Unul

Simt cum toata durerea ca niste bucati mici de sticla imi trece prin vene si nu mai pot face nimic doar ma las dus de val si simt cum numai pot dar ceva ma tine si nu ma lasa ca sa pot renunta la durerea care o simt pur si simplu. Am ochii inpaienjaniti de oboseala si lacrimi si am obosit sa rad si sa ma prefac ca sunt bine. Imi vreau viata care o aveam dar cred ca trebui sa sufar ca asa spun unii ca te face mai tare cea ce am si crezut pana cand m-am trezit intr-un colt tremurand si plangind ca un copil mic si simteam cum pamantul imi fuge de sub picioare si nu puteam sa reactionez la nici o voce care din intamplare prin preajma era rastita de sotia mea cu copilul in brate amenintanduma ca pleaca daca ma mai vede in postura aia .Mi sa parut ca am o viata normala lipsita de nimic casa, masina, sotie frumosa cu un baiat care ati ia privirea din prima secunda cat de dulce e si inofensiv la varsta de cateva luni .Nu stiu ce sa spun cum sa spun deoarece m-am pierdut cateva luni prin boutura si droguri acum cand incerc sa imi ascult singurul prieten si sa am intrept dar e foarte greu. Am pierdut tot intr-o secunda fericire copil sotie timp si simt ca vreau sa urlu ,sa ma auda toti dar simt cum gura mie cusuta prin interior stiind ca fiecare are problemele lui si ma trezesc pana si acel prieten imi o privire foarte distanta cu un raspuns in coltul gurii ca si cum nu as fi existat .Analizand tot acei 11 ani petrecuti langa ea ramanind cu un gust amar dupa nenumarate incercari de reinpacare calcand pe orgoliu numai pentru a-mi rasplati greselile care le am realizat ca le-am facut in timpul relatie .Dar uitamdu ma la hotararea jutecatoresca in care divortul meu sa terminat lasandu ma la propria mea judecata si a ei cum sa inpartim copilul (ca pe o bucata de pizza (cel care are mai mult se simte mai satul si fericit))binenteles eu sunt cel mai flamand pt ca in ochii ei eu sunt cel vinovat si cel care a gresit si mi-am luat un sut in fund inpiedicandu ma de scarile din bloc si realizand ca nu am nici un ban in buzunar nu mai am familie, nu am prieteni pentru ca am renuntat la toate bautele si iesirile afara cu baietii retragandu ma si acultand femeia iubita creind o familie si pierzand legaturile cu vechi prieteni acum cum stie toata lumea nimeni nu da nici un scuipat ca ati arunca in fata vorba cea mai spusa ”tu dai de noi numai cand ai nevoie” Asa ca stand intro camera cu kirie acum cateva luni ma gandeam cum sa imi pun streangul mai repede dar cu ajutorul drogurilor am realizat cum poti vedea in fata okilor timpul in slow motion si cat e de greu sa te tarasti ca sa poti sa vomiti si sufletul din tine numai pentru a mai trage inca o suflare sa te poti tine in viatza. adormint cate un pic si trezindute sufocandute hmmm nustiu ces toate astea pt ca alcolul imi expira in frigider in timpul cand eram familist pf cand auzeam de droguri intorcem spatele la acea persoana si luand in considerare spusele fostei am luato acum pe calea asta nepasandumi de nimic simtind in continu o gaura mare in piept sangerand stinsa de bucati de ghiata. intr-un sfarsit ma duc la munca unde trebuie sa joc a omul fericit incerc sa ma duc la sala nu am mai pus gura pe boutura si droguri de cateva zile o sa ma las pe mana prietenului poate este o sansa sa fac ceva ca eu personal mi-am pierdut orice

Ma bucur si multumesc ca am putut sa scriu si eu aici