Antonescua

24 03 2012

Poate ca nicioadata nu am gandit asa prea departe , la moarte , adica doar m-am gandit dar nu am putut si nu o pot face fiindca sunt o fire prea egoista si prea protectoare cu propia persoana . ” Nu vreau sa mor , dar nici sa mai traiesc in intuneric ” cam asa se explica starea mea .
Sunt o adolescenta , care nu-si mai vede rostul insa continui , continui si nu stiu de ce ? La inceputului stari mele de tristete am spus tuturor cum sa simt si ce simt , nu m-au ascultat nu m-au inteles ; cu timpul am preferat sa nu le mai spun nimic sa ma prefac ca totul e ok , sa mint , iar viata mea sa fie plina de minciuni si de pasti pe care trebuie sa mi le pun . Am preferat sa tac , daca nimeni nu ma ascultat doar ca acolo undeva in interiorul meu ma simt nelistita si numai seara sau cand sunt singura acasa ma pot descarca si vorbi despre ceea ce ma doare cu adevarat .
In momentul de fata probabil ca spun numai aberatii , stiu insa nu as fi crezut vreodata ca ma voi simti asa de . . . singura . Nu as fi crezut vreodata ca lumea in care traiesc va fi compusa doar din mine si atat .
Imi cer scuze daca am scris prea mult sau eu stiu de deranj , dar nimeni nu ma ascult , nimeni nu ma intelege . . . si nu e de o zi starea acesta , de o luna , de mai multe luni ci de mai mult ani .

Anunțuri

Acțiuni

Information

2 responses

29 03 2012
betivan_ratat

Buna.In primul rand,vreau sa-ti spun ca esti un „om normal”.Orice om normal,cel putin o data in viata se gandeste la sinucidere.Foarte putini o pun in practica.Asta pentru ca ii ajuta speranta.Toti oamenii au avut,au si o sa aiba si de acum incolo probleme(insatisfactii).Cu timpul inveti sa le accepti,te feresti de ele si daca ai destula putere psihica le combati cu detasare.De inteles nu o sa inteleaga nimeni prin ceea ce treci,decat formal,adica raportat la un anumit sablon.Doar tu vei putea sa-ti rezolvi problemele si sa-ti impui sa mergi mai departe.Tu si destinul tau.Bine ar fi sa nu fim naivi multi dintre noi si sa luam viata ca atare cu bune si cu rele.Din pacate noi cei care suntem visatori si care ne dorim o viat ca-n povesti suntem dezamagiti si suferim.Tot noi suntem de vina pentru ca in naivitatea noastra am crezut ca viata e ca un roman(de dragoste,actiune sau orice alta intriga isi doreste fiecare).In viata reala trebuie sa te descurci singur,la fel cum te nasti.Poti fi dezamagit de rudele primare,ce sa mai zic de asa zisii prieteni.Ideal ar fi sa te folosesti de ei nu sa astepti ceva din partea lor.Din pacate pentru noi „oropsitii” avem o constiinta care ne impiedica sa facem asta.Dar in viata trebuie sa alegi.Ori esti lipsit de suflet si constiinta si te realizezi,ori avand acele „calitati” iti accepti soarta.Pot doar sa-ti urez sa ai parte de o soarta prielnica.De ajutat nu o pot face nici eu si nici altcineva.Esti singura care o poate face.Sper sa treci peste toate obstacolele prezente si viitoare.

1 04 2012
Ionut

Eu simt ca intru intr-o astfel de zona. Ai mei nu ma asculta si nu am cu cine povestii. Eu as fi bucuros daca noi acestia am discuta si intre noi sa ne ajutam pentru ca pe mine ma sperie gandurile mele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: