George van Green

Salutari tuturor, George ma numesc, in primul rand as vrea
sa le multumesc celor pe de site pentru rabdarea si sfaturile voastre
si gandurile bune date celor ce au nevoie.
Citind de ceva vreme unele si altele articole m-am intristat
finca aceleasi necazuri, probleme si tristeti le am si eu.
In 35 de ani am fost omul invizibil in fata familiei si cunoscutilor,
cu toate ca am ajutat si am incercat sa fac bine la toata lumea,
am fost mereu genul de om usor de inlocuit.
De familie si prieteni adevarati nu am avut parte, iubiri nu am avut.
Parintii mei au decedat de mult, frati, surori nu am…
In cea ce priveste serviciu am fost mereu primul la care s-a renuntat.
Pana in luna septembrie sunt in somaj, cand se termina
nu stiu ca ma voi face, inteleg faptul ca pe oamenii fara scoala
sau cu 6 clase nu ii vrea nimeni, din pacate fac parte din ei,
eu nu ma izolez in casa desi incer sa vorbesc cu oamenii din jurul meu
sa incerc gasesc solutii pentru problemele mele parca totul e degiaba…
Am auzit atatea lucruri despre „viata de dupa moarte” sau continuarea sufletuli dupa ce iese din corp incat, uneori chiar nu as avea
pareri de rau daca as parasi mai devreme viata asta,
oare ce rost mai are sa ma chinui ? In general oamenii vorbesc
doar lucruri rele despre moarte probabil pentru ai speria pe restu,
ceea ce este dincolo nu poate fi mai rau decat ceea ce este aici,
prea multa suferinta si nedreptate. Unii oameni chiar de au probleme
si dureri isi strang nevasta in brate sau copiii in brate
si pentru moment atat de frumos parca parca uita de tot necazul.
Eu nu am pe nimeni pe care sa strang in brate, pe nimeni
cu care sa vorbesc sau imi impart necazurile.
Din pacate pe planeta asta atat de frumoasa
doar oamenii rai sunt la putere doar ei conduc si distrug totul…