cind tu al vezi si/sau esti pe linga el,natura firii tale,asa este.La alti se manifesta slab sau deloc,sau mai intens ca si la tine (eu tremuram si dupa citiva ani de zile cind o vedeam pe fosta).Insa daca daruiesti/primesti dragostea din/in alta parte,vindecarea se produce rapid.Complexul la care doresti explicatii,apartine de psihiatrie,psihologie,religie,metafizica etc.Nu este doar una.Succes

24 10 2013
Claudiu

Pe unii oameni nu-i mustra constiinta deloc,le place sa faca rau,le aduce satisfactie,pe deasupra se pot amuza in timp ce simti durere.
In viata asta nu trebuie sa ai mila de nimeni,nici cine iti cere chiar daca il ajuti,nu il poti cunoaste,nici de cel sarac,intr-o tara ca asta si ala poate sa te sape.Chiar daca unii oameni cred in destin,acela nu exista,nici noroc,altfel nu am fii avut liber-arbitru,fiecare traieste dupa alegeri.Alegi sa ramai langa un om care tu singura,poate il condamni,fara sa stii ca poate acel om o ales altceva.Lasa-i pe fiecare sa traiasca la alegerile lor,atata timp,cat tu stii ceea ce ai simtit pentru el,stie si Dumnezeu,nu mai trebuie sa caut raspunsuri,il stii, ai iubit,te-ai atasat,si altul poate sa iubeasca si sa se ataseze,toti suntem speciali,insa la fel traim dupa alegerile facute.Nu ai pierdut nimic,alegi sa pleci pentru totdeauna de langa acest om,si nimic nu mai conteaza,absolut nimic.
Femeile nu vor fii multumite niciodata,cu cat le dai cu atat le trebuie mai mult,ce rost are sa vrei fericirea absoluta,cand aceasta nu o vei gasi decat in absolut,la sfarsitul vietii.Pana atunci oricat ai avea,tot multumit nu vei fi,tot mai multa fericire iti doresti,sau tot mai multe bunuri.Nu merita nimeni si nimic ca sa-ti iei viata pentru un rahat de alta viata,care altii pot sa ti-o faca,nici macar tu singur nu-ti poti oferi fericirea deplina.Renunta pentru totdeauna la cosmar,si nu te mai intoarce la el.Unele femei pot spune doar atat,o vrut doar p…a.,e atat de simplu sa gandesti asa,si-ti revi instantaneu.Realitatea de multe ori este atat de proasta pentru ca oamenii contribuie cu alcatuirea ei,acestia se pot crede cei mai destepti,dar la fel de prosti precum calitatiile ei.Bafta-succes!

24 10 2013
Claudiu

Ceea ce am vrea sa facem ar trebui sa facem chiar atunci cand vrem,fiindca acest „am vrea”se schimba;are tot atatea abateri si amanari,pe cate guri,maini si accidente are.Si apoi,acest „ar trebui” e ca un lung suspin ce atunci cand e rostit expira.(William Shakespeare)
Traieste fara mila,viata este o inselatoare.Atunci cand crezi ca totul e bine,adevarul iasa la iveala,iar cand o sa vezi adevarul,o sa stii ca totul a fost o iluzie!

25 10 2013
Archanghel

Mai limpede si mai clar de atat,nu se poate explica.Subscriu.Amin

26 10 2013
Mary Rome

Buna seara,

Am dat întâmplator peste acest site care mi se pare foarte interesant, mai ales prin acele exprimari autentice, dezinteresate si pline de întelepciune, pe care le pot avea oamenii uneori, în anumite momente din viata când sunt în contact cu idei sau trairi deosebite, sau când sunt in contact cu persoane care traiesc si/sau exprima ceva deosebit.
A te afla în pragul sinuciderii, sau a fi în contact verbal sau scris cu cineva care este atât de apropate de marginea prapastiei dintre fiinta si nefiinta, da nastere unor exprimari de sentimente, trairi iesite din comun.

Eu sunt de profesie psihoterapeut (nu psiholog) în terapiile la moda în occident si în SUA, axate pe solutionari rapide (vizualizare, metoda Vittoz, metoda Jacobson, terapia familiala, sofrologia, programarea neuro-lingvistica, terapiile asiatice …). Din cursurilor si stagiile mai ales practice pe care le-am urmat în occident, si cartile studiate legate de aceste practici, am ales ce mi s-a parut mai potrivit pentru ameliorarea sau vindecarea unor stari neplacute pentru o persoana, sau dezvoltarea personala pentru cei care doresc sa faca fata unor situatii sau sa-si dezvolte anumite capacitati în domeniul lor profesional, în viata de zi cu zi, în relatiile cu ceilalti…

Nu ma intereseaza sa-mi caut clienti pe acest site, caci oricum eu practic profesia mea în strainatate, am destui clienti , si lucrez de cele mai multe ori într-o alta limba decât romana ; deci nu va mirati daca exprimarile mele pot fi uneori ciudate ¨: – ) când toata ziua vorbesti o limba straina ajungi sa faci greseli în propria ta limba.

Ma bucur sa vad ca unele persoane de pe site dau sfaturi destul de bune si eficiente (sper eu) celor care cauta ajutor si, sunt sigura ca unele sfaturi, chiar daca uneori nu sunt suficient de bine exprimate, folosesc si celorlalti cititori, nu neaparat doar celor ajunsi la disperarea, ajunsi sa se gândeasca la „solutia” radicala.

Ce pot sa va spun din experienta mea profesionala este ca cei ce sufera si au un comportament mai aparte, fie ca fac sau nu apel la serviciile unui specialist, nu sunt, asa cum cred unii, niste persoane anormale. Anumite stari sufletesti, neplacute pe care oricare dintre noi le poate trai in anumite situatii (accidente, boli, doliu, despartiri, suferinte, etc. …), exprimate prin comportamente externe daunatoare (alcool, droguri, mutilari, etc.) sau procese interne, mentale ( dialog intern obsesiv, gânduri negre, culpabilitate, gând la moarte …) îsi au rostul si utilitatea lor la un moment dat in pastrarea cât de cât a unui echilibru precar al unei fiinte umane aflata într-o situatie grea. Deci nu fiti foarte suparati pe dv daca le constatati : luati-o cu blândete daca vreti sa le schimbati, si veti scapa mai usor decât daca ziceti: „Gata ! de la ora 20h00 sau imediat dupa masa, sau de mâine …NU MAI FAC ASTA !!

Fiecare stare psihica neplacuta determina anumite schimbari în functionarea creierului (activari de grupuri de neuroni, conexiuni, produceri, diminuari sau lipsa anumitor substante, hormoni, neurotransmitatori, enzime …) , ceea ce face ca, oricât si-ar dori o persoana sa urmeze sfaturile bune ale celor care îi vor binele, nu o poate face dintr-odata; ii trebuie timp si rabdare cu sine însasi. Si culmea !!! lucruri simple precum sportul, mersul pe jos, rugaciuni pentru cei credinciosi, plimbari în aer liber, anumite mici schimbari, câteva cuvinte care au produs schimbari în felul de a vedea o situatie, pot ajuta uneori aproape la fel de mult ca si nu stiu ce medicamente, produse, aparate sofisticate si metode pe care le-ai folosi la vreo terapie costisitoare.

Pe Internet se afla in cantitati suficiente zeci si zeci de texte de metode, sfaturi care te pot ajuta sa iesi dintr-o situatie dificila. Trebuie doar rabdare si îngaduinta pentru propriul nostru organism care-si are legiile lui interne si nu poate întodeauna sa fie sub controlul ratiunii noastre. Iar regula de baza în tot este ECHILIBRUL, adica tot ce facem, dorim sa nu fie nici prea mult nici prea putin, ci atât cât trebuie, si adaptata, schimbata cantitatea în functie de situatie si necesitati rezonabile. Deci regula de baza este ECHILIBRUL si SCHIMBAREA sau adaptarea. S-au publicat enorm de mute articole si carti în ce priveste SCHIMBAREA, caci cu totii am vrea o schimbare mai mica sau mai mare în unele compartimente ale vietii noastre. Luati-o încet si mai ales opriti-va în mod regulat sa priviti, sa evaluati si sa va autofelicitati/felicitati singuri pentru schimbarea / progresul obtinut, luând in calcul faptul ca este normal sa mai gresiti si sa va abateti de la obiectivul urmat (de exemplu, a mânca enorm când te-ai hotarât sa slabesti). Important este sa nu disperi, sa te „ridici” si sa continui a doua zi dupa ce ai „cazut”, si te-ai abatut de la obiectivul fixat. Important este sa înaintezi mereu spre ceea ce ti-ai propus, chiar daca uneori este încet si cu caderi; important este sa înaintezi.

Si, repet, sfaturi date de cei binevoitori, chiar daca nu sunt specialisti, pot fi foarte folositoare, dupa parerea mea, caci uneori nimic nu este mai bun decât sa vezi ca cineva ti-a înteles suferinta si vrea sa te ajute cu un cuvânt bun, sa întelegi ca nu esti singur în fata propriei tale suferinte. Iar uneori, fie si întelegerea mai clara a unei probleme, în urma unei parerii exprimate de cineva, rezolva deja o treime din problema / situatie.

Daca vreodata doriti vreo informatie practica sau vreun sfat practic de specialitate, si pot sa o fac, voi ajuta cu placere.

O seara placuta.

Mary

26 10 2013
Archanghel

Buna Mari Rome,ma bucura tare mult prezenta ta aici.De exemplu,doresc sa-ti scriu in vederea obtinerii unor puncte de orientare.Unde pot sa o fac ? Sint extrem de interesat de anumite aspecte ale muncii tale,motive mele personale nu pot fi intelese cu usurinta.Daca ai avea o casuta a ta..?
Ps:aceasta e casuta Mirandei

27 10 2013
Adrian

Draga Mary Rome, draga Archangel,

Pot sugera eu o varianta: daca Mary Rome vrea, poti scrie acele lucruri in casuta ta, iar ea iti poate raspunde acolo.

Casutele personale/ categoriile sunt strict pentru persoanele care au scris aici, la un moment dat, pentru a cauta ajutor. Ele au fost create pentru ca oricine, ulterior, sa poata urmari acele povesti in contextul lor, cu toate raspunsurile si replicile care au urmat.

Mary Rome se inscrie insa in categoria celor care vor si pot sa ajute, atunci cand timpul le permite. Prin urmare, nu cred ca ar fi potrivit sa ii facem o categorie (din motivele pe care deja le-am amintit aici). Cred ca este suficient, in acest moment, sa scrii despre acele lucruri in categoria ta – Archangel; ai anuntat-o pe aceasta cale pe Mary Rome ca ai dori sa ii stii punctul sau de vedere, iar ea, atunci cand va putea, iti va putea raspunde acolo.

Cu prietenie,
Adrian

27 10 2013
Claudiu

Pacat ca intamplarile sunt amintiri,gandurile sunt iluzii si viata-i o imagine.Pacat ca tot ceea ce credem se poate sa nu fie asa.
Am realizat ca viata oricum o percepem,nu o putem trai fara bani.Nu putem trai nimic din viata fara sa avem bani,iar intr-o tara ca asta,nu putem trai singuri din cat castigam,majoritatea.Orice am face,ori cat am lupta,daca nu avem bani,nu avem nimic,nu avem vise pe care sa le traim,nu avem puterea de a ne schimba viata intr-un mod placut.Banii fac totul.Cand am ajuns sa ne realizam,atunci vine si fericire,intr-un fel,pana la un moment dat,cand aceasta se diminueaza,si ramanem goi pe dinauntru.Am impresia ca totul e o iluzie,ma aflu doar sa respir,sa fiu doar o respiratie,uneori mai profunda alteori mai accentuata si alteori mai usoara.Alergam facem totul pentru bani,ca sa putem trai.E greu,e dureros,si uneori extrem de obositor,incat ajungem la limita imposibilului.

26 10 2013
Adrian

Draga Mary,

Bine ai venit aici si multumim mult pentru disponibilitate! Te asigur ca orice sfat practic de specialitate, orice contributie, oricand iti permite timpul, este bine primita si, dupa cum te-ai putut convinge, extrem de necesara aici.

Prin urmare, ori de cate ori poti si vrei, te asteptam!

Cu prietenie,
Adrian

27 10 2013
Claudiu

Stiti ce cred despre Dumnezeu,ca in fiecare din noi,exista,insa greutatile din viata ne indeparteaza de la El si ii facem rau,El pe undeva ne spune: „fa cumva si nu ma mai face sa sufar,ridica-Ma!”

28 10 2013
Stef

Mary,
Bine ai venit. De cat timp esti plecata si mai exact ce tipuri de terapii practici cu acreditare ?(acreditate de catre care institutii?)
Exprimarea imi da de banuit. Asa sunt eu, sceptic :)))). Imi pare un pasaj copiat de pe interrnet in care se insereaza din cand in cand doua trei vorbe folosite toatal gresit: ” pentru a se stabili cat de cat un echilibru precar” ….pai ori echilibrul este precar si se REstabileste, ori nu se stabileste nimic…ori se stabileste cat de cat un echilibru…….. nu stiu ce sa zic. Un psihoterapeut bun incearca sa ajute fara a se eticheta. :))
Oricine ai fi eu iti urez bine ai venit si voi urmari cu maxim interes postarile tale ! 🙂

29 10 2013
Mary

Buna Stef,

Abia acum am vazut mesajul si voi încerca sa îti raspund macar în parte caci ar trebui un mesaj mult mai lung ca sa raspund satisfacator la cele scrise de tine.

Intre timp Adrian mi-a scris un mesaj despre tine si participarea ta pe acest site, asigurându-ma de calitatea interventiilor tale, si-l cred. Ma bucur ca ai fost de ajutor multora si sper din tot sufletul sa continui, caci cei ca mine sunt mai putin disponibili si deci mai putin folositori celor de pe acest site care au într-adevar nevoie de ajutor.

In ce priveste întrebarile tale, daca le-as fi citit acum 10 ani la începutul practicii mele de psihoterapeut, m-as fi suparat, considerând ca este vorba de un interagatoriu agresiv. Intre timp am învatat în primul rând ca atunci când cineva te „ataca” printr-o agresivitate verbala, sau de alt fel, asta înseamna ca persoana aceea a fost ranita de vreo vorba, vreo atitudine … In cazul acesta, asa cum se cuvine, îmi cer mai întâi scuze daca te-am suparat.

Raspuns la întrebari:

1) De cat timp esti plecata?

De peste 20 de ani?

2) Ce tipuri de terapii practici cu acreditare ?

Practic asa zisele „terapii scurte” ca se axeaza pe rezolvarea simptomelor/problemelor si mai putin pe analiza cauzelor acestor simptome. Diplomele sunt obtinute în institutii subventionate si acreditate de Stat (multumesc lui D-zeu ca am obtinut dreptul sa urmez cursurile acolo, altfel aceleasi cursuri date în scoli particulare costa de 10 – 20 de ori mai mult, în ciuda faptului ca sunt de 10-20 de ori mai scurte decât cele date la Stat .). Am urmat cursuri si stagii si în scoli particulare dar de durata mai mica, pe module, caci, asa cum am spus mai sus, sunt foarte scumpe : 8 zile de curs pot costa între 1300 si 2000 €.

Pentru a urma cursuri în asfel de scoli, am plecat din tara cu o licenta de limbi straine în buzunar, lucru pentru care sunt profund recunoscatoare tarii mele, Romania, care mi-a permis sa urmez studii de calitate. Fara aceasta licenta, nimic nu ar fi fost posibil.

Cum vad ca nimeni aici nu da date despre orase, denumiri, institutii, voi proceda la fel, caci înteleg ca trebuie sa ramânem cu totii anonimi. Daca as da date despre institutiile unde am studiat, s-ar putea interpreta ca o publicitate pe care as face-o acelor institutii din afara. Oricum, sunt sigura ca si institutiile din Romania dau cursuri de foarte buna calitate. Nu am plecat din Romania din nemultumire; dimpotriva, situatia mea era buna si nu aveam de ce ma plânge.

3) Exprimarea imi da de banuit. Asa sunt eu, sceptic 🙂 ))). Imi pare un pasaj copiat de pe interrnet.

Este fraza care mi-a facut cea mai mare placere caci, daca am ajuns ca în mod spontan si într-un simplu mesaj sa scriu lucruri asemanatoare articolelor de pe Internet, înseamna ca pot fi multumita înca o data de mine si de calitatea studiilor facute.
Multumesc pentru complimentul involuntar ; nu ma asteptam.

Cât despre eventualele greseli, totul este relativ. Daca las sa pledeze lingvista din mine, pot sa demonstrez, nu neaparat tie, ca am dreptate. Daca las sa vorbeasca psihoterapeuta, consider ca este mai bine sa nu discut acest aspect pentru a nu strica calitatea relatiilor dintre doua persoane.
Deci, daca iti face placere, recunosc ca exprimarea mea nu este tocmai clara, si deci, este posibil ca, dintr-un anumit punct de vedere, ea sa fie gresita.
Oricum, logica, filozofia, etc. si … bunul simt ne învata ca nimic nu este total negru (negativ) si nimic nu este total alb (pozitiv): totul este relativ.

Numai bine.

Mary

30 10 2013
Archanghel

Draga Mary asteptam si eu un raspuns la casuta mea.Te rog sa nu te supere pe Stef,si el se bazeaza ca toata lumea,pe gindirea sa si de unde este el situat,asa se vede,nu e vina lui.Tu sigur intelegi mai multe decit scrii.In mentalitatea mea,pozitivitatea favorizeaza acceptarea pina la proba contrarie.In capatul celalalt,se situeaza scepticismul provenit din negativitatea prezentei mandriei.Vroiam sa vb cu tine despre terapia bazata pe cei 12 pasi,si mai multe.Nu-mi raspunde aici,daca mai revii dupa atacurile primite,intra la casuta lui Archanghel,te rog.Cu stima..

28 10 2013
Stef

Si mai am o nelamurire. Spui: ” eu sunt de profesie psihoterapeut(nu psiholog)”…. ce vrei mai exact sa spui cu asta? Cum vezi tu diferenta dintre…psihoterapeut si psiholog si cum, prin ce etape ai trecut tu, ce studii ai facut pt a deveni psihoterapeut? :)))
Astept cu interes un raspuns concis.

30 10 2013
Stef

Draga Mary,
Da, fireste ca m-a deranjat exprimarea ta si cand spun asta nu ma refer la critica pe care mi-ai facut-o in sectiunea lui. Bogdan ci spun asta referindu-ma la simplul fapt ca ai inceput sa te lauzi. Daca esti cu adevarat un psihoterapeut bun…lasa-i pe altii sa te aprecieze!!! Si aici cred ca esti de acord cu mine.
Citesc ceea ce ai scris si zambesc. In afara de faptul ca esti pozitiva….esti prea pozitiva! Nu ti-am facut un compliment,crede-ma,dar ai preferat sa ti-l faci singura deoarece asa esti obisnuita, sa atribui o nota de pozitivism oriunde.
Pasajele de pe internet sunt pentru mine bagatelisme ce contin de cele mai multe ori informatii eronate, o exprimare deficitara ce abunda in greseli de exprimare, etc. De altfel, ideile expuse se contrazic, se exclud reciproc. Fireste, exprimarea ta nu a fost chiar atat de drastica, nu vreau sa exagerez si sa te jignesc. Evident, judec prin prisma mea calitatea omului de sub cuvinte.
Tot nu m-ai lamurit intr-o privinta: daca esti psihoterapeut de ce spui ca nu esti psiholog? In Romania nu exista una fara cealalta! din punctul meu de vedere este ca si cum ai compara un vraci cu un medic de specialitate………
Stiu ca si practicile alternative si terapiile de tot felul au rolul lor si oamenii mai putin informati apeleaza la ele sperand ca acel „altceva” sa ii aduca pe drumul cel bun, dar ceea ce spui tu acolo….terapiile de scurta durata…..necesita clar studii de psihologie. In fine, America de departe nu prezita incredere in acest sens.
In final vreau sa te asigur ca intrebarile mele chiar au venit sub forma unui interogatoriu, ceva mai dur, adevarat si recunosc asta. Iarasi, pozitivismul tau si experienta pe care zici ca ai acumulat-o te-au facut sa interpretezi asta intr-un mod daca nu eronat, cel putin deformat…..Risti un pic sa deformezi realitatea doar ca sa nu parasesti zona ta de confort…. chiar am fost agresiv si recunosc asta. Este ceva cand spui unui om:”nu te avantajeaza rochia aceasta,te face sa arati mai grasa” si este altceva cand spui:” vai, dar iti sta superb, rochia este dementiala, iar tu arati fantastic chiar daca esti un pic mai plinuta…”. Prefer realismul! Cei care ajung la capat de drum nu pot distinge rozul din viata……
Recunosc ca nici acum nu m-ai convins in profunzime de natura studiilor,dar nu asta este important aici pe site ci faptul ca vrei sa ajuti si pentru asta ai tot respectul meu garantat pana la proba contrarie. Vreau ca pozitivismul tau sa intervina si sa nu ramai cu vreo rana in suflet pt faptul ca te-am atacat. Consider ca laudele nu fac parte din deontologia profesiei. Discretia insa ar fi de dorit sa atinga cote maxime.
In orice caz,am sa urmaresc cu interes postarile tale pentru a le aprecia si pt a le critica daca simt nevoia, dar si pentru a invata! Acestea fiind spuse iti urez bine ai venit pe acest site si sper ca interventiile tale sa aduca si acea nota de pozitivism specifica.
Presupun ca nu tot ceea ce am scris in acest mesaj are sa „iti pice bine” si de aceea te rog sa imi scuzi nota de realism si sa nu ramai suparata! Stiu sa si apreciez cand este cazul,vei vedea!
Numai bine!

30 10 2013
Claudiu

Pe undeva fiecare are dreptate,doar ca noi nu putem vedea unde.Criticile si ceea ce iasa in fata se vad intotdeauna.Modul profesionist al fiecaruia este asa cum isi aranjeaza viata.Suntem gelosi,cand ceva anume vrem sa ne apartina,dar acesta este intr-un mod diferit la fiecare.Cred ca toate lucrurile au un scop,chiar si lauda de sine,principal este,cine iti da dreptate si cine nu,cine te accepta asa cum esti si cine nu.O vorba dulce intotdeauna face bine,chiar daca celalalt greseste si nu-si da seama,e suficient sa-i spui intr-un mod frumos.Aici nu este importat,cine este mai perfect,cine are dreptate,cine este mai perfectionat.Opiniile,categoric si le sustin fiecare,principal este cine te apreciaza si cine nu,nu trebuie un efort atat de mare pentru a aprecia.Daca esti o persoana pretentioasa,evident ca te astepti la mai mult din parte celorlalti si din partea ta.Nu suntem nici unul egali,nu suntem nici diferiti,trupul ne deosebeste,doar ca nu stim sa ne ascultam unii pe altii.

30 10 2013
Stef

Doresc sa fac o precizare: psihoterapeutul, dupa cum spune si numele…psiho+terapeut, adica psyche=Psihic, spirit,suflet(greaca)+ termenul de terapie introdus mai tarziu), se afla la granita dintre medicina si psihologie. Pentru a detine statutul de PSIHOterapeut este necesar sa fii absolvent al unei facultati de profil(medicina sau psihologie,masterand si sa fi efectuat o formare in acest sens).
Cei care urmeaza cursurile unei institutii(acreditate sau nu -cele neacreditate nu au drept de libera practica) se pot numi terapeuti in terapii alternative.
Terapiile de scurta durata fac parte din categoria psihoterapiilor(necesita studii de specialitate) insa exista si o serie de varii abordari nonstiintifice ce pot fi practicate de absolventi ai altor facultati. 🙂
Cred ca aceasta lamurire o asteptam, insa cu adevarat pretentiile mele se ridica spre profesionalism.

31 10 2013
Mary R.

Buna,

Banueiesc ca ai dreptate, nu pot sa stiu în ce masura. Nu am studiat în întregime problema din punct de vedere lingvistic, cât despre ce spun unii si altii, am auzit multe lucruri diferite, foarte multe puncte de vedere…

O zi buna.

Mary R.

31 10 2013
Archanghel

Draga Mary R,intra la casuta Archanghel..vezi finalul,multumesc

31 10 2013
Mary R.

P.S. Am uitat sa precizez ca lucrurile sunt si mai complicate cu aceste doua denumiri (psiholog / psihoterapeut) când se trece de la o tara la alta. Dupa ce citesti câteva zeci de articole în româna, engleza, franceza, germana …despre aceasta problema, întelegi ca … totul este relativ si ca multa lumea are dreptate …. partial.

31 10 2013
Stef

Si asta este adevarat, Mary :).
Totul este sa fim de folos la momentul potrivit si fiecare sa faca ce poate, cat poate si cum poate :). Oferim din ceea ce noi avem mai mult si primim din ceea ce altii au de oferit.
Numai bine!

31 10 2013
Archanghel

Draga Adrian,nu inteleg de ce muti comentariile mele si nu le lasi acolo unde le scriu.Cind le muti mai sus,nu mai sint citite,nu mai primesc raspunsul.Numai bine..

31 10 2013
Adrian

Archangel,

Eu nu mut comentariile. Eu fie le moderez partial, fie aprob. Sau, in cazuri grave, nu le permit accesul. Sau le copiez, ca atare, si le postez sub userul meu, DAR mentionand ca este comentariul lui X, Y, Z. Nu cred ca exista posibilitatea tehnica, aici, sa pot muta un comentariu mai sus sau mai jos.

Motivul pentru care ele pot aparea mai sus sau mai jos este legat DOAR de cei care comenteaza. Daca dai reply la un anumit comentariu, ceea ce scrii tu va aparea ACOLO unde l-ai plasat, nu mai sus, nu mai jos. Urmareste asta in timp si vei vedea ca am dreptate.

Te asigur deci ca nu este nimic care sa imi fie imputabil din acest punct de vedere.

Cu prietenie,
Adrian

1 11 2013
Stef

Miran637gx,
Iertare ca am invadat pagina ta cu dezbateri…..
Tu esti bine? Eu am disponibilitatea de a asculta. Pana la urma este sectiunea ta :).
Numai bine!

3 11 2013
archanghel

Buna Adrian,doream informatii,nici eu nu mai stiu.Imi pare rau.
Cu prietenie Archanghel

3 11 2013
miran637gx

Dezbateri.Dezbateri.Nu stiu daca ma mai intereseaza ceva.Daca sunt bine?!Da.Sunt bine.Am ramas exact cum am fost.

3 11 2013
Archanghel.

Pentru ca nu faci NIMIC.Cine vrei sa faca pentru tine ?Citesti dezbateri si,presupui in mod naiv,ca daca sti,vei scapa.Ei bine,te inseli.Faptul ca sti,nu te si salveaza.Vezi ce ti-am scris mai in sus,ce TREBUIE SA FACI.Daca faci scapi,iar daca nu faci,iti plingi de mila singura,si vei ramina ca si pina acum.MISCA-TE SI FA.Cu prietenie.

3 11 2013
Stef

Miran,
Din pacate nu iti inteleg exprimarea…
Esti bine sau esti la fel ca inainte? Inainte nu erai bine……
Asadar? Stiu ca in momentul in care ai scris „povestea ta” gandurile erau negre. Te rog sa imi spui, daca vrei si poti, mai exact…ce anume te nemultumeste. Punctual. Generalitati avem cu totii. Puncteaza cate o problema si vom incerca sa ii gasim rezolvare. De acord? Nu le poti rezolva pe toate in aceeasi zi :).
Numai bine!

4 11 2013
Mary R.

Draga Miran,

In primul rând as vrea sa-mi cer scuze ca, fara sa vreau am provocat discutii în spatiul rezervat tie, dar abia ieri, având mai mult timp liber am putut sa înteleg mai bine cum functioneaza acest site.

Initial intentia mea fusese sa-ti raspund tie, dupa o mica prezentare pe care eu o credeam necesara. Dupa aceea, au aparut niste confuzii, neîntelegeri, datorate si faptului ca m-am amestecat în discutii unde eu nu aveam toate elementele necesare ca sa fiu obiectiva.

Dar acum ca s-au linistit lucrurile *:), as vrea sa revin la intentia mea initiala care era sa raspund la mesajele tale care m-au impresionat si m-au întristat.

Inteleg ca esti într-o noua scoala si ca te simti singura si un pic depasita de situatie, ceea ce este absolut normal caci, schimbând locul … mediul … persoanele …, ti-ai pierdut unele repere iar perioada de adaptare necesita timp si energie . Este normal sa te simti obosita caci orice adaptare la un mediu / loc nou necesita un consum mai ridicata de energie din partea creierului. Dar cu fiecare saptamâna care trece lucrurile se vor ameliora, cred eu.
Te rog sa fi mai îngaduitoare cu organismul tau si sa-i lasi timpul necesar sa se adapteze la noua situatie. Organismul nostru nu este un robot care sa se adapteze automat oricarei situatii; avem nevoie de timp si rabdare, si mai ales uneori de îngaduinta fata de noi însine.

In acelasi timp, faptul ca aici în noua scoala nu ai gasit deocamdata ceea ce sperai, cu toate ca ai facut sacrificii si ti-ai pierdut (crezi tu) prietenii, te-ai indepartat de persoana iubita, provoaca in sufletul tau deceptia, teama cu tot cortegiul lor de stari neplacute, si care la rândul lor provoaca nesfârsite dialoguri interne pe care le ai cu tine însuti, si care sunt mari consumatoare de energie nervoasa.
Deci, pe lânga energia suplimentara de care ai nevoie la adaptarea într-o scoala noua, tu îti mai epuizezi si o parte din rezervele de energie cu gânduri negre, cu acest dialog intern energivor, cu aceste reprosuri pe care ti le faci singura, cu aceste cautari anxioase, când de fapt tu esti pe drumul cel bun si nu mai este poate nevoie sa cauti mare lucru deocamdata, ci doar sa continui sa înaintezi si sa astepti ca organismul tau se se re-echilibreze singur din punct de vedere bio-psihic.

Fiind obosita de schimbare, de atâtea gânduri, de neliniste, de deceptie, este normal ca vezi doar partea rea, grea a vietii … Dar când scri si gândesti ca ajungi „sa descoperi înca un motiv de a pleca”, nu este bine. Din fericire, creierul uman este atât de minunat constituit, încât sta în putinta noastra sa controlam o parte din ce se întâmpla în el, si tocmai asta ar trebui tu sa faci !

Deocamdata tu ti-ai pus fara sa vrei acel filtru …/ „ochelari de cal” cum spunea cineva aici, si te-ai hotarât sa selectionezi din tot ce se întâmpla în jurul tau doar acele elemente negative care sa arate ca ai dreptate in parerea pe care ai hotarât sa o ai despre tine, adica „sunt un nimeni”. Dar si omida, înainte sa devina un fluture minunat, este un „nimeni” care a avut nevoie de timp pentru a se metamorfoza !!
Cauta sa te gândesti mai putin la ce nu este cum vrei tu, sa fii mai îngaduitoare cu slabiciunea si lipsa ta temporara de energie, si sa te concentrezi mai mult asupra ceea ce faci concret în viata cotidiana, asupra celor din jurul tau … dar fara a face un efort deosebit. A-ti îndrepta atentia asupra a ceea ce este in jur (ex.ce faci tu la scoala … mersului pe strada … activitatilor cotidiene … lucrurilor, senzatiilor corporale, respiratiei, persoanelor din jur, discutiilor …) sau altceva, înseamna a opri cât de cât acel suvoi de gânduri care te epuizeaza si-ti ia din energia de care ai nevoie ca sa înveti si sa obtii bursa. Este un proces complicat foarte bine explicat de medicul elvetian Vittoz si de neurostiinte, dar destul de usor de pus în practica: concentreaza-te mai mult asupra a ceea ce este în afara ta, si a ceea ce simte corpul tau, si mai putin asupra gândurilor tale negre.

Este cum spui tu „cea mai grea perioada din viata” ta caci trebuie sa faci fata la adaptare, la aceste gânduri negre obsesive care te-au invadat, la teama de viitor si nu prea pari sa discuti cu cei de lânga tine de asta, în aparenta…. Eu cred ca vei reusi sa scapi de aceste gânduri negre daca te vei gândi mai mult la ce ai reusit pâna acum, la momentele placute pe care le-ai trait si care sunt în tine (doar ca s-au refugiat într-un colt din sufletul tau) ….daca îti vei da singura curaj…. Ce bine ar fi daca din când în când, cât mai des, te-ai gândi la acele momente si ai trece mai repede cu vederea lucrurile neplacute ce ti se întâmpla si pe care, oricum, nu ti le explici prea bine deocamdata. Creierul nostru este atât de minunat constituit încât ne permite acest lucru: sa ne îndreptam atentia în alta parte, când ceea ce vedem, auzim, traim ne face sa suferim. Foloseste-te de aceasta capacitate si evita cât poti sa te opresti prea mult asupra a ceea ce te face sa suferi.
Este bien ca dormi: este un fel natural si odihnitor al creierului de a se odihni si a evita contactul cu o realitate deocamdata nesatisfacatorare pentru tine.

Eu cred ca drumul pe care l-ai apucat este greu, dar este cel bun si ca, usor usor, va fi din nou soare si pe strada ta, îti vei regasi energia, vei putea obtine rezultate din ce în ce mai bune si vei reusi sa obtii acea bursa; totul este sa ai rabdare si întelegere pentru tine însuti, sa eviti acele gânduri sumbre, pareri urâte despre tine, si sa-ti petreci mai mult timpul în actiune, învatatura, sport, contacte cu alte persoane … si mai putin cu gânduri, mai ales sumbre, nefolositoare …

Astept sa-mi spui cine face parte din viata ta si te-ar putea ajuta în aceste momente grele dar trecatoare.

O saptamâna frumoasa.

Cu drag.

Mary R.

7 11 2013
Claudiu

Buna Miranda! Cum te mai simti?! Tot starea aia ingrozitoare? Ai fost la un preot sa te spovedesti? Roaga-te draga mea si ai putina rabdare si multa nadejde in bunul Dumnezeu! Te rog sa nu pui in aplicare acele ganduri. Stiu ca doar asta vrei acum, sa scapi si gata dar e doar o ispita, una foarte puternica. Esti atat de tanara. Gandeste-te, nu ai vrea sa ai in viitor o familie, un sot care te iubeste, 2-3 copii frumosi si zvapaiati care sa-ti lumineze zilele? Mai ai putina rabdare. Dupa ce trece furtuna, rasare soarele. Dupa intunericul noptii apar zorii unei noi zile. Ai putina rabdare, te rog. Doamne ajuta! Cu drag, Claudiu.

10 11 2013
miran637gx

O sa par paranoica daca o sa spun ca anume in acest moment scriind simt cum tot corpul imi este inundat de o stranie fericire.Ofericire ametitoare si simpla,fara a avea in spate un oarecare evenimemnt.Cred ca abia acum imi dau seam ca e fericirea de a trai.Reusitele nu s-au schimbat prea mult,cu toate ca daca ma gindesc nici nu u fost prea negative.Cred ca momentana mea problema e faptul ca sunt prea ambitiosa si cer probabil imposibilul de la mine.Se zice ca in viata avem doar ceea ce putem moral,fizic si spiritual sa avem,decci iata,am 8 fie si 8,am 9 sau 10 nu mai conteaza,important e ca acum am inceput sa mai vad si alte lucruri.Lucrur simple ,care duc fericire,daca nu sint prmanent strangulate de ideile studiilor.Am invatat sa tin lucrurile partiale.AICI si ACUM am primit o nota proasta ,e acum si aici iar in urmatoarea clipa am sansa sa uit si sa traiesc ca si cind nu exist.In fond nu ajut pe nimeni cu ciuruielile de auto-dojeneala,pentru ca nimeni nu stie ce e acolo si nici nu trebuie.Ma descurc si singura cu propriile deriluri.In rest ce-as putea sa mai povestesc din viata mea noua…MI-am regasit o veche prietena care se dovedeste ca mi-a pierdut datele de contact si nu nu a mai vrut sa comunice cum mmi-am inchipuit eu.Am alaturi de mine pe mama,pe cea mai buna pritena pe care era cit pe ce s-o pierd din cauza ,,ideologiilor,,mele.Sunt fericita ca am ajuns aici la momentul potrivit si multumesc tuturor celor care nu au intirziat sa sacrifice citeva cllipe intru ajutorul unei persoane absolut straine.E tot posibil sa-mi revie straea dar sper sa nu se intimple curin,de aceea in urmatoarele saptamini vreau sa vizitez site-ul pentru a spune tuturor cit de frumoasa este viata.Mi-a placut mult gindul Marie,,Esti pe calea cea buna,,.De azi va fi motto-ulmeu care imi va servi drept scut protector gindurilor si regretelor unor zile frumoase dar iluzii.Nu stiu daca am luat decizia corecta ,dar stiu ca am facut-o si nu mai pot da inapoi.Am fost singura care a infruntat tipajele si cred ca am avut de suferit si din acest caz.Ma rog.Sunt acum ,aici.

Apropo..Mary,daca vei vizita aceasta pagina as vrea sa-ti adresez o intrebare.As vrea sa fac studii in domneiul psihologii,dar nu stiu ce trebuie sa fac,cu ce ar trebuie sa incep si daca merita sa fac aceasta alegere.Sunt din Republica Moldova si nu stiu in cit de posibil ar fi sa obtin o bursa de studii in Romania(marea mea dorinta).Ce parer ai despre acest domeniu?Este unul de perspectiva sau nu prea?Tin sa mentionez ca-mi fac studiile intr-un liceu la profil uman si unul dintre regertele mari ale mele a fost faprul ca am ales sa fac anume profil umn si nu real(asta in conditiile in care tin sa-mi fac studiile sau la drept sau la jurnalism)Ce ai putea sa-mi zici in aceasta privinta?

ps Scuze pentru prea multe intrebari referitoare la studii,dar am mare nevoi de pareri si experienta oamenilor care deja au trecut prin aceste perioade si etape le vietii si ar putea sa ma ajute cu simpla relatare a experientei lor personale.

11 11 2013
Stef

Miran,
Toate aceste informatii le gasesti pe internet(intra pe pagina Colegiului Psihologilor). Poti da examen la o facultate particulara sau una de stat. Gandeste-te bine inainte, de ce anume vrei sa studiezi psihologia si mai ales daca esti pasionata de asta(daca ti se potriveste). Studiaza pe internet care sunt domeniile in care poti lucra si gandeste-te unde ti-ar placea sa lucrezi, stabileste-ti scopul. Pentru a deveni psihoterapeut iti va fi necesara o perioada lunga de timp, iar formarea unui psihoterapeut nu se va sfarsi nicicand. Acesta va fi in continua formare, intr-un continuu proces de invatare. Dupa absolvirea facultatii vei urma un master, apoi o specializare si apoi alti ani de formare(depinde de tipul de terapie pe care doresti sa il practici). Formarea unui psihoterapeut dureaza (dupa master) de la patru la sapte ani(pana cand acesta va avea drept de libera practica,etc). Daca esti pasionata si decisa toate acestea nu te vor speria! Mult succes!
Este curioasa intoarcerea ta la 180 grade intr-un timp atat de scurt. I mare grija cu starile acestea contradictorii……Nu este o „vondecare” miraculoasa, nici o trezire, ci doar o alta etapa a unei depresii probabil….
Te asteptam sa scrii daca vei mai avea stari proaste sau intrebari.
Numai bine!

12 11 2013
Mary R.

Miran,

Ma bucur atât de mult sa aflu ca te simti bine dupa „furtuna” pe care ai traversat-o, si ca ai înteles ca putem sa ne facem singuri rau interpretând gresit unele lucruri din viata (chestia cu vechea prietena). Oricum, acum ca ai vazut ca acele stari neplacute sunt trecatoare, le vei suporta mai usor daca vor mai reveni, caci vei stii ca le poti stapâni si ca, dupa ele, urmeaza perioade mai bune, de liniste si chiar fericire.

In ce priveste întrebarea ta privind studiile de psihologie, eu personal consider ca este un domeniu frumos, iar faptul ca esti la uman, cred ca este bine, atât pentru psihologie cât si pentru jurnalistica. Eu eram la liceu la profilul real si am urmat totusi studii de limbi straine unde majoritatea colegilor mei veneau de la uman.
Te înteleg când eziti sa începi studii de psihologie caci nu stii daca dupa aceea vei gasi de lucru usor. Si eu am ezitat mult, mai ales ca acum câtiva ani era si mai greu sa-ti gasesti de lucru ca psiholog/psihoterapeut.
Eu personal am preferat la început sa fac o facultate de limbi straine, pentru ca îmi placea si asta, pentru ca eram aproape sigura ca voi avea de lucru si bani înca din facultate (traduceri, meditatii – pregatire, etc. ) si pentru ca voiam sa vad cum mai este si în alte tari. Mai apoi, de îndata ce s-a ivit ocazia, am urmat studii de psihologie si psihoterapie în strainatate.

Nu stiu prea bine care sunt posibilitatile de lucru acum în România pentru cineva care face studii de psihologie, dar banuiesc ca sunt mai multe decât acum 10-15 ani. Am vorbit asta vara cu doi vecini de ai mei din România care isi terminasera licenta la psihologie (3 ani) si îsi gasisera de lucru destul de repede: unul într-o asociatie caritativa ca psiholog iar celalt într-o firma la serviciul de resurse umane. Nu stiu daca mai facusera stagii pe undeva si nici daca mai aveau de gând sa-si continue studiile mai târziu (master). Fiecare cu norocul lui.

Ma bucur ca ai alaturi de tine pe mama ta si pe o buna prietena, care reprezinta ajutoare pretioase la nevoie.

Sper din tot sufletul sa obtii vreo bursa de studii în Romania.
Am vazut ca pe internet poti gasi multe informatii privind facultatile si posibilitatile de locuri de munca.

Cu prietenie.

Mary

12 11 2013
miran637gx

ms.Nu stiu ma mai gindesc.Chestia cu real si uman a fost chiar una foarte dureroasa si ma marcat destul de mult,cu toate ca nu pot spune ca era de bne.Toti mi-au zis ca trebuie sa merg la real,ca voi putea face fata,ca sunt in stare,pe cind eu stiam si stiu si acum ca nu avea cum sa fiu acolo nici pe departe asa cum doream eu.Am ales sa merg impotriva tuturor ,infruntind chiar si ideile ca la uman merg dooar elevii incapabili,care nu vreau sa invete.S-a dovedit a fi destul de greu,iar urmarile alegerii le mai simt si acum.Nu-mi mai vorbesc profesorii din liceul anterior,nu-mi mai vorbesc nici colegii de clasa, si toate din ce cauza?!Am ales sa merg la un alt liceu cu prifil uman si nu am dorit sa ramin a cel cu profil real.Prostie.Cit de marginalizati ot sa fie in ideii unii oameni.Cred ca marea problema a mea a si fost aceasta situatie,pentru ca fiind o persoana foarte infuentabila si acum mai reactionez bolnavicios la unele persoane.Am momente in care inca si acum mi se pare ca am gresit ,cind am decis sa schimb eu toate ideologiile gresite.Si poate ca nici nu sunt gresite?

17 11 2013
Mary R.

Buna Miran,

Eu cred ca înainte sa alegi între real si uman, tu, care dupa parerea mea esti o persoana care nu ia hotarârile fara sa se gândeasca, ai cântarit bine lucrurile si ai tinut cont de ceea ce vrei tu sa faci mai departe.

Tu nu ai tinut cont de opinia celor din jur si ai ales ceea ce simteai tu ca este bine pentru tine. Ai dat dovada la vârsta ta si în cazul acesta de mult curaj, lucru pentru care te felicit. Nu-ti fie teama caci sa stii ca oricare dintre cele doua posibilitati (uman sau real) îsi are avantajele si dezavantajele sale. Important acum ca ai ales este sa-ti continui drumul fara regrete inutile si sa te bucuri de alegerea ta fara sa tii cont de ce spun altii.
Si oricum, de-a lungul vietii, ai sa întelegi ca un drum ales nu este definitiv si ai sa ai, de foarte multe ori, ocazia sa mai schimbi „directia”, sa o adaptezi în functie de ce crezi si ce-ti doresti. Important este sa nu regreti si sa te sperii de la o vorba spusa de unul sau de altul.
Pe orice drum ai apuca, exista lucruri bune(avantaje). Important este sa te bucuri de acele lucruri bune si sa nu regreti ceea ce ai pierdut datorita alegerii.

Este normal sa fii influentabila la vârsta ta si nu trebuie sa fii prea aspra cu tine caci mai toti am fost influentabili la vârsta asta si chiar si mai târziu… *:) . Vad ca poti sa fii influentabila în unele situatii iar în altele nu. Nu-ti face griji !

Nu te preocupa de faptul ca unii colegi sau profesori de la fostul liceu nu-ti mai vorbesc caci este normal; toata lumea este ocupata, grabita … si nemaifiind cu ei, aveti mai rar ocazia sa va vedeti si sa vorbiti. Nimeni nu are nimic cu tine caci alegerea ta este a ta si este vorba de viitorul tau si doar al tau, nu de al lor. Nu-ti fa griji! Ai încredere în tine!

Cu prietenie.

Mary

17 11 2013
miran637gx

Nu stiu de ce ,dar tu ,Mary,ai devenit un fel de voce a mea interioara,care stiu ca orice intrebare nu i-as da ma va inaripa.Esti sngura persoana din lumea asta care stie despre mai multe lucruri de cit stiu eu insami despre mine.Ma bcura faptu ca acum nu trebuie sa mai stau cu pix negru in mina si sa insir file umede de lacrmi din jurnal.Trebuie sa te simti o peroana implinita ,pentru ca in primul rind esti cel care te tine de mina atunci cin cazi.

17 11 2013
Mary R.

Ma bucur mult Miran, ca pot sa te ajut cu ceva si o fac cu placere si din toata inima. Iar daca prin cuvintele mele pot sa te fac sa treci mai usor prin aceasta perioada de nelinisti, specifica adolescentei, efortul meu este raspaltit din plin.

Imi face placere sa stiu ca îti este mai bine si îti continui drumul ca sa obti ce îti doresti.

Cu prietenie,

Mary

31 01 2014
miran637gx

Acum nu mai cred nici in Dumnezeu si daca nu mai cred in el,nu mai cred in mine nu mai cred in nimic.Fara credinta omul e umbra.Nu stiu cind am devenit ateu,dar simt ca nu mai inteleg nimic.De ce m-a parasit chiar si el??De ce nu exista atunci cind am cea mai mare nevoie de el?De ce nu–l mai simt in mine?Daca exista ar trebuie sa ma ia ,daca ma iubeste ar trebui sa ma crute,iar daca nu …ma voi adresa divolului,pentru ca tot mai mult ma incred in existenta lui de la o vreme si presupun ca tarieste in mine si asteapta sa ma ajute.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: