Nikki

23 09 2015

Salut,am 16 ani sunt nascut in Moscova dar lovuiesc in Romania(Bucuresti) de aprox 15 ani ,anul acesta m-am mutat in Anglia la o scoala privata in orasul Warminester un oras foarte plictisitor si in aceasta scoala sunt doar 18 copii care sunt total diferiti de mine , nu am cu cine sa vorbesc aici si imi este extrem de greu cu regulile acestei scoli deoarece nu ai voie sa faci absolut nimic la ora 10 seara ne confisca telefonu si multe altele , eu am fost obisnuit cu o viata ft usoara parintii imi dadeau 1-2 mil pe zii eu ma duceam cu prieteni fumam niste iarba radeam ,mancam, mergeam in dif locuri era totul super ,dar am decis ca trebuie sa ma mut ca sa fac ceva cu viata mea si sa invat macar putin.,,,.dar imi este enorm de greu si nu pot pleca de aici pentru ca am platit 80 de mii de euro pentru acest an scolar si ma simt foarte prost fata de parintii mei care mi au oferit mereu tot ce e mai bun si tot ce am vrut , cred ca asta este si cauza dece imi este atat de greu sa stau aici deoarece m am obisnuit cu o viata foarte usoara,.,.,, am ganduri sa ma sinucid dar am 2 surori 1 mama 1 tata care ma tin in viata dar simt ca inebunesc aici efectiv nu mai pot respira pentru ca nu am voie sa fac absolut nimic . Rog ajutor nu stiu ce sa fac simt ca explodez efectiv.. ma gandesc la viata de acum 1 luna si incep sa planga sa am nervi si ganduri sinucigase ca nu am scop in viata asta ca parintii imi dau tot si eu nu apreciez nimic si invat foarte prost

Anunțuri

Acțiuni

Information

13 responses

23 09 2015
amintirivesnice3

probabil ca ti se pare totul greu deoarece s-au intamplat multe lucruri intr-un interval de timp foarte scurt si iti e greu sa te integrezi print-o lume noua si oameni noi…dar incet,incet te vei obisnui,este foarte bine pentru ca te gandesti la un viitor ,este foarte bine daca te gandesti la parintii tai si te admir ca inainte sa faci marea greseala te-ai gandit la ei…e foarte urat sa lasi in urma ta tristete si un nor de lacrimi…iti spun eu,am trecut prin multe,dar am invatat cum sa fac fata fara sprijinul nimanui,tin in mine multe lucruri ,cu timpul vei invata cum sa devii mai puternic,multumesc ca ai citit comentariul meu 🙂

24 09 2015
nikki

Oricum nu cred ca m as fii sinucis niciodata dar ca idee ca macar am gandu asta si ca nu imi place viata deloc nu vad chestiile bune in viata mi se pare totul un caccat nu am voie sa fac nimic aici si simt ca traiesc degeaba si ca ma sufoc cand ma gandesc ca trebuie sa termin semestru aici

25 09 2015
Gabriela

Dragă Nikki,

Citindu-ți mesajul m-am gândit (fără satisfacție, e doar o constatare) că cine spunea că banii nu aduc fericirea avea mare dreptate.
Warminster – zice Google că e un mic orășel (din poze pare un oraș tradițional) cu o istorie foarte îndelungată și o școală dintre cele mai vechi din Anglia. Deci condiții ideale pentru învățătură. Din câte scrii, bănuiesc că e o școală cu disciplină strictă, în stilul tipic școlilor de elită din Anglia. Adică nu te învață numai carte, te ajută să îți formezi și caracterul, deprinzându-te să îți controlezi impulsurile (de a fuma iarbă, a lenevi, a naviga în neștire pe internet). Nu pot decât să îi felicit că nu permit folosirea telefoanelor mobile peste noapte – pe lângă faptul că te-ar tenta să stai online în loc să te odihnești, se pare că dăunează sănătății prin câmpurile electromagnetice de joasă frecvență pe care le emit.
Prin urmare, n-ai nici un motiv să te plângi. Privit cu ochii unui tânăr din România, care se zbate să își facă un drum în viață fără ca nimeni să-l ajute, tu ești extrem de norocos.
Îți doresc spor la învățătură!

Cu gânduri bune,

Gabriela

29 09 2015
Nikki(Nikita)

Sunt destul de mare sa realizez ca trebuie sa ma odihnesc si sa nu stau pe telefon dar ideea asta ma seaca ca iei imi iau telefonu cand vor, fac ce vor din mine. Prietenii mei din Ro sau din Londra se distreaza zilnic si si invata in acelasi timp intelegi? cand ma gandesc ca ei sunt acolo se simt bine si eu sunt aici intr o scoala cu atat de stricta si doar cu 18 copii , din care doar 2 baieti sunt ok ,restul..efectiv nu ai ce vorbi cu ei, si simt ca explodez cu program asa incarcat si plus ca nu am macar 1 min de distractie pe toata saptamana , nu mai vad sens de a trai nu vad fericire in nimic

29 09 2015
Gabriela

Dragă Nikki,

Sunt sigură că schimbarea prin care treci e dificilă tocmai pentru că e radicală. Dar îți propun să ai răbdare. Și să încerci să o privești ca pe o experiență unică, din care sigur vei câștiga. Școlile din Anglia au o aură aparte. Mai ales pentru anglofili. Nu e aici locul să dezvolt ideea, dar găsești în biblioteca liceului mai mult ca sigur o carte de istorie a învățământului din Anglia.
Oricum, în afara calității învățământului în sine (care probabil nu mai e ce era), mai sunt renumite pentru două lucruri: accentul pe care-l pun pe sporturi de tot felul și pe disciplină. Dar asta e deja ceva care face parte din tradiția lor, ca popor.
Nu știu nimic despre liceul tău, așa că îți propun să ne povestești și nouă cândva, când o să ai timp și chef, cum e școala acolo. Ce materii înveți? Cum sunt laboratoarele (fizică, chimie)?
Și ca să te amuzi, îți recomand să citești o povestire scrisă de George Orwell despre școala cu internat în care a învățat el de la 8 ani și pe care a urât-o sincer. O găsești aici:
http://www.orwell.ru/library/essays/joys/english/e_joys

Uite un fragment:

“Whoever writes about his childhood must beware of exaggeration and self-pity. I do not claim that I was a martyr or that St Cyprian’s was a sort of Dotheboys Hall. But I should be falsifying my own memories if I did not record that they are largely memories of disgust. The overcrowded, underfed underwashed life that we led was disgusting, as I recall it. If I shut my eyes and say ‘school’, it is of course the physical surroundings that first come back to me: the flat playing field with its cricket pavilion and the little shed by the rifle range, the draughty dormitories, the dusty splintery passages, the square of asphalt in front of the gymnasium, the raw-looking pinewood chaplet at the back. And at almost every point some filthy detail obtrudes itself. For example, there were the pewter bowls out of which we had our porridge. They had overhanging rims, and under the rimes there were accumulations of sour porridge, which could be flaked off in ling strips. The porridge itself, too, contained more lumps, hairs and unexplained black things than one would have thought possible, unless someone were putting them there on purpose. It was never safe to start on that porridge without investigating it first. And there was the slimy water of the plunge bath — it was twelve or fifteen feet long, the whole school was supposed to go into it every morning, and I doubt whether the water was changed at all frequently — and the always-damp towels with their cheesy smell: and, on occasional visits in the winter, the murky sea-water of the local Baths, which came straight in from the beach and on which I once saw floating a human turd. And the sweaty smell of the changing-room with its greasy basins, and, giving on this, the row of filthy, dilapidated lavatories, which had no fastenings of any kind on the doors, so that whenever you were sitting there someone was sure to come crashing in. It is not easy for me to think of my schooldays without seeming to breathe in a whiff of something cold and evil-smelling — a sort of compound of sweaty stockings, dirty towels, faecal smells blowing along corridors, forks with old food between the prongs, neck-of-mutton stew, and the banging doors of the lavatories and the echoing chamber-pots in the dormitories.”

30 09 2015
Nikki(Nikita)

Multumesc mult ca incerci sa ma ajuti! dar nu o pot lua decat ca pe o experienta foarte proasta si inutila , uite programu.
7:15 trezirea
7:40 mancam
8.40 incepem orele ,avem cam o ora sa ne recreiem dupa somn
la 8.40 mergem le meeting room sa ne faca prezenta si defapt la 9 incepem orele .
oraru de miercuri adica azi 9:00-10:00 matematica.
10:00-10:25 mergem la cantina sa bem un ceai si sa mancam ceva dulce dupa care ne mai raman 10 min free time de relaxare.
10:25-11:25 buissines 11:25-12:25 istorie avem 2 ore una dupa alta fara pauza dupa care iar avem pauza de pranz cand mancam de la 12:25 pana la 1:20 la 1:25 iar meeting si dupa inca 3 ore 1:25-2:25 combined science (chimie ,fizica sau biologie ) 2:25 iar mate pana la 3:25 dupa iar pauza de ceai pana la 3:50 dupa inca o ora (buissines) pana la 4:50 dupa o ora jum de sport , apoi mergem in camera 20 de min facem dus apoi masa de seara si la 7:00 pana la 8:30 teme ,sta un prof pe capu nostru sa facem temele 1 ora jum , dupa ne mai ramane 1 ora jum pan la stingere in care facem ce vrem
Reguli: uniforma,fara telefoane ( nici macar in pauza in free time nu avem dreptul sa avem telefonul la noi ) nu avem voie sa vorbim decat engleza si multe alte reguli stupide si penibile care ma fac sa ma simt un copil care depinde de acesti oameni necunoscuti care simt ca rad de mine cand se comporta cu mine ca cu un copil de 2 ani , nu am voie sa merg la magazin nici 1 minut de luni-vineri ! spune tu , nu este exagert? plus pe langa asta am doar Chinezi si Thaildandezi aici majoritatea si nu am ce vorbi cu ei pentru ca suntem total diferiti , stii ce i am intrebat ? daca le place aici , stii ce mi au raspuns aproape toti? ca le place mai mult decat acasa deci imagineaza ti ce viata aveau inainte si ce parinti au , ei bine eu m am obisnuit invers de ei si stiu ce insemna distractie si lumea …si deasta imi esste atat de greu ma simt atat de singur aici.. incat nici nu iti poti imagina si crede ma ca am 10001 de prieteni si o iubita care oricum nu ma pot ajuta pentru ca nu sunt aici !

30 09 2015
Gabriela

Dragă Nikki,

Îți mulțumesc pentru mesajul detaliat. E cam ce mă așteptam.

Programul e într-adevăr foarte încărcat, dar și foarte interesant. Un program conceput pentru cei care vor să facă performanță. De altfel, bănuiesc că te așteptai că va fi o schimbare totală față de școala românească. Întâmplător, știu câte ceva despre asta pentru că am experiență directă ca părinte și ca prof. Nu fac comparație cu școala de pe vremea mea, pentru că nu e relevant.
Întrebarea la care va trebui să te gândești este asta: tu, de fapt, ce vrei? Să faci performanță sau să te distrezi?
Nu-mi spune că se poate să și înveți și să te și distrezi. E imposibil. (E interesant că englezescul „distract” chiar asta înseamnă: a distrage, a abate atenția de la) Zgomotul e prea mare în societatea modernă: ne bombardează creierul informații (dacă se pot numi așa) pe toate canalele. Atenția noastră e făcută praf, din cauză că e prea solicitată. De exemplu, te apuci să faci un exercițiu de mate și sună telefonul. Vorbești scurt, vreo câteva minute. Dai să reiei exercițiul, dar zici că mai întâi n-ar strica să dai un clic să vezi site-ul ăla de care îți spunea prietenul la telefon. Ei, dar acolo mai sunt o grămadă de alte lucruri interesante, mai dai un clic și tot așa. Ai pierdut o jumătate de oră. Închizi telefonul și revii la exercițiul de mate. Unde rămăsesei?
Toți știm ce înseamnă să încerci să te concentrezi la ceva și să nu poți.
Ei, ca să înveți bine (mai ales mate și științe) trebuie să te poți concentra foarte bine.
De asta profii din școala ta fac tot posibilul să vă izoleze de sursele de zgomot. Chiar și uniforma tot scopul ăsta îl are. Dacă toți sunteți îmbrăcați la fel nu îți va atrage atenția haina colegului.
Bineînțeles, pentru distracție era perfect să rămâi în România.
Toți cei pe care i-ai lăsat în România și de care, sunt sigură, îți e foarte dor, te vor înțelege și te vor sprijini, dacă țin la tine cu adevărat. Distanța fizică va cerne lucrurile. Important e că ai sprijinul familiei.

Prin urmare, curaj și spor la învățătură!

Gabriela

28 09 2015
Alexandru

Buna. Ma numesc Alexandru, am 22 de ani si as vrea sa va spun povestea mea in speranta ca o sa ajute pe cineva. Totul a incepu in urma cu un an si ceva timp in care au inceput sa ma macine unele neputine si neajunsuri ca sa le spun asa (sanatate,bani, probleme familiale etc.). Eu fiind genul de persoana cu un caracter mai dur dar nu puternic, am preferat sa tin in mine si las lucrurile sa stagneze. Nu am avut puterea sa le infrunt si sa incerc sa le depasesc. Si uite asa timpul a trecut si aceste neputine au inceput sa ma apese din ce in ce mai tare si am ajuns sa fiu depresiv . Zilele treceau si de multe ori nici macar nu eram in stare sa ma ridic din pat, atat de praf eram..stateam vizionam filme porno si ma masturbam toata ziua iar cand ma simteam mai fresh ieseam foarte mult prin oras in cluburi, petreceri etc. eu fiind o persoana cu destul de multi prieteni si amici. Desi inainte cand beam si simteam ca ma ametesc ma opream tocmai pentru a nu fii vazut intr-o astfel de stare in societate si a ma face de ras, mai nou imi placea sa beau pana ce ma faceam crita, iar starile mele au degenerate si am ajuns tot mai praf si gandurile de sinucidere ma navaleau. Efectiv aveam psihicul atat de distrus incat nu mai gaseam placerea in nimic, noroc ca m-am gandit la cei pe care-i las in urma si la Dumnezeu ca de nu, nu mai eram. Si toate astea au fost pana in urma cu cateva zile cand in urma unei combinatii de […moderat…] am ajuns la urgente si era sa fac infarct. Vreau sa va zic sa stateam pe patul de spital si ma gandeam ca pot sa mor in orice moment si desi credeam ca ma cunosc foarte bine, abia in fata mortii mi-am dat seama de lucrurile cu adevarat importante si m-am rugat la Dumnezeu si Maicuta Domnului cum nu am mai facut-o in viata mea cu toate ca nu eram cel mai credincios tip, sa-mi mai dea zile, chiar si o zi cu promisiunea ca am sa ma schimb. Doar cand esti la un pas de moarte constientizezi ce este viata si cat de valoroasa este ea. Acum ca am trecut pot spune ca am renascut si nu-mi mai permit sa-mi pierd timpul. Vad lucrurile cu o alta nuanta si imi dau seama cata fericire am avut in jur si nu am stiut sa o apreciez. Nu zic ca nu aveti probleme, unele poate inimaginabile ca nu intamplator ati ajuns pe acest site insa va rog inainte de a face un gest necugetat sa va ganditi mai bine. Eu as fi dat orice ca sa mai traiesc. Cel mai jos mod in care puteti sa ajungeti e sa fiti boschetari, dar au fost si boschetari care sau ridicat si au ajuns niste oameni de valoare. Deci se poate !

29 09 2015
Adrian

Mulțumim, draga Alexandru! Am trecut-o intr-o căsuța de sine stătătoare, pe care am numit-o „Alexandru R”.

3 10 2015
Miss

Nikki,

Ce viata interesanta ai avut pana acum: nascut in Moscova (super), ai trait ani multi in Bucuresti (la fel de super), fara restrictii, cu prieteni si distractie, acum in Anglia (tot super), la o scoala aparte…

Inteleg ca ti-e greu sa te acomodezi si ai vrea sa iti traiesti adolescenta altfel, dar inainte de toate vorbeste cu tatal tau despre ce te framanta, asa cum ne-ai spus noua. Sunteti prieteni, va intelegeti bine? Drumul e acesta : parintii tai, in special tatal tau, fiind baiat.
Toate se pot rezolva!

Numai bine

6 10 2015
Nikki(Nikita)

Multumesc si tie si lui Gabriela ma simt mai bine si m am acomodat , m am obisnuit la program e totul ok mai rezist aici 7 saptamani si dupa aceea ma mut unde sunt toti prietenii in Dld College este situata in centrul Londrei .
Multumescu mult! succes

7 10 2015
Gabriela

Dragă Nikki,
Sper ca schimbarea asta de școală să fie spre binele tău. În perioada de până la mutarea la Londra îți recomand să citești „Down and Out in Paris and London” a aceluiași George Orwell. Te va ajuta să ai o altă perspectivă asupra orașelor astea două și a vieții, în general.
Când ai timp să scrii, mai dă-ne vești despre tine.
Multă sănătate (fără binge drinking și iarbă) și spor la învățătură!
Gabriela

7 10 2015
Miss

Cu placere, dar da Nikki, FARA IARBA si alte lucruri asemanatoare!!Asta cred ca i-a suparat si speriat mai mult pe parintii tai!
Sa-ti traiesti viata frumos! Cu bine,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: