Adriaelena

22 09 2015

Încep prin a îmi spune vârsta. Acum sunt aproape de vârsta majoratului,dar când am intrat în depresie aveam doar 16 ani. Sunt o fată care a dorit întotdeauna tot binele din lume oamenilor,chiar şi celor mai puțin bine-voitori. Nu aveam o stimă de sine ridicată,astfel încât am lăsat oamenii să profite de sufletul şi bunătatea mea,până am ajuns la depresie,furie intrinsecă,coşmaruri şi/sau insomnii. Timp de doi ani m-am învinovățit de multe lucruri banale sau,nu,care m-au marcat,în situația deja complicată,mă mai şi tăiam pe mâini,să scap de furie sau,obsesii. Părinții aveau o perioadă grea,certându-se,iar un prieten,avea probleme asemănătoare cu ale mele. Acest lucru întâmplându-se în ultimul an de depresie. După o perioadă,acel prieten,s-a sinucis. Acel lucru m-a marcat profund,timp de trei zile dupa ce am aflat că murise,am intrat în cea mai mare depresie. Şi am culminat cu tentativă de suicid,însă m-am gândit la oamenii pe care,îi las în urmă:părinți,frați. Şi am sunat la ambulanța. Am stai internată în spitalul de psihiatrie din Bucureşti. Şi am urmat tratamentul respectiv timp de 6 luni.Am reuşit să scap cu viața şi,acelaşi sfat vi-l dau şi vouă. Fiți puternici,dragii mei. Oricât de greu ar fi,orice durere vă macină,spuneți-o,urlați tare şi spuneți-vă of-ul. Viața e scumpă şi prețioasă. Un dar! Credeți-mă! Bucurați-vă de natură,de cer,de flori,adoptați-vă un câine,pisică,de care să aveți grijă. Şi luptați cu gândurile negre. Meritați tot binele din lume,dacă nu vine acum sau mai târziu,tot vine. Credeți şi vi se va îndeplinii. Iubiți-vă şi nu vă răniți. Nu. Vă implor! O să fie totul bine. Aveți încredere!

Anunțuri

Acțiuni

Information

26 responses

23 09 2015
Miss

Multumim pentru marturia ta! Esti o fata curajoasa, o mare calitate!

25 09 2015
adriaelena

Mulțumesc mult! Contează foarte mult pentru mine. Mersi . Multă sanatate si fericire!

26 09 2015
IN MEMORIAM

Multumiri pentru mesaj…sfaturi…foarte utile pentru cei in situatii critice/delicate/speciale…exemplul viu ca… se poate….
Numai BIIIIIIIIIIINEEEEEEEE !!!!

8 10 2015
girlwhocries

Vă multumesc din suflet. La fel si dumneavoastra. Numai bine!

8 10 2015
girlwhocries

Revin aici,insă nu cu o încurajare ci cu o rugăminte de a fi ajutată. Îmi cer mii de scuze pentru că vă răpesc din timp. Şi țin să îi mulțumesc domnului doctor Emanuel Sarbu,moderatorul acestui site. Vă mulțumesc din suflet.
Am căzut din nou într-o stare josnică. Nu îmi găsesc locul,nici fericirea. Nu stiu ce să fac. Îmi doresc atât de mult să mor. Nu stiu de ce. Nu stiu. Mă simt legată de familia mea. Ahh,le-aş face rău. Nici antidepresivele nu stiu in ce masura ma ajuta,doar mă face sa uit si sa ma gandesc la un pahar de apa in loc de un mănunchi de pastile. Nu găsesc scopul vietii,iar anul ăsta am bacalaureatul si mi-e teama sa nu pic la mate,pentru ca la materia asta nu ma descurc. Frica doarme în pat cu mine in fiecare noapte. Nu ma plang am trecut prin situatii mai grele,cu paralizii si zgomote in urechi.(cica,particule de calciu se desprindeau de peretele melcului urechii si pluteau..nu mai stiu in ce lichid)…e chiar greu să trăiesti,si cand ma gandesc ca acum doi ani iubeam viata si urmam legile morale pe care le impune statul.
Colegii din clasa mea ma jignesc,iar diriginta imi spune ca eu provoc scandalul doar pentru simplul fapt ca ma apar.
Sunt subiectiva. Sunt rea. Sunt rea. Si nu ma mai suport. In loc sa ajut imi plang de milă! Sunt laşă. Dar nu-mi găsesc rostul pe pământ. Dumnezeu m-a părăsit atunci când am ales să mor pentru prima oara?
Nu pot să scap de gânduri! Nu pot! Nu pot! Imi pare atat de rau pentru ca mi-a intrat in vene dorinta asta de a muri,incât imi vine sa mor,dar nu sa lupt. Nu stiu cum. Nu mai am putere. Sunt intr-un paradox. Am studiat toate filosofiile in incercarea de a-mi găsi un scop în viață,dar nu l-am găsit. Simt că mă prăbuşeşc în neant. Cad… Cad… si e întuneric acolo,şi îmi vine să țip,dar mi-e frică să nu-i trezesc pe ai mei. De ce gândurile mele negre,de a-mi face rău,de a mă răzbuna pe mine sunt mai puternice ca faptele mele bune?
Şi mi-e atât de dor de băiatul acela,care s-a sinucis. Mi-e foarte dor de el…
Iertați-mă pentru că v-am reținut atât. Vă multumesc mult pentru tot,tuturor!

9 10 2015
Adrian

Draga Adria (suna mai bine decat „girlwhocries” :-),

Bine ai revenit, chiar daca imprejurarile nu sunt cele mai fericite! Asa cum ti-am spus deja, cred ca este important sa discuti din nou cu medicul tau curant, cu cel care ti-a prescris antidepresivele despre care vorbesti. Sa te gandesti la un pahar cu apa este, oricum, mult mai bine decat sa te gandesti la moarte. Apoi, incet-incet, te vei putea gandi si la lucrurile frumoase la care te gandeai odata. Uneori, fiecare dintre noi avem nevoie de o mana de ajutor pentru a putea merge mai departe… cu atat mai mult atunci cand asupra ta este o presiune atat de mare cum este cea din clasa a XII-a!

Nu lasa teama sa puna stapanire pe tine, fie si doar din motivul ca nu poti schimba nimic. Gandeste-te la examenul de mate ca la un examen important, dar atat! Da, e important sa il iei, foarte important chiar, insa pentru asta trebuie doar sa lucrezi suficient de mult la materia la care zici ca acum mai scartai. Apoi, la examen, fa tot ce poti, si abia dupa aceea, DACA nu il iei, vezi ce e de facut pentru a te pregati mai bine pentru data viitoare… In rest, eu am invatat un principiu care m-a ajutat mult sa imi gestionez emotiile inainte de examene. Un unchi de-al meu mi-a spus odata: ‘mai mult decat sa te pice n-are ce sa iti faca’. Am ras atunci, dar am inteles ca e vorba doar de un examen. Un examen pe care il poti da din nou, la o adica. Viata inseamna mult mai mult decat un examen… Si am invatat sa iau lucrurile asa cum sunt… sa fac tot ce pot pentru a ma asigura ca il iau, dupa care sa stau linistit, pentru ca, vorba lui, ‘mai mult decat sa ma pice n-are ce sa imi faca’… Si le-am luat, rand pe rand… 🙂

Apoi, tin sa iti spun ca nu, Dumnezeu nu te-a parasit atunci cand ai ales sa mori pentru prima oara! Altfel nu ai fi in viata, nu crezi? El stie prin ce treci, si te priveste cu dragostea Lui chiar daca, momentan, nu ii poti simti prezenta. Asa cum parintii tai te iubesc chiar si atunci cand, poate, tu nu simti lucrul acesta. Asa cum si tu iti iubesti parintii chiar si atunci cand, poate, ati avut anumite discutii in contradictoriu…

Discuta cu ai tai, ok? Cere-le ajutorul! Atunci cand ceri ajutorul cuiva, oricat de infuriat ar fi pe orice motiv, se inmoaie si isi da seama ca nu ceri ajutorul doar ca sa te afli in treaba, ci pentru ca efectiv simti ca pierzi controlul… Deci sa nu iti fie nici teama, si nici jena, ci ai curaj! Si, mai ales, incearca sa discuti cu cineva de care esti poate mai apropiata despre ce simti. Poate cu mama ta? Sau cu vreo matusa, eventual mai deschisa sa discute?

Cu psihologul scolii ai discutat?

Apoi, gandeste-te la cateva mici „trucuri” care ajuta. De exemplu, bea seara o cana mare de ceai de sunatoare… fa sport, miscare, pana cand simti ca ai dat tot ce puteai, pana transpiri… Citeste o carte buna, placuta, pozitiva, vizioneaza o comedie, mananca o prajitura care sa iti placa, fa o baie cu spuma, in care sa te simti rasfatata… mergi la biserica, roaga-te… fa voluntariat la o organizatie (ONG)… Sunt o multime de astfel de mici secrete care te ajuta sa iti tii depresia sub control!

Cu prietenie,
Adrian

PS Hai sa ne tutuim, ok? Aici asa obisnuim, sa ne tutuim… 🙂

9 10 2015
girlwhocries

Mulțumezc mult…mult…O să fac tot posibilul să îți ascult sfaturile,Emanuel. Sunt foarte recunoscătoare pentru tot ajutorul. Nu ştiu cum să vă mulțumesc…

9 10 2015
Adrian

Cu drag! Cat despre cum sa ne multumesti stii deja… e suficient sa fii mai bine! Iar daca vrei sa faci mai mult, atunci cand vei fi mai bine, poti ajuta la randul tau pe cineva (asa cum ai inceput deja sa o faci si aici, pe site!). Dar acum ai grija de tine, ok?

9 10 2015
girlwhocries

Da. Mulțumesc mult. Multă sănătate şi tot binele din lume,ți-l doresc,Emanuel.

10 10 2015
IN MEMORIAM

REGRET ca treci prin clipe triste,coplesitoare…delicate…dar te rog sa ai rabdare…nu iti pierde speranta…vor veni si zile mai bune…chiar speciale…PANA ATUNCI neaparat trebuie sa iti deschizi sufletelul…sa ai increderea si curajul sa te destainui alor tai sau unei prietene……..UNUI PSIHOLOG…nu ezita!!!!! TE-AR AJUTA MUUUUULT,,,Psihologul nu trebuie sa fie neaparat cel al scolii…desi avand in vedere ca te jignesc colegii poate nu ar fi de evitat nici acea varianta…Care este motivul pentru care se intampla asta..??
SUBSCRIU LA SFATURILE DLUI ADRIAN……….
NUMAI BINE !!!!

10 10 2015
girlwhocries

Vă multumesc mult. Pentru întrebarea dumneavoastră,răspunsul este acesta. În urma cu vre-o doi ani i-am luat apărarea unui băiat din clasă pe care îl băteau,iar după aceea au început să răzbune pe mine,mă învinovăteau pentru lucruri pe care nu eu le făceam,mă jigneau şi încă nu au încetat. Cel mai grav e că,atunci când reacționez,diriginta îmi spune că eu provoc scandalul. Nu mai suport. NU POT SĂ-I IGNOR . PENTRU CA TRAIESC CU CONVINGEREA CA DACA EU NU VREAU SI INCERC SA NU FAC RAU OAMENILOR,EI DE CE AR FACE-O? Dar poate eu dramatizez lucrurile banale,cel mai grav este ca din lucrurile astea banale peste care o să dau toată viața,ajung să intru in depresie si sa am gânduri de suicid . Crede-ți că sunt o laşă,oameni buni?!!Vă rog,iertați-mă pentru că v-am reținut. Şi pe moderatorul nostru drag şi pe dumneavoastră. Numai bine.

10 10 2015
girlwhocries

De ieri iau antidepresive. Am fost la psihiatru.. si îi mulțumesc dmnului Adrian.

10 10 2015
Adrian

Excelent, Adria Elena! Sunt mandru de tine! O calatorie de o mie de mile incepe cu un pas… tu l-ai facut pe primul!

10 10 2015
girlwhocries

Vă multumesc mult,infinit de mult. Fără ajutorul dumneavoastră nu aş fi reuşit. Vă sunt recunoscătoare. O să înfrunt tot. Trebuie.

10 10 2015
Adrian

Cu drag! Ai fi reusit, fara indoiala! Esti mai puternica decat crezi. Ma bucur insa ca am putut sa iti fim alaturi!

10 10 2015
girlwhocries

O să revin aici cu sfaturi bune şi susținere pentru cei în nevoie,după ce o să fiu mai stabilă. O seară buna,Adrian. Şi multă fericire, îți doresc.

11 10 2015
IN MEMORIAM

AI procedat corect luandu-i apararea colegului agresat fizic,pacat ca ulterior ai fost si esti victima razbunarii lor…INCEARCA TOTUSI SA ANALIZEZI SITUATIILE NEPLACUTE CARE SE REPETA…SI CAUTA SOLUTII PENTRU A LE EVITA SAU MACAR a limita efectele nedorite….totusi de la ce/CUM incep ? Daca nu ai raspunde provocarilor..ar fi mai greu pt tine…?Probabil da…sau uneori…CE AR FI sa incerci de cateva ori,,,sa nu le raspunzi…SA II IGNORI..sau sa le raspunzi altfel decat pana acum….STUDIAZA-LE REACTIILE SI ADAPTEAZA RASPUNSUL TAU SAU PUR SI SIMPLU RASPUNDE-LE CU UN ZAMBET….SI TACERE….URMAT DE UN SIMPLU ATATA PUTETI………. SUNT OAMENI MULT PREA MICI …RAUTACIOSI…CARE probabil se amuza de reactiile tale…
CATEGORIC nu merita sa te incarci cu astfel de emotii negative…provocate de astfel de SPECIMENE…DAR din pacate in jur sunt multi nesimtiti…superficiali,,rautaciosi… E PACAT SA SUFERI DIN CAUZA LOR…. NU AI NICI O COLEGA/COLEG CARE SA ITI IA APARAREA,,,,SA ITI FIE ALATURI ?? AI rabdare !!!! NU MAI E MULT si vei avea colegi noi la facultate… sau la locul de munca ……..UN NOU INCEPUT….EXISTA SI OAMENI DE CALITAE…..speciali,,,doar ca INCA nu ai avut sansa sa ii intilnesti,,,,,sa ii cunosti.. .
NU AI NICI O PRIETENA / PRIETEN ? VORBESTE cu mama…Ai frati ? Ai incercat sa vorbesti cu diriginta in afara orelor,,,,sa ii spui ce -ti fac colegii…cum te provoaca….ce simti….prin ce treci……….NU CRED CA NU TI-AR FI ALATURI…CA NU AR INTELEGE INTR=UN FINAL……….CUM stau lucrurile……………….
SPUNEAI CA te-ai invinovatit de multe……daca doresti poti incepe sa povestesti …AICI NU TE JUDECAM,,,,POATE TE-AI USURA,,,DESCARCA..SUB PROTECTIA ANONIMATULUI….
Parerea mea sa incepi marea schimbare,,,chiar daca cu pasi mici…..decat sa te tot indopi cu pastile=sa nu intelegi ca le contest rostul sau ca te indemn sa nu le iei acum=mai bine fa miscare ….ofera-ti mici placeri,,,,un suc ,,,,,,,,o pizza,,,,socializeaza,,,,incearca sa cunosti si in afara scolii oamenii,,,plim – ba-te in parc………ia=Ti un caine,, uauuuuuuuuuuuu !!!! ACUM REALIZEZ CA SFATURILE TALE SUNT EXCELENTE !!! DE CE NU LE APLICI ??????????????,DA-TE cu bicicleta…AI BICICLETA ?DACA nu ai si nu e posibila/ prioritara achizitia….ma ofer sa o platesc eu……….
Problemele FAMILIALE SUNT cu certitudine o alta sursa a incarcaturii emotionale……….spune-le totusi ce simti,,,,cum esti,,,,e pacat de tine sa te distrugi….ESTI ATAT DE SPECIALA………!!!! Sfatuiai sa se spuna durerea,,tu de ce nu o faci …???Crezi ca ii menajezi/scutesti de griji suplimentare,,,,MARE EROAREEEEEEEEE !!!!!!
CE TE=A MARCAT ATAT DE MULT…???
Oricum esti o luptatoare si vei reusi sa treci peste toate cele cu bine,,,,,,,

11 10 2015
Adrian

Draga INMEMORIAM,

Doar o mica corectie sau adaugire. Uneori, atunci cand esti foarte deprimat si cand depresia are cauze organice, pastilele sunt un ajutor extraordinar! Iar, pe langa ele, toate celelalte pe care le-ai mentionat. Dar tratamentul prescris de medicul psihiatru o ajuta in aceste momente sa se mentina pe linia de plutire. Restul, da, sunt foarte bune si utile, insa efectul lor este vizibil in timp… ori, exact asta ii lipseste Adriei acum… timpul.

Cu prietenie,
Adrian

11 10 2015
IN MEMORIAM

TOCMAI mentionasem sa nu se inteleaga ca as contesta rostul sau ca indemn sa nu le ia acum ……..
VA DORESC O ZI SPECIALA !!!!!

12 10 2015
Miss

Subscriu!

11 10 2015
girlwhocries

Vă mulțumesc aşa mult!! Rămân fără cuvinte la ajutorul primit din partea dumneavoastra si a celorlalți…de aici..
Vă sunt recunoscătoare. Şi tocmai cum zicea domnul Adrian,eu nu imi arajenz activitatile asa bine încât să am timp. Mai am o persoana pe care o cunosc si care imi spune ca sa nu audă de pastile,nu fac referire la dumneavoastra,domnule(a) bun(a),ci acestei persoane nu ii convine ca o sa fiu adormită,cu stări de somnolentă,si se intreabă daca o sa fiu toată viața aşa,obsedată de ideea morții. Chiar am nevoie de pastile e tot ce stiu,acum. Si o sa incerc sa ma joc cu pisicuța mea mai mult. O sa ies prin parc si o sa alerg mult. Si o sa le zambesc acelor baieți,cum le-am mai zâmbit,şi asta ii doare cel mai tare,indiferența…dar nu o sa pot fi in totalitate…nu o sa fiu ei…
Cu recunostinta,Adria

25 10 2015
IN MEMORIAM

Sper ca esti mai bine,suflet drag, coplesit………

29 10 2015
girlwhocries

Va multumesc. Mi-ați scris de ziua mea. Ce frumos. Mulțumesc. Sunt mai bine. Dumnezeu lucreaza prin oameni si ma ajuta. Sper ca o sa rezist tentatiei. Trebuie.

29 11 2015
adalia

Draga Adria,
Sper ca linistea de aici e semnul ca iti este bine…
In ce culoari ti-ai zugravi astazi starea sufletelului tau?
Cum decurge pregatirea pentru bacalaureat? La mate e mai OK?

Te imbratisez cu sufletul!

30 04 2016
girlwhocries

Traiesc si incerc sa ma bucur de viata. Vreau sa caut un catelus alb,sunt bine in rest. Inca,imi este dor de baiatul acela,mi-au ramas doar amintirile… MULTUMESC ADALIA.
VA UREZ NUMAI BINE ,MULTA SANATATE SI FERICIRE. FIE CA SF. PASTI SA VA LUMINEZE SUFLETELE SI VIATA VOASTRA SA FIE PRESARATA CU BUCURII SI REUSITA CEA MAI IMPORTANTA,SA VA BUCURATI DE CE AVETI!

P.S: Numai bine,operatorului. Paste fericit!
❤ :*

30 04 2016
Adrian

Mulțumim din suflet! Sarbatori liniștite si pace in suflet! Hristos a înviat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: