Irina 99

2 06 2015

Buna, nu vreau sa dau multe informatii despre mine, si eu imi doresc uneori acelasi lucru. Sunt bolnava, sufar de tulburari bipolare. E o boala ce consta in schimbarea brusca a starii sufletesti, am momente cand sunt fericita si energcia, apoi dintr-o data ma simt foarte rau, fara niciun motiv. Cand sunt singura incep sa plang din cauza starii acesteia fara niciun motiv, si atunci cand plang imi amintesc de tot felul de lucruri, si momente din viata mea, unele fericite, altele triste. Recent mi-am pierdut cel mai bun prieten, tineam foarte mult la el, si stiam ca si el tine la mine. Mereu cand plang imi amintesc si de el, si atunci cade cerul peste mine, si simt ca ma sufoc. In astfel de momente tot ce imi doresc este sa mor. Am incercat sa vorbesc cu cei mai apropiati prieteni ai mei despre chestia asta, dar nu ma asculta, sunt prea preocupati de persoana lor. Parintii mei ma privesc ciudat de cand au aflat. Nimeni nu poate intelege prin ce trec, am atatea probleme pe cap(scoala, in ultima vreme nu m-am putut concentra deloc la scoala si la explicatiile profilor, m-am certat cu parintii mei, si cu unii prieteni, am luat note mici, acusi am examene, si chiar imi doresc sa intru la un liceu bun, nu pot sa dorm, ma culc la ore foarte tarzii si ma trezesc la ora 6 sau 6 jumatate etc…). Am incercat tot felul de activitati, ca sa-mi iau macar putin gandul de la toate chestiile astea, dar boala nu ma lasa. Ieri eram in oras cu niste prieteni, radeam si ne simteam bine, apoi dintr-o data am avut un episod depresiv, si nu m-am mai putut distra. In viitorul apropiat voi merge la psiholog, si voi incepe sa iau pastile, problema este ca in ultima vreme am facut multe prostioare pe care va trebui sa i le spun psihologului, si tare ma tem ca vor afla si parintii mei, iar atunci va fi rau de tot. Nici ai mei nu ma inteleg! Habar n-au ei cat de greu e pentru mine. Boala asta ma termina psihic, si nu sunt nebuna! Mi-e frica sa nu afle si alte persoane despre asta.

Anunțuri

Acțiuni

Information

3 responses

4 06 2015
IN MEMORIAM

Buna,
Specialistul ti-a stabilit diagnosticul ?
AR fi bine sa mergi la psiholog/psihiatru……
Poate prietenii si parintii nu stiu cum sa reactioneze…SUNT INGRIJORATI……POATE ti se pare ca nu te asculta….
Spui ca nu poti dormi…incearca sa inveti …sa vezi cum vine somnul….sau spune in pat…aceeasi rugaciune….sigur adormi…….
Toti avem momente bune si mai putin bune…..
Spui ca te-ai despartit de prietenul tau?de ce?POATE va veti impaca sau poate vei cunoaste in timp altul mai special….
Concentreaza-te pe examen…..pastreaza-ti calmul…echilibrul….nu e sfirsitul lumii daca nu vei obtine rezultate extraordinare…….dar ar fi ffffffff bine daca te-ai stradui cit de mult poti…..
ZILE SENINE CU OAMENI DRAGI ALATURI !!!!!!!!

4 06 2015
Stef

Irina,
Ceea ce vei spune in timpul sedintei de terapie este absolut CONFIDENTIAL. Daca incalca confidentialitatea, acel psiholog risca sa i se ridice dreptul de a mai profesa. Psihologul nu este un profesor care „scoate” de la tine informatii si apoi le spune parintilor!!!!!
Mergi cu incredere si spune ce ai pe suflet. Doar asa te va putea indruma.
Tratamentul medicamentos dat de medic te va ajuta sa iti gasesti echilibrul.
Succes in tit ceea ce faci! Fii puternica!

4 06 2015
IN MEMORIAM

MAI ESTE PUTIN SI SE TERMINA SCOALA…sper ca te straduiesti cit poti,nu?Macar pe ici colo sa te mai redresezi…………..VINE IN CURIND VACANTA….VEI AVEA tot timpul la dispozitie pt alte CELE…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: